Mărcile înregistrate: gardienii din Metavers

„Metavers” a devenit un cuvânt la modă în numeroase industrii în ultimii ani, odată cu anunțul Facebook din octombrie anul trecut că își va schimba denumirea în Meta, aratând unde își poziționează compania viitorul. Deși ideea unui „metavers” ne-a mai fost prezentată prin platforme precum Second Life, de data aceasta adoptarea pe scară largă pare mai probabilă, cu companii precum Alphabet, Meta și Microsoft care investesc în mod colectiv miliarde de dolari în dezvoltarea tehnologiei pentru metavers. Creșterea metaversului a ridicat întrebări importante în sfera proprietății intelectuale, în special în ceea ce privește mărcile comerciale.

Atunci când se solicită o marcă, este necesar să se precizeze produsele sau serviciile pentru care marca va fi utilizată. Odată ce o cerere a fost depusă, nu mai este posibilă extinderea acestei liste de bunuri și servicii ulterior. Prin urmare, adoptarea rapidă și extinsă a noilor tipuri de produse și servicii pe o piață, poate fi adesea problematică pentru cei care dețin mărci comerciale existente, mărci care au fost potențial înregistrate într-un moment în care acele produse și servicii nu existau și nici măcar nu erau avute în vedere.

Extinderea recentă a interesului pentru metavers a determinat companii precum Nike, Crocs și Puma, împreună cu numeroase altele, să depună noi cereri de mărci comerciale pentru a se asigura că mărcile lor sunt protejate în metavers. Lista de mai jos prezintă doar câteva exemple de bunuri acoperite de aceste noi aplicații:

• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ încălțăminte, îmbrăcăminte, articole pentru acoperirea capului, ochelari, genți, genți de sport, rucsacuri, echipamente sportive, artă, jucării și accesorii pentru utilizare online și în lumi virtuale online – Nike
• Media digitale descărcabile, și anume, active digitale, obiecte digitale de colecție, jetoane digitale și jetoane nefungibile (NFT) – Crocs
• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ încălțăminte, îmbrăcăminte, articole pentru acoperirea capului, ochelari, genți, genți de sport, rucsacuri, echipamente sportive, artă, jucării și accesorii pentru utilizare online și în lumi virtuale online – Puma
• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ programe de îmbrăcăminte, încălțăminte, articole pentru cap, articole sportive și accesorii pentru utilizare în lumi virtuale online – Under Armour

Litigiile privind mărcile au apărut deja ca urmare a acestei schimbări tehnologice și culturale către metavers, demonstrată cel mai frecvent de cauza în curs Hermès împotriva Mason Rothschild (vezi aici). Deși acest caz se referă la NFT mai degrabă decât la metaversul în sine, aceste două tehnologii sunt strâns legate: un NFT este un simbol care reprezintă proprietatea asupra unui bun digital. Aceste bunuri digitale pot fi apoi utilizate într-o varietate de platforme metaverse, cum ar fi: AltSpace VR, Decentraland și Horizon.

În cazul Hermès, artistul Mason Rothschild a creat și vândut recreări digitale ale genților Hermès Birkin, numindu-le „Meta-Birkins” și vânzându-le pe piețele NFT. Vânzările acestor NFT au acumulat în jur de 450.000 USD în Ethereum la acel moment (Ethereum (ETH) este o criptomonedă populară care este adesea folosită pentru a cumpăra și vinde NFT).

Valoarea acestor vânzări ilustrează motivul interesului terților și potențialele oportunități financiare disponibile companiilor care nu operează încă în spațiul digital.

Deși marca BIRKIN este renumită în lumea modei de lux, înregistrarea mărcii Hermès pentru marcă în SUA acoperă doar bunuri fizice, cum ar fi „gențile de mână”. În mod special, clasificarea nu include bunuri virtuale sau NFT, ceea ce a deschis o dezbatere dacă Rothschild încalcă de fapt marca Hermès BIRKIN.

Un aspect interesant care a apărut deja în cauza Hermès este că, într-o hotărâre cu privire la o cerere de respingere a cauzei, judecătorul a făcut o distincție între articolele care sunt purtate și articolele care nu pot fi purtate într-un mediu virtual. În cazul Meta-Birkins a lui Mason Rothschild, acestea erau doar imagini, nu genți virtuale purtabile. Deși aceste imagini ar fi putut fi folosite în metaversuri ca piese decorative, de exemplu pentru case virtuale, s-a sugerat că ar putea exista o diferență în modul în care piesele decorative și articolele purtabile, fiind văzute diferit în metaverse de către instanțele de judecată. Este posibil ca jurisprudența în acest domeniu să se dezvolte semnificativ pe măsură ce mai multe cazuri referitoare la probleme legate de mărcile comerciale din metavers ajung în instanțe. Pentru a sublinia și mai mult importanța asigurării protecției pentru aceste noi tipuri de bunuri și servicii, este important să se ia în considerare dreptul exclusiv asupra mărcii, obținut ca urmare a inregistrării.

