Apple patentează OPTIC ID pentru viitoarele căști Apple Vision Pro

Oficiul European de Brevete a publicat recent două cereri de brevet de la Apple, dezvăluind tehnologia Optic ID a companiei, care va fi utilizată în viitoarele sale căști Apple Vision Pro. Aceste brevete acoperă metode și aparate de autentificare biometrică care utilizează mai multe camere pentru a capta imagini sau caracteristici biometrice în scopuri de analiză și identificare.

Primul brevet descrie un sistem de imagistică biometrică cu mai multe camere, în timp ce al doilea brevet se concentrează pe selecția automată a datelor biometrice pe baza calității imaginii. Aceste tehnologii vor îmbunătăți probabil procesul de identificare și autentificare sigură pentru utilizatorii căștilor Apple Vision Pro.

(sursa foto: apple.com)

Pe lângă aceste brevete, Apple are și un al treilea brevet publicat de biroul de brevete din SUA. Acest brevet descrie modul în care dispozitivele, inclusiv Siri, pot folosi senzori de mișcare pentru a detecta gura unui utilizator pentru „detecția cuvintelor cheie”. Această tehnologie ar putea permite dispozitivelor Apple să citească buzele și să descifreze vorbirea.

Setul cu cască Apple Vision Pro, care a fost dezvăluit în iunie la evenimentul WWDC23, încorporează tehnologia Optic ID pentru identificarea irisului. Utilizatorii pot debloca setul cu cască pur și simplu privindu-l. Setul cu cască are, de asemenea, urmărirea ochilor, activată de camere cu infraroșu și LED-uri încorporate în mască.

Aceste evoluții indică eforturile continue ale Apple de a îmbunătăți autentificarea biometrică și de a îmbunătăți experiența utilizatorilor în produsele viitoare. Odată cu integrarea Optic ID și a altor tehnologii avansate, căștile Apple Vision Pro sunt pregătite să ofere utilizatorilor o experiență de realitate mixtă sigură și captivantă.

inregistrare marca OSIM, OSIM inregistrare marca, inregistrare marca europeana, inregistrare marca EUIPO, WIPO, EUIPO, OSIM, cum innregistrez o marca la OSIM, cum innregistrez o marca la EUIPO, cum innregistrez o marca la WIPO, marca europeana, marca internationala

Rebranding Pepsi cu un nou logo pentru prima dată în 14 ani

(sursa foto: dezeen.com)

Todd Kaplan – Chief Marketing Officer – PEPSI spune că noul design vizual introduce o „nouă eră” pentru Pepsi și va contribui la promovarea distincției mărcii, în timp ce îndreptă atenția consumatorilor către alternativa sa fără zahăr.

Pepsi a dezvăluit recent o nouă identitate vizuală, inclusiv o schimbare a logo-ului. Aceasta este prima actualizare a siglei în ultimii 14 ani.

Sigla și identitatea vizuală „împrumută capital” din istoria de 125 de ani a mărcii, spune Pepsi. Designul se referă la logo-ul său din anii 1970 până în anii 1990, care prezenta, de asemenea, numele mărcii Pepsi într-un caracter îndrăzneț, găzduit în cercul său iconic „yin și yang” roșu și albastru.

Noua identitate vizuală va fi lansată în America de Nord în toamna acestui an, și coincide cu cea de-a 125-a aniversare a mărcii. Ambalajul și logo-ul reîmprospătat vor fi lansate la nivel global anul viitor.

Rebrandingul se va întinde pe toate punctele de contact fizice și digitale ale mărcii, de la ambalaje și echipamente de răcire, precum și la modă și restaurante. Noua identitate a fost concepută special pentru a atrage consumatorii într-o „lume din ce în ce mai digitală”, spune Todd Kaplan, introducând mai multă „mișcare și animație” și „aratând mai multă flexibilitate” în brandingul său.

(sursa foto: dezeen.com)

Reîmprospătarea mărcii include o nouă paletă de culori, folosind acum și culoarea neagră. Culoarea neagră a fost extrasă din branding-ul Pepsi Zero Sugar (cunoscut sub numele de Pepsi Max) și semnalează „concentrarea continuă” a Pepsi pe oferta sa cu zero zahăr.

Todd Kaplan spune că noul design vizual introduce o „nouă era” pentru Pepsi și va contribui la promovarea distincției mărcii.

„Pepsi este un brand iconic care evoluează constant cu vremurile, deoarece a fost un element de bază în cultura pop și este considerat un factor disruptiv continuu în ultimii 125 de ani”, spune el.

„Acesată nouă identitate vizuală scoate în evidență tot ce este mai bun din bogata moștenire a mărcii Pepsi, făcând în același timp un pas uriaș înainte pentru a o pregăti pentru succes într-o lume din ce în ce mai digitală.”

 

(Sursa: PepsiCo Beverages America de Nord prin Golin Agency)

Inregistrare marci, inregistrare marci OSIM, osim inregistrare marca, marca inregistrata, inregistrare marca OSIM, OSIM inregistrare marca, inregistrare marca europeana, inregistrare marca EUIPO, WIPO, EUIPO, OSIM, cum innregistrez o marca la OSIM, cum innregistrez o marca la EUIPO, cum innregistrez o marca la WIPO, marca europeana, marca internationala

 

Monster Energy „free riding” la Red Bull

Monster Energy și Red Bull sunt doi jucători cheie în sectorul băuturilor energizante. În 2020, Monster Energy a depus o cerere de înregistrare a mărcii comerciale „Red Dawg” în Regatul Unit, destinată băuturilor nealcoolice din clasa 32. Deloc surprinzător, Red Bull s-a opus cererii pe baza potențialei confuzii în rândul publicului aferent și a potențialului avantaj nedrept de care s-ar putea bucura Monster Energy de pe urma renumelui mărcii anterioare „Red Bull”.

