In al șaselea an consecutiv, ProtectMARK este pe harta evenimentelor WIPO organizate cu ocazia Zilei Internationale a Proprietatii Intelectuale din 26 aprilie 2020, cu tema INNOVATE FOR A GREEN FUTURE World Intellectual Property Day. #WorldIPDay
Divizia de Anulare din cadrul Oficiului Uniunii Europene de Proprietate Intelectuală (EUIPO) a decis să anuleze marca înregistrată de către Iceland Foods Limited, deţinătoarea lanţului britanic de supermaketuri Iceland, ca urmare a demersurilor efectuate de către autorităţile statului islandez. Compania britanică a înregistrat marca verbală „Iceland” pentru o varietate de bunuri și servicii, inclusiv pentru produse alimentare, electrice și servicii de vânzare cu amănuntul. Ministerul islandez al Afacerilor Externe a contestat această înregistrare pe motiv că denumirea „Iceland” trimite consumatorul cu gândul la originea geografică a produselor/serviciilor și, prin urmare, nu poate fi înregistrată.
În temeiul Regulamentului privind mărcile Uniunii Europene, o marcă nu poate fi înregistrată dacă este „de natură să inducă în eroare publicul, de exemplu în ceea ce privește natura, calitatea sau originea geografică a mărfurilor sau serviciilor”. Autorităţile islandeze au susținut că marca „Iceland” se încadrează în această restricție, deoarece consumatorul mediu ar putea înțelege că mărfurile vândute sub această marcă indică faptul că produsele/serviciile au fost produse și/sau fabricate în Islanda. În plus, înregistrarea cuvântului „Iceland” ar împiedica companiile islandeze să folosească cuvântul „Iceland” pentru a-și marca originea geografică.
În apărare, reprezentanţii lanțul de supermarketuri au susținut că un consumator mediu nu se așteptă ca produsele și serviciile înregistrate să provină din Islanda, deoarece teritoriul nu era cunoscut pentru acele produse sau servicii. În plus, britanicii au încercat să susțină că folosirea mărcii verbale „Iceland”, încă de la înființarea supermarketului în anii 1970, a însemnat dobândirea distinctivității mărcii. Pentru a susține această afirmație, au fost depuse dovezi că marca a avut o reputație larg răspândită în întreaga UE.
Deși Divizia de Anulare a EUIPO a fost de acord cu faptul că dovezile transmise de către Ministerul islandez au exagerat asupra importanței exporturilor de astfel de produse în Spațiul Economic European, a constatat că este rezonabil să se presupună că un consumator mediu ar crede că bunurile relevante provin din Islanda sau că ar putea proveni din Islanda în viitor. O astfel de ipoteză a fost considerată suficientă pentru a exclude înregistrarea mărcii „Iceland” în baza faptului că aceasta descrie originea geografică. Mai mult, la aprecierea probelor, Divizia de Anulare a constatat că, deși a existat o utilizare și o reputație suficientă în Marea Britanie, supermarketul nu a demonstrat că marca a dobândit caracter distinctiv în alte părți ale UE, precum Malta, Suedia, Danemarca Olanda sau Finlanda.
Acest caz evidențiază provocările evidente asociate cu înregistrarea unui nume geografic ca marcă şi dificultățile în a demonstra cu succes caracterul distinctiv dobândit al unei mărci în UE.
sursa foto: independent.co.uk
Divizia de anulare din cadrul Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) a hotărât recent anularea mărcii BIG MAC deţinută de către McDonald’s, pe motivul neutilizării acesteia. Cererea de anulare a venit din partea unui lanţ de restaurante de tip fast-food din Irlanda, Supermac, care a solicitat ca McDonald’s să facă dovada utilizării mărcii BIG MAC pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani. Marca BIG MAC era înregistrată de către McDonald’s pentru produse din carne, sandwich-uri şi servicii de restaurant, aceasta fiind utilizată în mai multe state membre UE, atât pe ambalajele produselor, cât şi în diverse reclame publicitare. Compania reclamantă Supermac a constatat că dovezile prezentate de McDonald’s ar dovedi o utilizare reală a mărcii pentru sandwich-uri, dar nu și în raport de celelalte produse și servicii pentru care a fost obținută înregistrarea. În apărarea sa, McDonald’s a răspuns că marca a fost folosită în state precum Germania, Franţa sau Marea Britanie, iar acest lucru face dovada utilizării reale a mărcii BIG MAC în Uniune, iar, în plus, utilizarea mărcii „BIG MAC” în ceea ce privește sandwich-urile ar însemna, de asemenea, utilizarea mărcii în raport cu ingredientele sale.