Contrar concepției greșite obișnuite, nu există un „metavers” singular, care să cuprindă totul. La fel ca în cazul platformelor de social media, dificultatea aplicării mărcilor comerciale în metavers va fi volumul aproape nelimitat de conținut disponibil de pe mai multe platforme. Mai jos este o listă cu câteva metavers-uri populare:

• Horizon (deținut de Meta)
• Alt Space VR (deținut de Microsoft)
• Decentraland
• Chat VR
• Roblox

Acestea sunt doar o mică selecție a platformelor metaverse existente în prezent, un număr care va crește cu siguranță în viitor. Dacă, atunci când luați decizii IP legate de metavers, vă simțiți copleșit de tot jargonul tehnologic, este util să echivalați termenul „metavers” cu „social media”. În primul rând, deși există mai multe platforme, toate ocupă un spațiu similar; în al doilea rând, aplicarea mărcilor comerciale pe platformele metaverse se va face într-un mod similar cu modul în care drepturile sunt aplicate pe platformele de social media, prin faptul că solicitarea de eliminare din platformă a celor care folosesc marcile fără acordul titularului va trebui să fie depusă pe fiecare platformă metaverse în parte.

Exercitarea drepturilor pe platformele de rețele sociale poate fi dificilă chiar și atunci când aveți drepturi asupra unor mărci înregistrate, majoritatea platformelor solicită dovada înregistrării atunci când este depusă o cerere în protejarea mărcii. În viitor, este, prin urmare, important ca întreprinderile să își protejeaze mărcile în mod corespunzător și devine necesar pentru noile cereri de mărci comerciale ca acestea să fie depuse pentru toate produsele care vor fi utilizate în metavers.

Faptul că firme precum Nike depun cereri noi chiar în acest scop sugerează că există o schimbare în curs de desfășurare care va deveni în curând relevantă pentru mult mai multe companii, nu doar din industria tehnologiei, ci și pentru cele care operează în alte domenii, cum ar fi modă și bunuri de larg consum. De neconceput în urmă cu câțiva ani, pentru astfel de afaceri, se pare că protejarea mărcilor pentru bunuri și servicii digitale poate fi în curând la fel de importantă ca și protejarea lor pentru bunuri și servicii reale.

Având în vedere creșterea recentă a numărului de cereri care acoperă bunuri virtuale și NFT, Oficiul European a publicat recent ghiduri cu privire la abordarea pe care o va adopta pentru clasificarea acestor bunuri. Îndrumarea este în conformitate cu abordarea propusă în cazul Hermès și întărește nevoia deținătorilor de drepturi de a-și consolida portofoliile.

EUIPO a confirmat că bunurile virtuale trebuie tratate ca și conținut digital sau imagini, deci vor fi adecvate unei clase de bază referitoare la bunuri digitale, indiferent de clasa în care s-ar regăsi versiunea reală a bunurilor. Va fi necesar să se precizeze conținutul sau imaginile la care se referă bunurile virtuale: de exemplu, „bunuri virtuale descărcabile, și anume îmbrăcăminte digitală”. În mod similar, pentru NFT, solicitanții vor trebui să precizeze tipul de articol digital care este autentificat de NFT – termenul „jetoane nefungibile” în sine nu va fi acceptabil. Nu vor exista modificări ale serviciilor legate de bunuri virtuale și NFT, acestea vor fi clasificate pe baza principiilor actuale de clasificare.

Având în vedere jurisprudența în curs și acest tip de îndrumări privind drepturile de proprietate intelectuală, va fi interesant de văzut în viitor cum se va dezvolta comparația dintre bunurile virtuale și bunurile reale corespunzătoare și în alte domenii, mai ales în cazul acțiunilor în opoziție între mărcile comerciale.
(sursa foto: metaversenews.com)