Red Bull – deţinătoarea celei mai faimoase băuturi energizante din lume – a depus opoziție la cererea „Red Dawg”. Examinatorul din cadrul Oficiului de Proprietate Intelectuală din Regatul Unit (UKIPO) a susţinut că nu a existat nicio confuzie directă sau indirectă între cele două mărci: „Red Dawg” şi „Red Bull”. Cu toate acestea, examinatorul a susținut opoziția depusă de Red Bull în temeiul secțiunii 5(3) din Legea mărcilor comerciale din Regatul Unit, pe baza faptului că Monster Energy a dorit să profite în mod nedrept de reputația mărcii Red Bull. Acesta a afirmat că, din cauza „reputației foarte puternice” a mărcii Red Bull, consumatorii care întâlnesc marca Red Dawg îşi vor aminti de Red Bull și îl vor găsi pe Red Dawg „instantaneu familiar” obţinând asftel un avantaj neloial.
Acest caz ne arată că deținătorul unei mărci larg cunoscută publicului internațional, se poate opune unei cereri de marcă – chiar dacă nu există un risc de confuzie intre denumiri – utilizând motivul reputaţiei mărcii, precum şi cel al obţinerii unui avantaj nedrept, în engleză acest lucru fiind denumit „free riding”.
Free riding se referă la unul dintre motivele de refuz a unei cereri de marcă şi se aplică situațiilor în care noua marcă ar profita în mod nedrept de reputația unei mărci anterioare sau ar fi în detrimentul acesteia. Acest lucru nu necesită o confuzie reală a consumatorilor cu privire la cele două mărci și este suficient să existe un risc potențial în rândul comportamentului consumatorilor în beneficiul noului solicitant al mărcii, într-un mod care este inechitabil, sau în detrimentul titularului mărcii anterioare.
Free riding a fost crucial în acest caz, deoarece riscul de confuzie invocat de către avocaţii Red Bull a fost respins în cadrul opoziţiei.
Monster Energy a făcut recurs la Înalta Curte, argumentând că la această concluzie s-a ajuns fără nicio dovadă. Nu a existat nicio constatare de obţinere a vreunui folos necuvenit şi avantaj nedrept intenționat și nimic care să explice de ce orice avantaj obținut ar fi nedrept. Judecătorii de la Înalta Curte au considerat că examinatorul din cadrul UKIPO a analizat legea în mod clar și corect și nu a comis nicio eroare de principiu.
Instanţa de apel a confirmat că nu este nevoie de dovezi dacă din fapte se poate deduce în mod logic un avantaj nedrept. Intențiile solicitantului nu sunt relevante, și nu este necesar să se demonstreze intenția de a profita de marca existentă. Probabilitatea de confuzie publică este un punct separat. Chiar dacă publicul nu ar crede că produsele sau serviciile noii mărci se referă la produsele sau serviciile existente ale mărcii anterioare, opoziția poate avea succes atâta timp cât un oarecare beneficiu pentru solicitantul noii mărci printr-o conotație indirectă cu marca titularului mărcii existente poate fi arătat sau dedus.
În concluzie, este esențial ca la orice nouă cerere de înregistrare a unei mărci să se ia în considerare mărcile similare anterioare, reputaţia acestora, precum şi riscul unei opoziții dacă prin înregistrarea mărcii s-ar obţine un avantaj necuvenit de la marca anterioară.

Inregistrare marci, marca inregistrata, inregistrare marca OSIM, OSIM inregistrare marca, inregistrare marca europeana, EUIPO, OSIM

(sursa foto: hfgip.com/)

Coroana Rolex și brandul danez de articole de îmbrăcăminte PWT A/S

Rolex este unul dintre cele mai de succes branduri de ceasuri din lume, logoul companiei reprezentat de o coroană fiind foarte cunoscut. Coroana folosită drept logo sugerează consumatorilor standardele înalte de calitate după care Rolex se ghidează în realizarea produselor, fiind în același timp și o trimitere la unul dintre sloganurile companiei și anume: “A Crown for Every Achievement”.

Reprezentând o componentă atât de importantă din imaginea brandului, Rolex a depus toate eforturile necesare pentru a-și proteja logoul, acesta fiind marcă înregistrată încă din anul 1925. Cel mai recent efort al companiei de a-și proteja marca este reprezentat de bătălia legală împotriva brandului danez de haine PWT A/S(www.pwtbrands.com), care folosește de asemenea, imaginea unei coroane pentru promovarea propriilor produse. Neînțelegerile dintre cele două companii au început în anul 2016, când brandul danez de haine a încercat să înregistreze la nivel european o marcă reprezentată de o coroană, care deși nu avea un design identic cu marca înregistrată de Rolex, avea o serie de elemente comune. Producătorul elvețian de ceasuri s-a opus acestei înregistrări, în baza drepturilor deținute anterior prin înregistrarea mărcilor sale. Pe lângă deținerea unor drepturi anterioare (mărci inregistrate), compania Rolex a susținut că marca lor se bucură de o reputație incontestabilă și folosirea unei mărci atât de similare de către producătorul de haine danez, ar însemna că acesta profită de caracterul distinctiv și reputația mărcii lor, producându-le astfel un prejudiciu major. Procedurile din fața Oficiului European de Proprietate Intelectuală (EUIPO) nu au adus rezultatele dorite pentru compania Rolex. Oficiul a considerat că nu poate exista un risc de confuzie între ceasurile pentru care Rolex are marca înregistrată și articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru care PWT A/S dorește să obțină protecție. Camera de recurs a constatat că îmbrăcămintea, încălțămintea și articolele de îmbrăcăminte din clasa 25, vizate de marca solicitată, erau diferite de bijuteriile și ceasurile din clasa 14, acoperite de mărcile anterioare ROLEX. În această privință, aceasta a considerat că aceste bunuri erau diferite ca natură și ca destinație, prima fiind destinată îmbrăcămintei corpului uman, iar cea de-a doua pentru a fi purtată ca bijuterie personală. Aceasta a adăugat că aceste mărfuri nu împărtășesc aceleași canale de distribuție și că nu sunt nici în concurență, nici complementare. De asemenea,  argumentele privind reputația au fost reținute drept neîntemeiate, întrucât logoul companiei reprezentat de o coroană, se bucură de reputație doar atunci când este folosit împreună cu denumirea Rolex. În baza acestor argumente s-a stabilit că nu există riscul producerii unui prejudiciu pentru compania elvețiană.

