Este notorietatea unei mărci suficientă pentru o protecție totală?

 

În cadrul juridic comunitar există unele mărci comerciale înregistrate care pot accesa un nivel de protecție mai ridicat comparativ cu mărcile obișnuite. Vorbim despre mărcile care se bucură de așa-numita „notorietate”, atribut care derivă din faptul că au trecut printr-un proces intens de promovare pe piață și că au atins un grad ridicat de recunoaștere pentru publiculconsumator.

Această clasă privilegiată de mărci notorii conferă proprietarului dreptul de a bloca înregistrarea semnelor ulterioare identice sau similare indiferent de produsele sau serviciile pentru care sunt depuse la înregistrare, sau chiar dacă acestea din urmă sunt poziționate pe segmente de piață diferite.

 

 

Acest tratament apare din nevoia de a proteja funcția de publicitate și notorietatea mărcilor, pe care companiiletitulare le-au întreținut corespunzător cu tensiune creativă, calitate, continuitate în timp și, mai ales, investiții economice uriașe în campanii promoționale. Așadar, mărcile notorii – printre care se numără, de exemplu, HUGO BOSS, CALVIN KLEIN, GUCCI, ROLEX, APPLE etc. – transmit atât o anumită imagine cât și o promisiune referitoare la calitatea produselor, caracteristici care ar putea fi exploatate în mod necorespunzător de alte companii care încearcă înregistrarea unor mărci care sunt similare sau chiar identice, dar care desemnează categorii diferite de produse.

PUMA împotriva PUMA: o mare provocare

Tribunalul General al Uniunii Europene s-a pronunțat recent într-un litigiu, vechi de mai bine de 10 ani, intre cunoscuta companie germană de îmbrăcăminte sport  Puma SE și mai puțin cunoscuta companie coreeană, DN Solutions Ltd., producător de unelte și mașini industriale. Problema a plecat de la încercarea companiei coreene de a înregistra marca europeanăPUMA” 011376209/2012  (pentru categoria de mașini și unelte industriale aparținând Clasei 7, (cum ar fi: „strunguri; strunguri cu comandă numerică; centre de prelucrare; centre de strunjire; mașini de descărcare electrică”). Compania germană, la acea vreme, a formulat opoziție împotriva cererii de înregistrare a mărcii, invocând reputația mărcii sale anterioare și protecția ulterioară a mărfurilor în consecință.

Puma SE a încercat astfel să interzică DN Solutions Ltd. să înregistreze o marcă comercială substanțial identică cu a sa, chiar dacă se referă la produse total diferite de sfera sa operațională. Compania germană a susținut că utilizarea cuvântului „PUMA” pentru utilaje industriale de către compania coreeană a afectat reputația mărcii sale, deoarece a creat o asociere a semnului „PUMA” cu produse total diferite și, în consecință, i-a diluat caracterul distinctiv. Totodată, compania coreeană ar fi profitat necuvenit de reputația mărcii „PUMA”, exploatând indirect investițiile în activități promoționale realizate de compania germană.


 

 

DN Solution Ltd

 

versus

 

Puma SE

 

În decizia sa din 21 decembrie 2022, Tribunalul Uniunii Europene a confirmat teza similitudinii dintre mărcile comparate (care apar aproape identice în afară de mici diferențe estetice) și nivelul excepțional de recunoaștere a mărcii „PUMA” pentru articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte sport. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost suficient pentru a valida nivelul de protecție sporită a reputației mărcii urmărit de Puma SE.

Diferența de audiență fiind relevantă, Judecătorul a confirmat ipoteza potrivit căreia mărcile aflate în conflict sunt destinate către două grupuri de consumatori distincte și nesuprapuse, și prin urmare poate fi exclusă o intersecție între utilizatorii uneia și cei ai celeilalte mărci. Pe de o parte, așadar, există publicul interesat de produse de îmbrăcăminte sport purtând cunoscutul brand „PUMA”, care este format din publicul larg, probabil fără abilități specifice; pe de altă parte, însă, există ansamblul profesioniștilor din sectorul industrial care, folosesc utilaje cu un conținut tehnic ridicat, marcate tot cu marcaPUMA”, dar produse ale companiei coreene. În acest sens, Curtea a respins argumentul Puma SE conform căruia această subdiviziune dihotomică a populației ar fi artificială, întrucât chiar și publicul profesionist este inevitabil expus fluxurilor de informații din mass-media generală și, în consecință, este supus efectelor notorietății dobândite de marcaPUMA” aplicată produselor sportive. Compania germană a adăugat că zonele operaționale ale celor două companii sunt supuse contaminării reciproce. Pe de o parte, nu poate fi exclus ca o companie activă în sectorul îmbrăcămintei să-și extindă gama pentru a include articole destinate utilizării de către operatorii profesioniști care intra în contact cu marca DN Solutions Ltd. Pe de altă parte, nu poate fi exclusă posibilitatea o firmă specializată în produse tehnice să furnizeze uniforme pentru angajați sau să comercializeze haine cu marca PUMA pentru public. Aceste posibile invazii ale domeniului ar duce la o confluență în publicul consumatorilor interesați de produsele „PUMA”.