ZARA și delicateţea magică a boutique-ului HOUSE OF ZANA

Reputaţia unei mărci nu oferă motive pentru a presupune un risc de confuzie

Amber Kotrri, proprietara unui magazin de tip boutique din Marea Britanie, și-a apărat cu succes cererea de marcă cu denumirea HOUSE OF ZANA în fața Oficiului de Proprietate Intelectuală a Marii Britanii, pentru produse de îmbrăcăminte din clasa 25, împotriva retailerului Inditex, titularul mărcilor ZARA. Gigantul din domeniul retailului de îmbrăcăminte a solicitat schimbarea numelui şi anularea mărcii boutique-ului de modă HOUSE OF ZANA, specializat în chimonouri lucrate manual.
În luarea acestei decizii, Oficiul a considerat stilizarea mărcii HOUSE OF ZANA ca importantă pentru impresia generală lăsată de marcă, dar totuși secundară cuvintelor. Deși consumatorul obișnuit nu analizează diferitele detalii ale mărcii, „HOUSE OF” este o sintagmă obișnuită în industria modei și, prin urmare, are un caracter distinctiv scăzut, ceea ce face ca particula „ZANA” să fie elementul dominant. În comparaţie cu mărcile ZARA, Oficiul a considerat că marca este similară la un nivel mediu cu mărcile anterioare.

Deşi ZARA este, fără îndoială, o marcă renumită, reputaţia unei mărci nu oferă motive pentru a presupune un risc de confuzie. S-a constatat că prezența cuvintelor suplimentare “HOUSE OF” creează o impresie vizuală destul de diferită, așa că, deși aceste cuvinte nu sunt neobișnuite și pot fi considerate cu caracter distinctiv foarte scăzut, au fost considerate suficiente pentru a evita confuzia consumatorilor care ar fi mult mai probabilă dacă comparația ar fi fost efectuată între denumirile „Zara” și „Zana”.

Diferenţa dintre mărci a apărut şi la nivel conceptual. Amber Kotrri a subliniat rațiunea pentru alegerea numelui: Zana este o zână din folclorul albanez, făcând astfel aluzie la articolele ei de îmbrăcăminte ca fiind fabricate cu delicatețe magică. De asemenea, cuvântul ZANA este neobișnuit, nefiind un nume comun în engleză. Deşi Inditex a argumentat că atât ZANA, cât și ZARA sunt prenume feminine de origine ebraică, Oficiul a considerat că un consumator mediu nu ar fi conștient de etimologia cuvintelor şi, chiar dacă marca ZANA a fost privită ca un nume feminin, conceptul comun în sine nu este suficient pentru reţinerea unei confuzii, fiind necesară o legătură mai puternică între nume. Prin urmare, marca HOUSE OF ZANA a fost considerată diferită din punct de vedere conceptual de mărcile anterioare ZARA.
Luând în considerare toți factorii relevanți, nu a fost stabilit un risc de confuzie între mărci.

Inditex a argumentat în opoziţie şi motivul că marca contestată ar dilua caracterul distinctiv și reputația mărcilor ZARA. Deși s-a acceptat renumele mărcilor ZARA, Oficiul a constatat că nu există nicio intenție din partea doamnei Kotrri de a profita de acest renume şi de asocierea cu mărcile ZARA. Alegerea numelui a fost determinată de moștenirea albaneză a doamnei Kotrri și de ideea de haine fabricate cu delicatețea magică a zânelor, așa că nu a fost observată nicio rea-credinţă în utilizarea numelui. De asemenea, chiar dacă HOUSE OF ZANA poate să amintească consumatorilor de marca ZARA, nu a fost suficient pentru a se constata că publicul va considera că cele două mărci provin din aceeaşi companie. Totodată, argumentele aduse de Inditex privind o circumstanță ipotetică în produsele realizate de HOUSE OF ZANA sunt de calitate inferioară au fost insuficiente pentru a se constata un risc grav de vătămare a mărcilor ZARA.

Atunci când alegeţi o denumire ca marcă, este foarte important să credeţi în şansele de înregistrare a mărcii şi să mergeţi până la capăt în procedura de înregistrare. Chiar dacă detineţi o companie mică sau aflată la inceput de drum, cu argumente bine întemeiate puteţi învinge un gigant.

Marile companii îsi apără constant drepturile de proprietate intelectuală, în orice circumstanţă, indifierent cât de mică este asemănarea dintre mărci.

Companiile mici, aflate la inceput, sau cele in plină dezvoltare, ar trebui să conştientizeze mai mult importanţa protejării drepturilor de proprietate intelectuală prin înregistrare şi monitorizare, întrucât acestea le oferă posibilitatea de a se dezvolta şi extinde în viitor.
Un element foarte important, pentru a fi evitate situaţiile de încălcare a unor drepturi anterioare, înainte de depunerea unei mărci la înregistrare este necesară realizarea unei cercetări documentare privind disponibilitatea denumirii.
(sursa foto: bbc.com)