(sursa foto: blog.marks-iplaw.jp)

Considerând nedreaptă această decizie, compania Rolex a atacat decizia EUIPO, la Tribunalul General al Uniunii Europene. Un prim argument adus împotriva deciziei a avut la bază faptul că, în analiza produselor și serviciilor pentru care mărcile sunt înregistrate, nu s-a ținut cont de originea lor obișnuită și nici de practicile legate de comercializarea acestora. De asemenea, aceștia au susținut că articolele de îmbrăcăminte și ceasurile sunt similare, având în vedere că aparțin unor segmente de piață apropiate, putând fi achiziționate cu ușurință de către consumatori de pe aceleași platforme de comerț.

Tribunalul General al Uniunii Europene a respins argumentele, susținând că Rolex nu a prezentat dovezi din care să rezulte similaritatea produselor și în plus, comercializarea acestora în aceleași locuri nu conduce automat la concluzia că au aceeași origine, consumatorii putând să le distingă datorită naturii lor diferite.

În ceea ce privește argumentele legate de reputația mărcii și faptul că producătorul danez de îmbrăcăminte ar profita de caracterul distinctiv și de renumele mărcii ce aparține companiei Rolex, Tribunalul a stabilit că nici acestea nu sunt întemeiate. Tribunalul a statuat că pentru a fi incidente prevederile art. 8 (5) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, referitoare la marca cu reputație, titularul mărcii trebuie să demonstreze îndeplinirea anumitor condiții, printre care:

  • să existe o marcă de renume înregistrată anterior în teritoriul relevant;
  • marca anterioară și marca depusă la înregistrare să fie identice sau similare;
  • marca anterioară să se bucure de o reputație în teritoriul relevant și pentru bunurile sau serviciile în baza căreia opoziția este făcută;

și nu în cele din urmă,

  • utilizarea semnului solicitat să genereze foloase necuvenite în baza caracterului dictinctiv sau a reputației mărcii anterioare.

(articol documentat si redactat de jurist Alexandra Maria GÂRBAN – Consultant PI ProtectMARK) Inregistrare marci, inregistrare marci OSIM, osim inregistrare marca, marca inregistrata, inregistrare marca OSIM, OSIM inregistrare marca, inregistrare marca europeana, inregistrare marca EUIPO, WIPO, EUIPO, OSIM, cum innregistrez o marca la OSIM, cum innregistrez o marca la EUIPO, cum innregistrez o marca la WIPO, marca europeana, marca internationala, marca notorie, marca de renume, renume, notorietate.

 

 

 

ProtectMARK acordă asistență de specialitate pentru obținerea subvențiilor acordate de EUIPO pentru înregistrarea drepturilor de proprietate industrială la OSIM și EUIPO

Începând cu data de 23 Ianuarie 2023 puteți beneficia de reducerea cu 75% a taxelor de înregistrare a mărcilor sau de înregistrare a desenelor și modelelor industriale la OSIM respectiv EUIPO, prin intermediulFondului pentru IMM-uri „Ideas Powered for Business”

Fondul pentru IMM-uri „Ideas Powered for Business” este o schemă de subvenții creată pentru a ajuta întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) din UE să-și protejeze drepturile de proprietate intelectuală (PI)Fondul pentru IMM-uri este o inițiativă a Comisiei Europene pusă în aplicare de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și se va desfășura în perioada 23 ianuarie 2023 – 8 decembrie 2023.

Fondurile sunt limitate și se acordă pe principiul „primul venit, primul servit” intr-un cuantum de maxim 1.000 EUR/IMM.

De ce este necesar să vă protejați proprietatea intelectuală?

Protejarea proprietății intelectuale (înregistrare mărci și înregistrare desene și modele la OSIM și înregistrare mărci și înregistrare desene și modele la la EUIPO) este o necesitate în era digitală. Este o modalitate legală de a evita ca ideile, produsele sau serviciile dumneavoastră unice să fie copiate sau utilizate fără permisiune. Protecția proprietății intelectuale prin intermediul Fondului pentru IMM-uri poate acoperi numeroase active diferite, precum mărci, desene și modele, brevete și soiuri de plante.

Cine poate beneficia de Fondul pentru IMM-uri

Fondul pentru IMM-uri oferă sprijin financiar IMM-urilor cu sediul în Uniunea Europeană. Cererea poate fi depusă de un proprietar, un angajat sau un reprezentant extern autorizat (ProtectMARK acordă asistență de specialitate pentru depunerea dosarului in vederea obținerii subvenției) care acționează în numele acestuia. Subvențiile sunt acordate IMM-urilor, iar rambursarea se face întotdeauna direct în contul bancar al IMM-urilor.

Dacă doriți să vă asistăm în această procedură

Puteți găsi informații detaliate despre Fondul pentru IMM-uri „Ideas Powered for Business” aici. Dacă aveți întrebări, puteți consulta Întrebările frecvente pe pagina Fondului pentru IMM-uri sau discuta cu noi zilnic în programul 10:00 – 18:00.

Vă stăm la dispoziție la telefonul 0721.514.264(inclusiv prin WhatsApp), de luni până vineri, între orele 10:00 și 18:00.