În ceea ce privește procedurile de revocare pe motiv de neutilizare, sarcina probei revine titularului mărcii și nu solicitantului. Reprezentanţii McDonald’s au prezentat ca dovezi de folosire 3 declaraţii detaliate ale cifrelor de vânzări, broşuri, extrase de pe diverse site-uri McDonalds şi informaţiile de pe site-ul Wikipedia despre produsul BIG MAC. Divizia de anulare a considerat că aceste dovezi nu sunt suficiente pentru a dovedi o utilizare reală în perioada relevantă (11/4/2012 – 10/4/2017). Deși toate dovezile prezentate trebuie să fie apreciate în ansamblul lor și implică un grad de interdependență între factorii relevanți (timp, loc, extindere și natură a utilizării), în acest caz titularul mărcii nu a furnizat dovezi care să dovedească o utilizare reală în acea perioadă de timp. În ceea ce priveşte proba cu informaţii de pe site-ul Wikipedia, Divizia de anulare nu a fost impresionată de aceasta, menționând că oricine poate modifica intrările în Wikipedia. Ca atare, ar fi fost necesar ca această dovadă să fie susținută de alte dovezi concrete. Divizia de anulare a constatat că evaluarea globală a tuturor probelor nu a permis să se concluzioneze, fără a se recurge la probabilități și prezumții, că marca a fost utilizată în mod real în perioada relevantă pentru produsele sau serviciile relevante.
Rezultatul acestui proces ar putea să pară surprinzător, având în vedere și notorietatea mărcii BIG MAC. Cu toate acestea, este util să reamintim că în cazul unei proceduri în anulare, chiar şi a unei mărci binecunoscute, calitatea probelor care trebuie furnizate pentru a dovedi utilizarea reală a mărcii, este cea mai importantă.
(sursa foto: S3Studio)
Cântăreaţa americană Beyoncé Giselle Knowles-Carter a întâmpinat o serie de probleme juridice legate de marca sa BEYONCÉ, după ce compania Feyoncé Inc a început să comercializeze online mărfuri sub brand-ul FEYONCÉ. Mai mult decât atât, pe produsele scoase la vânzare de către Feyoncé Inc apăreau şi versuri ale unor cântece renumite ale solistei, precum Drunk In Love. Produsele erau comercializate pe site-ul thefeyonceshop.com, acestea fiind dedicate în special logodnicilor (în limba engleză „fiancé”) sau persoanelor care intenţionează să se căsătorească.
Compania Feyoncé Inc a încercat să înregistreze marca FEYONCÉ în America, însă cererea de înregistrare a mărcii a fost repinsă de către Oficiul American din cauza riscului de confuzie pe care îl poate crea în rândul consumatorilor cu marca BEYONCÉ.
Reprezentanţii legali ai lui BEYONCÉ au introdus şi o acţiune în justiţie la Tribunal împotriva companiei Feyoncé Inc, acuzând-o de încălcarea drepturilor asupra mărcii, diluarea mărcii, concurenţă neloială, precum şi de fapte şi practici înşelătoare. Potrivit judecătorului ce soluţionează cazul, nu se poate contesta faptul că pentru a influenţa decizia de cumpărare a logodnicilor, Feyoncé Inc a ales această denumire pentru profita de renumele mărcii BEYONCÉ. De asemenea, instanţa a notat că cele două mărci prezintă un grad ridicat de similaritate, fiind diferenţiate doar de două litere, iar acest lucru poate crea în mintea consumatorilor ideea că produsele FEYONCÉ sunt în vreun fel afiliate sau sponsorizate de către BEYONCÉ.
Instanţa urmează să stabilească dacă marcaFEYONCÉ este un joc de cuvinte umoristic suficient de distinctiv pentru a nu încălca drepturile de proprietate intelectuală ale cântăreţei americane sau va admite acţiunea introdusă de Beyoncé în baza notorităţii mărcii.
(sursa foto: fanpop.com)
Într-o situaţie similară se află şi titularul mărcii UGG, compania australiană Deckers Outdoor Corporation, care se luptă în instanţă pentru a-şi apăra marca împotriva transformării acesteia într-un termen generic.