În replică, Curtea a insistat asupra faptului că produsele care poartă mărcile în cauză sunt atât de îndepărtateși diferite încât nu există pericolul publicul să stabilească o legătură între îmbrăcămintea sport care poartă cunoscuta marcă germană „PUMA” și echipamentele tehnice care poartă denumirea „PUMA”. Mai ales că, posibilitatea unei colaborări între o companie activă în sectorul modei și una care produce articole electro-mecanice pentru o piață specifică și restrânsă este foarte puțin probabilă. Judecătorul a subliniat, de asemenea, că Puma SE nu a reușit să demonstreze într-o manieră suficient de clară și detaliată modul în care utilizarea mărcii „PUMA” de către compania coreeană, poate evoca marca sa „PUMA”. În acest sens, Curtea a făcut observația că, pentru acest caz concret, nivelul probatoriu trebuie să fie mai ridicat, întrucât cuvântul în litigiu are un înțeles prezentat complet de dicționare și enciclopedii, respectiv acela de „pumaca specie de felină aparțînând regnului animal. Așadar, din punct de vedere conceptual acest termen exprimă un alt sens chiar înainte de a se identifica cu cunoscutul brand de produse sportive „PUMA”.

Marca notorie are o protecție consolidată, dar nu absolută

Decizia în aceasta cauză ar putea părea în contradicție cu problema protecției mărcilor notorii, așa cum prevede legislația Uniunii Europene. Pe de o parte, Judecătorul recunoaște reputația mărcii, care are ca obiectiv protejarea semnului distinctiv pentru alte produse decât cele tipice, pe de altă parte, neagă recunoașterea unei astfel de protecții date fiind diferențele foarte mari între produsele care se compară.

Cu toate acestea, două particularități ale cazului de mai sus par a fi decisive: faptul că sectoarele din care fac parte produsele celor două companii sunt total divergente și că denumirea „PUMA” în vocabularul actual exprimă un concept precis. Acești doi factori împiedică consumatorii să stabilească o legătură între produsele DN SOLUTIUON Ltd. și marca notorie aparținând Puma SE.

Acest verdict confirmă abordarea autorităților europene de a nu acorda o protecție sporită mărcilor notorii care sunt incapabile să se disocieze complet de natura produselor. Va fi interesant de văzut dacă Puma SE va decide să conteste și această hotărâre, în fața Curții de Justiție, și care va fi temeiul legal invocat.

Inregistrare marci, inregistrare marci OSIM, osim inregistrare marca, marca inregistrata, inregistrare marca OSIM, OSIM inregistrare marca, inregistrare marca europeana, inregistrare marca EUIPO, WIPO, OSIM, cum inregistrez o marca la OSIM, cum inregistrez o marca la EUIPO, cum inregistrez o marca la WIPO, marca europeana, marca internationala, osim verificare marca, adresa osim, avocat proprietate industriala, bopi marci, brand osim, calculator taxe osim, cat cosat inregistrarea la osim, cat costa inregistrarea unei marci la osim, cat costa sa inregistrezi o marca, cat costa sa inregistrezi o marca la osim, cat costa sa inregistrezi o marca la EUIPO, cat costa sa inregistrezi o marca la WIPO, consilieri in proprietate industriala, protectmark, euipo, inregistrare brand osim, inregistrare brand, consilier proprietate industriala, consilier PI, avocat proprietate industriala.

(sursa foto: puma.com)

GUESS câștigă pentru a doua oară împotriva GUCCI

gucci-012   guessBrandul de lux Gucci a pierdut săptămâna trecută, în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, un proces ce a avut ca obiect o marcă a Uniunii Europene reprezentată prin litera “G”. În anul 2013, reprezentanţii companiei italiene Gucci au introdus o cerere de anulare a mărcii aparţinând companiei Guess, marcă ce este alcătuită din patru litere “G” aranjate în cerc şi suprapuse în partea centrală, fiind înregistrată pentru cosmetice, aparate şi instrumente de uz ştiinţific, bijuterii, papetărie, piele şi imitaţii din piele, articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte precum şi pentru servicii de publicitate. Cererea de anulare s-a bazat pe dreptul anterior deţinut de către Gucci, în speţă o marcă internaţională reprezentată prin două litere „G” interconectate, una dintre litere fiind întoarsă, contrar celeilalte. Chiar dacă avocaţii Gucci au considerat că cele două mărci sunt asemănătoare deoarece sunt alcătuite dintr-o combinaţie a literelor “G”, instanţa a respins argumentele acestora, constatând că cele două semne formează o impresie de ansamblu complet diferită, astfel încât acestea nu pot fi similare. Instanţa a mai adăugat că publicul relevant va reţine marca în întregul său, fără să o despartă în elemente separate, şi că “G”-ul nu va fi văzut ca o literă de sine stătătoare, ci ca un motiv ornamental abstract. Între cele două companii a mai existat un litigiu, tot în legătura cu mărci reprezentând litera “G”, insă Guess a reuşit să se apere şi să câştige.