Ne puteți trimite și întrebari prin e-mail, la adresa: office@protectmark.ro.

(ProtectMARK asigură servicii de consultantă în proprietate industrială și anume: verificare mărci la OSIM, înregistrare mărci OSIM, înregistrare mărci EUIPO, înregistrare mărci WIPO, înregistrare desene și modele la OSIM, înregistrare desene și modele la EUIPO).

(sursa gif: www.euipo.europa.eu/)

Mărcile înregistrate: gardienii din Metavers

„Metavers” a devenit un cuvânt la modă în numeroase industrii în ultimii ani, odată cu anunțul Facebook din octombrie anul trecut că își va schimba denumirea în Meta, aratând unde își poziționează compania viitorul. Deși ideea unui „metavers” ne-a mai fost prezentată prin platforme precum Second Life, de data aceasta adoptarea pe scară largă pare mai probabilă, cu companii precum Alphabet, Meta și Microsoft care investesc în mod colectiv miliarde de dolari în dezvoltarea tehnologiei pentru metavers. Creșterea metaversului a ridicat întrebări importante în sfera proprietății intelectuale, în special în ceea ce privește mărcile comerciale.

Atunci când se solicită o marcă, este necesar să se precizeze produsele sau serviciile pentru care marca va fi utilizată. Odată ce o cerere a fost depusă, nu mai este posibilă extinderea acestei liste de bunuri și servicii ulterior. Prin urmare, adoptarea rapidă și extinsă a noilor tipuri de produse și servicii pe o piață, poate fi adesea problematică pentru cei care dețin mărci comerciale existente, mărci care au fost potențial înregistrate într-un moment în care acele produse și servicii nu existau și nici măcar nu erau avute în vedere.

Extinderea recentă a interesului pentru metavers a determinat companii precum Nike, Crocs și Puma, împreună cu numeroase altele, să depună noi cereri de mărci comerciale pentru a se asigura că mărcile lor sunt protejate în metavers. Lista de mai jos prezintă doar câteva exemple de bunuri acoperite de aceste noi aplicații:

• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ încălțăminte, îmbrăcăminte, articole pentru acoperirea capului, ochelari, genți, genți de sport, rucsacuri, echipamente sportive, artă, jucării și accesorii pentru utilizare online și în lumi virtuale online – Nike
• Media digitale descărcabile, și anume, active digitale, obiecte digitale de colecție, jetoane digitale și jetoane nefungibile (NFT) – Crocs
• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ încălțăminte, îmbrăcăminte, articole pentru acoperirea capului, ochelari, genți, genți de sport, rucsacuri, echipamente sportive, artă, jucării și accesorii pentru utilizare online și în lumi virtuale online – Puma
• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ programe de îmbrăcăminte, încălțăminte, articole pentru cap, articole sportive și accesorii pentru utilizare în lumi virtuale online – Under Armour

Litigiile privind mărcile au apărut deja ca urmare a acestei schimbări tehnologice și culturale către metavers, demonstrată cel mai frecvent de cauza în curs Hermès împotriva Mason Rothschild (vezi aici). Deși acest caz se referă la NFT mai degrabă decât la metaversul în sine, aceste două tehnologii sunt strâns legate: un NFT este un simbol care reprezintă proprietatea asupra unui bun digital. Aceste bunuri digitale pot fi apoi utilizate într-o varietate de platforme metaverse, cum ar fi: AltSpace VR, Decentraland și Horizon.

În cazul Hermès, artistul Mason Rothschild a creat și vândut recreări digitale ale genților Hermès Birkin, numindu-le „Meta-Birkins” și vânzându-le pe piețele NFT. Vânzările acestor NFT au acumulat în jur de 450.000 USD în Ethereum la acel moment (Ethereum (ETH) este o criptomonedă populară care este adesea folosită pentru a cumpăra și vinde NFT).

Valoarea acestor vânzări ilustrează motivul interesului terților și potențialele oportunități financiare disponibile companiilor care nu operează încă în spațiul digital.

Deși marca BIRKIN este renumită în lumea modei de lux, înregistrarea mărcii Hermès pentru marcă în SUA acoperă doar bunuri fizice, cum ar fi „gențile de mână”. În mod special, clasificarea nu include bunuri virtuale sau NFT, ceea ce a deschis o dezbatere dacă Rothschild încalcă de fapt marca Hermès BIRKIN.

Un aspect interesant care a apărut deja în cauza Hermès este că, într-o hotărâre cu privire la o cerere de respingere a cauzei, judecătorul a făcut o distincție între articolele care sunt purtate și articolele care nu pot fi purtate într-un mediu virtual. În cazul Meta-Birkins a lui Mason Rothschild, acestea erau doar imagini, nu genți virtuale purtabile. Deși aceste imagini ar fi putut fi folosite în metaversuri ca piese decorative, de exemplu pentru case virtuale, s-a sugerat că ar putea exista o diferență în modul în care piesele decorative și articolele purtabile, fiind văzute diferit în metaverse de către instanțele de judecată. Este posibil ca jurisprudența în acest domeniu să se dezvolte semnificativ pe măsură ce mai multe cazuri referitoare la probleme legate de mărcile comerciale din metavers ajung în instanțe. Pentru a sublinia și mai mult importanța asigurării protecției pentru aceste noi tipuri de bunuri și servicii, este important să se ia în considerare dreptul exclusiv asupra mărcii, obținut ca urmare a inregistrării.