Ca regulă generală, odată ce o denumire comercială este acceptată ca o descriere comună a tipului de produse sau servicii pentru care marca este aplicată, aceasta nu va mai funcționa ca o garanție de origine și poate fi anulată. În acest sens, un tribunal american a hotărât recent că „UGG” nu este un termen generic pentru a descrie popularele cizme de piele de oaie şi a clarificat situaţia juridică a mărcii UGG, deschizând calea proprietarului mărcii pentru împiedicarea actelor de contrafacere. Pentru ca instanţele americane să ajungă la concluzia finală că “UGG” nu este un termen generic, Deckers Outdoor Corporation a trebuit să vină cu probe importante. Astfel, la dosar au fost depuse mărturii, evidenţele ale vânzărilor şi rezultatele sondajelor realizate în SUA cu privire la percepţia de către public a termenului UGG.
Teoretic, pentru ca o marcă să devină generică, aceasta trebuie utilizată extrem de frecvent, până când devine un termen uzual şi care, mai degrabă, îi duce pe consumatori cu gândul direct la un produs, şi nu la o marcă. Acest risc apare mai ales la mărcile noi, care se dezvoltă rapid şi care se bucură de popularitate în rândul publicului, aşa cum este şi marca UGG. Pentru a evita astfel de situaţii, proprietarii de mărci trebuie să educe consumatorii să folosească corect mărcile, aşa cum sunt ele înregistrate (în special să evite folosirea denumirii mărcilor ca substantive) și să monitorizeze utilizarea mărcilor lor în exterior (de exemplu, în materialele oficiale de marketing ale altor furnizori, licențiați sau parteneri de afaceri). Companiile care nu reușesc să realizeze acest lucru ar putea afla că și-au pus în primejdie, în mod inutil, mărcile.
(sursa foto: deckers.com)
În ultima vreme s-a pus tot mai des întrebarea dacă pot face obiectul protecţiei drepturilor de autor creaţii precum parfumurile sau gustul anumitor alimente, şi dacă acestea se încadrează în noţiunea de “operă”, aşa cum este ea definită în Convenţia de la Berna, cadrul legislativ de bază în materia protecţiei operelor literare şi artistice. Drepturile de autor reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii operelor literare, artistice sau ştiinţifice percepute vizual şi sau acustic, fixate pe un suport material, dacă acestea îndeplinesc criteriul originalităţii.
Plecând de la această temă, pe rolul instanţelor naţionale din state membre ale Uniunii Europene au apărut recent o serie de procese, printre care se numără o cauză care a ajuns chiar în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). Este vorba despre Cauza C-310/17, în cadrul căreia CJUE a fost sesizată prin intermediul unor întrebări preliminare referitoare la posibilitatea protecţiei prin drepturi de autor a gustului unui produs alimentar – în calitate de creaţie intelectuală proprie a autorului. Cererea de decizie preliminară a fost formulată în cadrul unui litigiu între societatea Levola Hengelo BV și societatea Smilde Foods BV, două companii ce activează în domeniul alimentar, în legătură cu pretinsa încălcare de către Smilde a dreptului de autor al Levola cu privire la gustul unei creme tartinabile cu brânză, smântână și ierburi aromatice proaspete, denumită „Heksenkaas”. Heksenkaas a fost creată de către un comerciant neerlandez în anul 2007. Printr‑un contract încheiat în anul 2011 creatorul acesteia a transferat către Levola drepturile sale de proprietate intelectuală cu privire la acest produs. În 2012, s‑a acordat brevetul pentru procedura de fabricare a produsului Heksenkaas și la jumătatea anului 2010 a fost înregistrată marca verbală „Heksenkaas”. Din anul 2014 Smilde a început să fabrice un produs denumit „Witte Wievenkaas”, pentru un lanț de supermarketuri, fiind acţionată în justiţie de către Leovola pentru încălcarea drepturilor de autor asupra „gustului” Heksenkaas. Prima instanţă a respins cererea ca neîntemeiată, însă Levola a formulat apel. Instanţa de apel a stabilit că problema principală în cauză este aceea de a se stabili dacă gustul unui produs alimentar poate fi protejat în temeiul dreptului de autor, fapt pentru care a sesizat CJUE.