bursa: http://www.worldipreview.com

Decizie neașteptată pentru constructorul de mașini LAND ROVER

screen-shot-2016-10-15-at-12-35-16

sursa foto: rangeroverchauffeur.com

Constructorul de maşini Jaguar Land Rover nu a reuşit să câştige procesul având ca obiect numele de domeniu rangeroverchauffeur.com, chiar dacă acesta este foarte asemănător cu marca “Range Rover”, care beneficiază de protecţie pentru vehicule încă din anul 1968, timp în care a devenit renumită în lumea întreagă. Numele de domeniu disputat este înregistrat din anul 2002, însă reprezentanţii companiei auto au introdus plângerea abia anul acesta, susţinând că părâtul a utilizat cu rea-credinţă acea denumire, încălcând astfel drepturile titularului mărcii Range Rover. Mai mult, aceştia au afirmat că prin adăugarea cuvântului “chauffeur” în cadrul numelui de domeniu, s-ar crea falsa impresie că site-ul respectiv oferă servicii destinate şoferilor care conduc vehicule marca Range Rover.

Cu toate acestea, Comisia de Arbitraj din Cadrul Organiaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale a considerat că domeniul nu este identic sau similar cu marca şi nu creează confuzie în rândul publicului, recunoscând astfel drepturile părâtului şi buna-credinţă a acestuia la înregistrare. Hotărârea statuează că marca reclamanţilor are protecţie doar pentru vehicule şi piese auto, fără să se adreseze în mod direct şoferilor, spre deosebire de site-ul rangeroverchauffeur.com, care promovează maşinile Range Rover pentru a fi închiriate de către şoferi. Comisia a mai constatat că, prin adăugarea unui cuvânt lângă marca Range Rover, nu se produce automat confuzia în rândul publicului, din contră aceasta este promovată şi face cunoscute publicului vehiculele respective.

Range Rover Chauffeur furnizează o gamă exclusivă de servicii de închiriere cu șofer privat de lux în cea mai recentă gamă de vehicule de lux Range Rover, și sunt complet autorizate de Public Carriage Office din Anglia.

Sursa: www.trademarksandbrandsonline.com

Veşti bune pentru McDonald’s

screen-shot-2016-10-05-at-14-59-56

McDonald’s îşi protejează drepturile de proprietate intelectuală, iar acest lucru se reflectă în amploarea proceselor intentate în acest domeniu. Astfel, Mc Donald’s a purtat un litigiu de 6 ani împotriva unei companii din Singapore denumită Future Enterprises, care a reuşit, în anul 2008, să-şi înregistreze în mod valabil marca europeană “MacCoffe”, pentru cafea, băuturi nealcoolice şi produse din carne. În anul 2010 însă, reprezentanţii McDonald’s au introdus o cerere de anulare a mărcii, afirmând că McDonald’s deţine o familie de mărci care cuprinde prefixul “Mc-“, precum “McFish”, “McChiken”, “McMuffin”, sau “McFlurry”, iar lista poate continua. Având în vedere gradul mare de similaritate dintre mărci şi ţinând cont de faptul că McDonald’s are deja înregistrate mai multe mărci care conţin particula “Mc” exista un risc serios de confuzie în rândul consumatorilor, iar compania Future Enterprises ar fi obţinut avantaje necuvenite de pe urma reputaţiei mărcilor McDonald’s. În hotărârea pronunţată de abia în anul 2016, Curtea Generală a Uniunii Europene a stabilit că mărcile McDonald’s au îndeplinit toate cele trei condiţii necesare pentru a intenta cu success acţiunea în anulare a unei mărci, şi anume: a) marca anterioară să fie înregistrată, b) marca a cărei anulare se cere să fie identică sau similară cu marca anterioară, c) marca anterioară să se bucure de reputaţie iar titularul mărcii ulterior înregistrate să încerce să obţină profituri nedrepte pe baza reputaţiei şi distinctivităţii mărcii anterioare. Prin această hotărâre, Curtea nu doar că a confimat reputaţia mărcilor McDonald’s în Europa în legătură cu produsele şi serviciile de tip fast-food, ci a întărit mai mult caracterul distinctiv al familiei de mărci Mc.

Sursa: http://www.worldipreview.com