Contrar concepției greșite obișnuite, nu există un „metavers” singular, care să cuprindă totul. La fel ca în cazul platformelor de social media, dificultatea aplicării mărcilor comerciale în metavers va fi volumul aproape nelimitat de conținut disponibil de pe mai multe platforme. Mai jos este o listă cu câteva metavers-uri populare:

• Horizon (deținut de Meta)
• Alt Space VR (deținut de Microsoft)
• Decentraland
• Chat VR
• Roblox

Acestea sunt doar o mică selecție a platformelor metaverse existente în prezent, un număr care va crește cu siguranță în viitor. Dacă, atunci când luați decizii IP legate de metavers, vă simțiți copleșit de tot jargonul tehnologic, este util să echivalați termenul „metavers” cu „social media”. În primul rând, deși există mai multe platforme, toate ocupă un spațiu similar; în al doilea rând, aplicarea mărcilor comerciale pe platformele metaverse se va face într-un mod similar cu modul în care drepturile sunt aplicate pe platformele de social media, prin faptul că solicitarea de eliminare din platformă a celor care folosesc marcile fără acordul titularului va trebui să fie depusă pe fiecare platformă metaverse în parte.

Exercitarea drepturilor pe platformele de rețele sociale poate fi dificilă chiar și atunci când aveți drepturi asupra unor mărci înregistrate, majoritatea platformelor solicită dovada înregistrării atunci când este depusă o cerere în protejarea mărcii. În viitor, este, prin urmare, important ca întreprinderile să își protejeaze mărcile în mod corespunzător și devine necesar pentru noile cereri de mărci comerciale ca acestea să fie depuse pentru toate produsele care vor fi utilizate în metavers.

Faptul că firme precum Nike depun cereri noi chiar în acest scop sugerează că există o schimbare în curs de desfășurare care va deveni în curând relevantă pentru mult mai multe companii, nu doar din industria tehnologiei, ci și pentru cele care operează în alte domenii, cum ar fi modă și bunuri de larg consum. De neconceput în urmă cu câțiva ani, pentru astfel de afaceri, se pare că protejarea mărcilor pentru bunuri și servicii digitale poate fi în curând la fel de importantă ca și protejarea lor pentru bunuri și servicii reale.

Având în vedere creșterea recentă a numărului de cereri care acoperă bunuri virtuale și NFT, Oficiul European a publicat recent ghiduri cu privire la abordarea pe care o va adopta pentru clasificarea acestor bunuri. Îndrumarea este în conformitate cu abordarea propusă în cazul Hermès și întărește nevoia deținătorilor de drepturi de a-și consolida portofoliile.

EUIPO a confirmat că bunurile virtuale trebuie tratate ca și conținut digital sau imagini, deci vor fi adecvate unei clase de bază referitoare la bunuri digitale, indiferent de clasa în care s-ar regăsi versiunea reală a bunurilor. Va fi necesar să se precizeze conținutul sau imaginile la care se referă bunurile virtuale: de exemplu, „bunuri virtuale descărcabile, și anume îmbrăcăminte digitală”. În mod similar, pentru NFT, solicitanții vor trebui să precizeze tipul de articol digital care este autentificat de NFT – termenul „jetoane nefungibile” în sine nu va fi acceptabil. Nu vor exista modificări ale serviciilor legate de bunuri virtuale și NFT, acestea vor fi clasificate pe baza principiilor actuale de clasificare.

Având în vedere jurisprudența în curs și acest tip de îndrumări privind drepturile de proprietate intelectuală, va fi interesant de văzut în viitor cum se va dezvolta comparația dintre bunurile virtuale și bunurile reale corespunzătoare și în alte domenii, mai ales în cazul acțiunilor în opoziție între mărcile comerciale.
(sursa foto: metaversenews.com)

Motivul pentru care Louis Vuitton şi-a pierdut protecţia asupra pattern-ului „Damier Azur”

Marca figurativă sub denumirea „Damier Azur” de la Louis Vuitton este suficient de distinctivă pentru a fi considerată o marcă comercială?

Această problemă a reintrat în atenţia judecătorilor de la Alicante, după ce, în anul 2020 Tribunalul UE a concluzionat că, deși camera a doua de recurs a EUIPO a avut dreptate în excluderea caracterului distinctiv inerent al mărcii în litigiu, nu a efectuat o evaluare adecvată a probelor prezentate de Vuitton în susținerea caracterului distinctiv dobândit al mărcii, care face obiectul unei înregistrări internaționale care desemnează, printre altele, teritoriul Uniunii Europene, în ceea ce privește produsele din clasa 18, respectiv pentru genţi, poşete şi alte articole din piele.
Modelul Damier Azur este aplicat pe poşetele Louis Vuitton sub forma pătrăţelelor unei table de şah în alb şi bleumarin sau roz şi bej, fiind prezent în toate colecţiile Louis Vuitton.
În 2021, Camera a cincea de recurs a concluzionat (R 1307/2020-5) că probele Vuitton nu erau în esență suficient de bune pentru a susține o constatare a caracterului distinctiv dobândit a mărcii reprezentând modelul în formă de pătrăţele Damier Azur. În special, instanţa de recurs a considerat că Vuitton nu a demonstrat caracterul distinctiv dobândit în raport cu următoarele state membre ale Uniunii Europene: Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia și Bulgaria.
Inevitabil, a urmat un nou apel din partea Tribunalului UE. Se pare că EUIPO a avut dreptate, iar Tribunalul a stabilit că Vuitton nu a furnizat nicio dovadă convingătoare a caracterului distinctiv dobândit al modelului Damier Azur. Astfel, Tribunalul a reamintit că o marcă poate dobândi caracter distinctiv prin utilizare. Toate acestea implică faptul că titularul furnizează dovezi care demonstrează că „cel puțin o proporție semnificativă a publicului relevant identifică produsele sau serviciile în cauză ca provenind de la o anumită întreprindere, datorită mărcii respective”.
Mai mult, atunci când se stabilește dacă o marcă a dobândit caracterul distinctiv prin utilizare trebuie luate în considerare aspecte precum: cota de piață deținută de marcă; cât de intensivă, răspândită geografic și de lungă durată a fost utilizarea mărcii; suma investită de întreprindere în promovarea mărcii; proporția clasei relevante de persoane care, datorită semnului, identifică produsul ca provenind de la o anumită întreprindere; declarații ale camerelor de comerț și industrie sau ale altor asociații comerciale și profesionale, precum şi sondaje de opinie.