Asupra acestei chestiuni au fost exprimate mai multe puncte de vedere diferite. Astfel, Guvernul francez consideră că, pentru a determina dacă un gust alimentar poate beneficia de protecția conferită prin dreptul de autor în temeiul Directivei 2001/29, trebuie să se stabilească dacă acesta poate fi considerat o „operă”, adică o lucrare care este originală în sensul că este o creație intelectuală proprie a autorului său. Reprezentanţii Guvernului francez au considerat, de asemenea, că protecția privind dreptul de autor se întinde asupra expresiilor originale, iar nu asupra ideilor, a procedurilor, a metodelor de funcționare sau a conceptelor matematice în sine, în speţă putând fi protejată prin drepturile de autor reţeta ca modalitate originală de exprimare, dar nu procedeul de realizare a produsului în sine sau a gustului său. Jurisprudenţa germană, pe de altă parte, este mai permisivă şi nu exclude în mod necesar niciunul din simțurile umane de la protecţia drepturilor de autor, atât timp cât acest lucru este lăsat la latitudinea fiecărui stat.
Pentru a putea soluţiona această problemă juridică, judecătorii CJUE trebuie să clarifice două chestiuni. Prima chestiune este legată de noţiunea de operă şi de modul de percepţie a acesteia, adică dacă gustul cremei de brânză poate fi considerat o operă şi în ce fel este el perceput. A doua chestiune se referă la posibilitatea ca percepţia subiectivă a gustului şi caracterul perisabil al unui produs alimentar să poată împiedica protecţia drepturilor de autor.
Dacă s-ar recunoaşte protecţia drepturilor de autor produselor alimentare, s-ar naşte o altă serie de întrebări care ar crea dificultăţi în practică. Prima, şi cea mai firească întrebare ar fi legată de condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca gustul unui produs alimentar să beneficieze de protecția prin dreptul de autor. Alte întrebări s-ar mai putea fi referi la faptul dacă protecția prin dreptul de autor a unui gust se întemeiază exclusiv pe gust ca atare sau (și) pe rețeta produsului alimentar; ce trebuie să pretindă partea care invocă în cadrul unei acțiuni în contrafacere încălcarea drepturilor sale de autor asupra unui gust sau în ce mod trebuie să stabilească instanța, în cadrul unei proceduri în contrafacere, dacă gustul produsului alimentar al pârâtului coincide într-atât cu gustul produsului alimentar al reclamantului, astfel încât să existe o încălcare a drepturilor de autor?
Cum tehnologia avansează din ce în ce mai rapid, aşteptăm ca şi legislaţia să evolueze şi să fie mai permisivă, iar drepturile de autor să cuprindă o clasă mai largă de categorii pe care să le protejeze. Cu toate acestea, atunci când vine vorba despre protecţia unui gust, senzaţiile şi impresiile provocate de către acesta sunt subiective şi lipsite de un caracter concret, fiind dificil de evaluat pentru a permite protecţia drepturilor de autor. Aşadar, aşteptăm cu mare interes soluţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în această speţă, soluţie care va înlătura controversele şi va constitui precedent judiciar pentru toate litigiile ce vor urma pe acest subiect.
(sura foto: rtvoost.nl)
Jucătorul de tenis Roger Federer ar putea pierde dreptul de a folosi monograma reprezentând iniţialele numelui său “RF”, după ce contractul său de sponsorizare cu brandul Nike a expirat anul acesta. Marca “RF” este, în prezent, deţinută de către compania Nike, care a depus-o la înregistrare în anul 2008 pentru articole de îmbrăcăminte. După ce Federer a semnat un contract de sponsorizare cu o altă companie, acesta nu a mai putut purta însemnele “RF” pe noul echipament, chiar dacă tenisman-ul le-a folosit timp de peste 12 ani.Nike are o poziție juridică puternică asupra siglei “RF”, deţinând numeroase înregistrări în întreaga lume, chiar şi drepturile de autor. Acest lucru îi permite companiei să păstreze proprietatea asupra mărcii şi să interzică terţilor, inclusiv lui Roger Federer, să o folosească. Cu toate acestea, Federer este încrezător că va reîncepe să poarte monogramaa “RF” pe noul echipament, chiar dacă are nevoie ca reprezentanţii Nike să îi acorde transferul drepturilor asupra mărcii. Începând cu luna martie 2018 Roger Federer este GLOBAL BRAND AMBASSADOR OF UNIQLO.
(sursa foto: uniqlo.com)