Problema celor de Louis Vuitton a fost legată de întinderea ariei geografice în care marca a dobândit caracterul distinctiv prin utilizare, respectiv în Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia și Bulgaria. Tribunalul a statuat că „în ceea ce privește o marcă lipsită de caracter distinctiv ab initio în toate statele membre poate fi înregistrată numai dacă este dovedită dobândirea caracterului distinctiv prin utilizarea pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Aceasta nu înseamnă că trebuie furnizate dovezi în legătură cu fiecare dintre cele 27 de state membre ale UE, dar este necesar să se dovedească caracterul distinctiv dobândit pe întreg teritoriul UE și nu doar o parte substanțială sau majoritatea unui astfel de teritoriu”. Astfel, Tribunalul a respins – ca neîntemeiată – afirmația potrivit căreia Letonia și Lituania ar fi apropiate geografic și cultural de Polonia și Suedia (state membre pentru care au fost acceptate dovezi ale caracterului distinctiv dobândit), în timp ce Bulgaria, Slovacia și Slovenia ar fi apropiate de România, stat în care caracterul distinctiv a fost dobândit prin utilizare.
Din cauza faptului că Louis Vuitton nu a reuşit să facă dovada caracterului distinctiv dobândit în Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia și Bulgaria, a pierdut protecţia ca marcă europeană asupra faimosului desen cu pătrăţele Damier Azur aplicat pe poşete.
Această decizie este destul de concludentă cu privire la dificultatea menținerii înregistrării unei mărci mai puțin convenționale, chiar şi în situatia în care mara apartine unei companii renumite ca Louis Vuitton, iar procedura de constatare a caracterului distinctiv dobândit nu este nicidecum una ușoară.
(sursa foto: https://us.louisvuitton.com/)

Creațiile casei de modă Jean Paul Gaultier contestate de Galeriile Uffizi

Italia este un centru al culturii și al artei exprimate în numeroase domenii precum literatura, arhitectura, muzica și în special pictura. Pentru a se asigura că își protejează cât mai bine patrimoniul cultural, Italia a încercat să găsească o metodă cât mai eficientă și astfel a adoptat “Codul patrimoniului cultural și al peisajului”. Acesta este menit să împiedice folosirea neautorizată a operelor de artă care fac parte din patrimoniul artistic și cultural public italian. Cei care doresc totuși să le utilizeze trebuie să obțină acordul autorităților italiene și să plătească o anumită sumă, stabilită în baza numărului de articole comercializate.
În general, marii creatori de modă cunosc și respectă regulile stabilite de statul italian, dar acesta nu este și cazul designerului francez Jean Paul Gaultier. Galeria Uffizi din Italia a dat în judecată casa de modă franceză Jean Paul Gaultier pentru utilizarea neautorizată a imaginilor cu celebra pictură “Nașterea lui Venus”, a pictorului Sandro Botticelli. Opera pictorului italian se află în colecția Galeriei Uffizi din Florența și reprezintă un simbol al Renașterii italiene, fiind o înfățișare a zeiței Venus, zeița frumuseții și a dragostei. Deși nu mai poate face obiectul protecției drepturilor de autor, fiind în domeniul public, pictura “Nașterea lui Venus” este protejată de utilizarea în scop comercial, prin prevederile “Codul patrimoniului cultural și al peisajului” din Italia.
Designerul Jean Paul Gaultier a utilizat în colecția sa “Le Musée”, imagini ale operei “Nașterea lui Venus”, imprimându-le pe diverse obiecte vestimentare, printre care eșarfe, tricouri sau corsete. Imaginile au fost folosite fără acordul autorităților italiene și astfel, după publicarea creațiilor pe site-ul casei de modă și pe rețelele de socializare, reprezentanții Galeriei Uffizi s-au sesizat. Muzeul italian folosește un software special pentru a afla dacă operele de artă ce se află în administrarea lor sunt utilizate în scop comercial, pentru vânzarea diverselor produse în mediul online.

În încercarea de a găsi o soluție potrivită pentru ambele părți, Eike Schmidt, directorul Galeriilor Uffizi a trimis în luna aprilie a acestui an o scrisoare oficială către casa de modă Jean Paul Gaultier, prin le care solicitau fie să retragă de pe piața linia vestimentară, fie să ajungă la o înțelegere din punct de vedere finaciar. Solicitarea galeriei de artă a rămas însă fără un răspuns din partea designerului francez, articolele de îmbrăcăminte fiind în continuare promovate în mediul online cu sume cuprinse între 150 si 590 de euro.

Lipsa de reacție a designerului Jean Paul Gaultier a determinat Galeria Uffizi să apeleze la măsuri mai drastice și astfel, reprezentanții galeriei au dat în judecată casa de modă Jean Paul Gaultier, solicitând daune de aproximativ 100.000 de euro, o sumă mică ținând cont de publicitatea de care a beneficiat după acest incident, sumă pe care Jean Paul Gaultier ar putea-o plăti fără prea multe obiecții.
Jean Paul Gaultier, creatorul de modă francez, care și-a lansat propriul brand în anul 1982, este cunoscut drept “copilul teribil al modei”, datorită stilului său controversat. Acesta se pare că nu se află la prima încercare de a-și arăta atractia față de opera “Nașterea lui Venus” a lui Botticelli, designerul publicând pe pagina de Facebook, în anul 2020, o imagine cu o reinterpretare a tabloului realizată de artistul Samuel Sallout. Reinterpretarea îl înfățișează pe Jean Paul Gaultier în locul zeiței Venus, în timp ce o muză îi oferă una din piesele iconice realizate de el și anume o bluză marinière.

(sursa foto: theguardian.com)

„DANISH” FETA ?


(sursa foto: harrisfarm.com.au)

Din 2002, brânza FETA este un produs cu Denumire de Origine Protejată (DOP) în Uniunea Europeană. În conformitate cu legislația UE relevantă, numai brânzeturile produse în mod tradițional în anumite zone ale Greciei, care sunt făcute din lapte de oaie sau dintr-un amestec de oaie și până la 30% din laptele de capră din aceeaşi zonă, pot fi numite FETA.
Într-o hotărâre pronunțată recent, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a constatat că Danemarca și-a încălcat obligațiile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind schema de calitate pentru produsele agricole și alimentare, prin faptul că nu a oprit utilizarea Denumirii de Origine Protejată (DOP) greceşti FETA pentru brânza produsă în Danemarca și destinată exportului în afara UE (Cauza C-159/20).
Hotărârea Curţii vine ca urmare a două plângeri ale Comisiei Europene împotriva Danemarcei privind producția pentru exportul de brânză sub denumirea de Feta, adică: „Feta daneză” și „brânză Feta daneză”. Potrivit Comisiei, Danemarca și-a încălcat obligațiile în temeiul art. 13(3) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, prin slăbirea poziției UE în negocierile internaționale privind protecția denumirilor protejate, brânza feta neputând fi produsă decât pe teritoriul Greciei şi doar din lapte de origine grecească.
Danemarca nu a contestat faptul că o astfel de producție a avut loc pe teritoriul său. Cu toate acestea, a susținut că art. 13(3) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 nu ar acoperi exporturile.
În temeiul art. 13(3) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012:
„Statele membre iau măsuri administrative și judiciare adecvate pentru a preveni sau a opri utilizarea ilegală a denumirilor de origine protejate (DOP) și a indicațiilor geografice protejate (IGP) care sunt produse sau comercializate în acel stat membru.”
Această dispoziție a fost introdusă în cursul revizuirii din 2012 a legislației privind indicațiile geografice (IGP), ca răspuns la hotărârea CJUE în cauza Parmezan (C-132/05), în care Curtea încă nu stabilise dacă statele membre ale UE au obligația de a lua, din proprie inițiativă, măsurile necesare pentru a face față încălcărilor Indicaţiilor Geografice Protejate si Denumirilor de Origine Protejată. Astfel, în Cauza Parmezan (C-132/05), CJUE nu a fost de acord cu Comisia și a considerat că Germania nu avea nicio obligație de a acționa împotriva încălcărilor IGP Parmigiano Reggiano pe teritoriul său, în afară de obligația de a crea cadrul legal necesar.
Învățând din „greșelile” sale, Comisia a introdus art. 13(3) în timpul revizuirii ulterioare a cadrului juridic, obligând statele membre să ia măsuri administrative și judiciare corespunzătoare.
În concluziile sale în această cauză, Avocatul General a recunoscut că art. 13(3) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 nu indică în mod expres că se aplică şi exporturilor către țări terțe. Avocatul General a identificat două interpretări posibile, la care s-a referit, respectiv, drept „cadru interpretativ al proprietății intelectuale” (cel al Comisiei) și „cadru interpretativ al liberalizării comerțului” (cel al Danemarcei). În timp ce punctul de vedere al Comisiei s-a bazat pe importanța primordială a Indicațiilor Geografice şi Denumirilor de Origine pentru comunitățile locale, Danemarca a susținut că obstacolele în calea comerțului ar trebui să fie o excepție, nu o regulă. În plus, Danemarca a susținut că recunoașterea faptului că exporturile intră sub incidența art. 13(3) contravine principiului securității juridice.
Avocatul General a recomandat Curții să aplice cadrul interpretativ al proprietății intelectuale. Printre alte argumente, este şi necesitatea de a proteja poziția concurențială a producătorilor de Indicații Geografice şi Denumiri de Origine din UE în țări terțe. După cum a susținut Avocatul General, UE nu poate reglementa piețele țărilor terțe prin propria legislație și nici nu poate împiedica vânzarea „Wisconsin Feta” în țări terțe, însă poate acționa asupra „fetei daneze”.
CJUE a aprobat în esență concluziile Avocatului General şi în hotărârea sa a constatat că art. 13(3) se referă şi la produsele destinate exportului în țări terțe. Aceasta reiese din formularea art. 13, care acoperă „orice utilizare” a unei Denumiri de Origine Protejate, inclusiv produse care nu sunt acoperite de protecţia unei IG sau DOP, dar care sunt fabricate în Uniune și sunt destinate exportului în țări terțe. Această interpretare este confirmată de obiectivele regulamentului de a asigura producătorilor o remunerație echitabilă pentru calitățile produselor lor și de a garanta respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Astfel, Danemarca nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012, prin faptul că nu a oprit utilizarea DOP Feta la export. Cu toate acestea, Curtea a considerat că Danemarca nu și-a încălcat obligația în temeiul principiului cooperării sincere, remarcând că nu au fost furnizate informații de către Comisie care să demonstreze că Danemarca a încercat să submineze negocierile UE privind indicațiile geografice.
Ţinând cont de hotărârea Curţii, statele membre ale Uniunii Europene au obligaţia de respecta protecţia oferită de Denumirile de Origine Protejată sau de Indicaţiile Geografice produselor pe care sunt aplicate pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor cu privire la originea acestora.

Victorie după 22 ani pentru designerul spaniol Manolo BLAHNIK

(Portretul lui Manolo Blahnik, în 2019. Sursa foto: PAUL WETHERELL – ARHIVA TRUNK)

Înregistrarea unei mărci reprezintă doar un prim pas spre protejarea eficientă a acesteia. Pentru a se asigura că marca își îndeplinește scopul pentru care a fost înregistrată, titularul acesteia trebuie să dea dovadă de perseverență și vigilență. Acesta este și cazul celebrului designer spaniol de pantofi, Manolo Blahnik, care a avut nevoie de 22 de ani pentru a obține dreptul de a utiliza marca sa în China.
Manolo Blahnik și-a început afacerea în anul 1973 dar pantofii săi au devenit cu adevărat faimoși după apariția într-unul dintre cele mai cunoscute seriale din anii ’90 și anume “Sex and the City”. Succesul nu a venit însă doar cu părți bune pentru celebrul designer. Serialul a fost difuzat în 1999 și în China, iar un om de afaceri din industria încălțămintei, Fang Yuzhou, a profitat de “oportunitate” și a depus o cerere de înregistrare pentru marca “Manolo & Blahnik”, la Oficiul pentru Mărci din China. Marca era formată atât din numele Manolo Blahnik, cât și din transliterarea acestuia în caractere chinezești. La momentul înregistrării acestei mărci în China, Manolo Blahnik nu avea nicio marcă înregistrată pe acel teritoriu, nu făcea comerț în acea zonă și nici măcar nu își promova produsele în China.
În mai puțin de un an de la depunerea mărcii spre înregistrare de către omul de afaceri Fang Yuzhou, Manolo Blahnik a început o adevărată luptă din punct de vedere legal pentru a recupera propriul brand în China. Acesta a depus pentru început o opoziție împotriva cererii de înregistrare a mărcii “Manolo & Blahnik”, urmată de o procedură de revizuire și de două recursuri administrative, neavând câștig de cauză în niciuna dintre aceste proceduri.
Principalele sale argumente au fost reprezentate de dreptul personal la nume, de renumele mărcii MANOLO BLAHNIK și de un drept anterior dobândit în baza unei mărci neînregistrate. Faptul că Fang Yuzhou a fost cel care a depus primul cererea de înregistrare dar și lipsa unor probe suficiente care să ateste atât utilizarea mărcii înainte de 1999, cât și reputația obținută, au condus la respingerea opoziției.
Designerul spaniol nu a fost descurajat de această primă înfrângere suferită și a intentat o nouă acțiune în anulare după înregistrarea mărcii din China, care s-a finalizat tot cu un rezultat nefavorabil. De asemenea, cele două contestații ce au urmat nu au dus la soluționarea conflictului, judecătorii aplicând principiul “non bis in idem” și considerând că argumentele invocate în procedura contestației erau foarte similare cu cele prezentate în cadrul opoziției. Chiar dacă designerul a adus și noi probe în cadrul procedurii contestației, judecătorii au concluzionat că acestea nu pot fi considerate dovezi recent „descoperite”, ci doar dovezi care existau dar nu au fost prezentate anterior.
Manolo Blahnik a dorit să facă și o ultimă încercare de a-și proteja marca prin solicitarea unei proceduri de rejudecare la Curtea Supremă din China. Decizia Curții Supreme a pus capăt acestei lupte și, după mai bine de 20 de ani, designerul spaniol își poate folosi marca și în China. Principalele argumente ce au dus la schimbarea deznodământului au fost reprezentate de recunoașterea dreptului personal la nume a lui Manolo Blahnik dar și de recunoașterea impactului pe care utilizarea și promovarea mărcii pe piețele din afara Chinei l-au avut în dobândirea reputației mărcii în China. De asemenea, Curtea Supremă a anulat marca înregistrată de către omul de afaceri Fang Yuzhou, considerând că aceasta a fost făcută cu rea-credință, având în vedere popularitatea de care Manolo Blahnik se bucura în domeniul design-ului de încălțăminte.
Această victorie nu este un motiv de bucurie doar pentru cunoscutul designer spaniol, fiind un impuls și pentru alți titulari de a-și proteja mărcile și de a nu se lăsa descurajați de complexitatea unor astfel de proceduri. De asemenea, este important de menționat că înregistrarea din timp a unei mărci precum și monitorizarea acesteia, chiar și atunci când afacerea pentru care aceasta este utilizată se află în primii ani de existență, poate salva titularul de multe probleme și cheltuieli viitoare.
Deși numeroase branduri s-au luptat de-a lungul timpului pentru protejarea drepturilor lor pe piața din China, decizia favorabilă din cazul lui Manolo Blahnik dovedește faptul că percepția autorităților chineze în ceea ce privește dreptul la marcă nu mai este una atât de rigidă și nu se mai bazează doar pe principiul “primul venit, primul servit”.

(sursa foto: emprendedores.es)

Puțini oameni din lume cu vreo legătură cu industria modei și a încălțămintei nu știu cine este Manolo Blahnik. Antreprenorul spaniol, în vârstă de 79 de ani, împlinește acum 50 de ani ca antreprenor. Cinci decenii în care a reușit să cucerească Olimpul încălțămintei de lux, devenind una dintre cele mai marcante figuri din acest domeniu.
Fiu al unui spaniol și al unui ceh, cariera lui Manolo Blahnik în lumea modei a început de foarte mic, când a părăsit insula La Palma pentru a studia dreptul la Geneva. De acolo, a trecut prin Paris, New York și Londra, unde a devenit cel mai cunoscut designer de pantofi din lume.
După o călătorie profesională ca fotograf de modă, Manolo Blahnik și-a deschis primul magazin de pantofi în 1973 în cartierul Chelsea din Londra. 40 de ani mai târziu, în 2012, proiectase și fabricase deja în jur de 25.000 de perechi diferite de pantofi. Fără îndoială, o carieră excelentă, care i-a adus o mare recunoaștere, precum titlul de Comandant al Ordinului Imperiului Britanic sau National Fashion Design Award, printre altele.