RedBull și Bullards

Cunoscuta companie producătoare de băuturi energizante Red Bull a pierdut procesul cu Bullards, un mic producător de gin din Norwich. Lupta din punct de vedere legal dintre cele două companii a pornit de la cuvântul “bull” ce se întâlnește în denumirile ambelor firme.
Bullards a fost fondată în 1837 de Richard Bullard, producând bere și importând vin și băuturi spirtoase, înainte de a fi preluată de către fabrica națională de bere Watneys în 1963. După o pauză de câțiva ani, brandul Bullards a reapărut pe piață în anul 2015, având drept obiect principal de activitate producția de gin. Ca urmare a reinventării brandului și pentru a asigura protecția acestuia, reprezentanții companiei Bullards Spirits au dorit să înregistreze denumirea la Oficiul de Proprietate Intelectuală din Marea Britanie(UKIPO). Clasele de produse și servicii pentru care aceștia au depus marca la înregistrare cuprindeau printre altele băuturi alcoolice, băuturi non-alcoolice, băuturi energizante dar și organizarea de evenimente și servicii de furnizare de băuturi și alimente.
După depunerea cererii de înregistarare a mărcii Bullards, compania a primit o scrisoare de la reprezentanții firmei de băuturi energizante Red Bull prin care se specifica faptul că marca Bullards este similară cu marca Red Bull, ambele mărci fiind alcătuite cu termenul “bull” și astfel existând un pericol de confuzie în rândul consumatorilor. Pentru a soluționa acestă problemă, reprezentanții Red Bull au solicitat companiei Bullards Spirits să nu înregistreze denumirea pentru o serie de produse și servicii printre care se numărau: băuturi energizante, bauturi non-alcoolice și organizarea de evenimente.
Deși o bătălie din punct de vedere legal cu o companie atât de cunoscută precum Red Bull ar fi reprezentat o provocare pentru orice firmă și poate chiar un motiv de a face un pas înapoi, reprezentanții Bullards Spirits au ales să nu se lase descurajați și să mearga mai departe cu procesul de înregistrare al mărcii. Aceștia nu intenționau să producă băuturi energizante însă au considerat neîntemeiată cerința de a nu înregistra marca pentru organizarea de evenimente și de asemenea, își doreau să apară pe piață și cu băuturi tonice care să se potrivească cu ginul deja produs.
Reprezentanții companiei Red Bull au continuat cu introducerea unei opoziții la Oficiul de Proprietate Intelectuală din Marea Britanie împotriva înregistrării mărcii Bullards. Aceștia au susținut pe lângă argumentele anterior prezentate, și faptul că firma producătore de gin din Marea Britanie, dorește să profite de renumele mărcii Red Bull. Toate aceste argumente nu au fost însă suficiente pentru a le asigura victoria celor de la Red Bull, opoziția acestora fiind respinsă. În decizia Oficiului de Proprietate Intelectuală din Marea Britanie, a fost subliniat faptul că, deși mărcile au în comun termenul “bull”, marca Bullard nu poate fi considerată o extensie a brandului Red Bull. Chair dacă decizia poate fi atacată cu apel de către reprezentanții Red Bull, aceasta reprezintă un pas important pentru campania Bullards Spirits.
Red Bull nu se află însă la prima încercare de a-și intimida competiția, în anul 2013 aceștia au amenințat cu o acțiune în justiție fabrica de bere Redwell, situată tot în orașul Norwich. Conflictul s-a terminat însă rapid, reprezentanții firmei de băuturi energizante declarând la scurt timp că nu a existat nicio dispută.

(sursa foto: eveningnews24.co.uk)

Victorie după 22 ani pentru designerul spaniol Manolo BLAHNIK

(Portretul lui Manolo Blahnik, în 2019. Sursa foto: PAUL WETHERELL – ARHIVA TRUNK)

Înregistrarea unei mărci reprezintă doar un prim pas spre protejarea eficientă a acesteia. Pentru a se asigura că marca își îndeplinește scopul pentru care a fost înregistrată, titularul acesteia trebuie să dea dovadă de perseverență și vigilență. Acesta este și cazul celebrului designer spaniol de pantofi, Manolo Blahnik, care a avut nevoie de 22 de ani pentru a obține dreptul de a utiliza marca sa în China.
Manolo Blahnik și-a început afacerea în anul 1973 dar pantofii săi au devenit cu adevărat faimoși după apariția într-unul dintre cele mai cunoscute seriale din anii ’90 și anume “Sex and the City”. Succesul nu a venit însă doar cu părți bune pentru celebrul designer. Serialul a fost difuzat în 1999 și în China, iar un om de afaceri din industria încălțămintei, Fang Yuzhou, a profitat de “oportunitate” și a depus o cerere de înregistrare pentru marca “Manolo & Blahnik”, la Oficiul pentru Mărci din China. Marca era formată atât din numele Manolo Blahnik, cât și din transliterarea acestuia în caractere chinezești. La momentul înregistrării acestei mărci în China, Manolo Blahnik nu avea nicio marcă înregistrată pe acel teritoriu, nu făcea comerț în acea zonă și nici măcar nu își promova produsele în China.
În mai puțin de un an de la depunerea mărcii spre înregistrare de către omul de afaceri Fang Yuzhou, Manolo Blahnik a început o adevărată luptă din punct de vedere legal pentru a recupera propriul brand în China. Acesta a depus pentru început o opoziție împotriva cererii de înregistrare a mărcii “Manolo & Blahnik”, urmată de o procedură de revizuire și de două recursuri administrative, neavând câștig de cauză în niciuna dintre aceste proceduri.
Principalele sale argumente au fost reprezentate de dreptul personal la nume, de renumele mărcii MANOLO BLAHNIK și de un drept anterior dobândit în baza unei mărci neînregistrate. Faptul că Fang Yuzhou a fost cel care a depus primul cererea de înregistrare dar și lipsa unor probe suficiente care să ateste atât utilizarea mărcii înainte de 1999, cât și reputația obținută, au condus la respingerea opoziției.
Designerul spaniol nu a fost descurajat de această primă înfrângere suferită și a intentat o nouă acțiune în anulare după înregistrarea mărcii din China, care s-a finalizat tot cu un rezultat nefavorabil. De asemenea, cele două contestații ce au urmat nu au dus la soluționarea conflictului, judecătorii aplicând principiul “non bis in idem” și considerând că argumentele invocate în procedura contestației erau foarte similare cu cele prezentate în cadrul opoziției. Chiar dacă designerul a adus și noi probe în cadrul procedurii contestației, judecătorii au concluzionat că acestea nu pot fi considerate dovezi recent „descoperite”, ci doar dovezi care existau dar nu au fost prezentate anterior.
Manolo Blahnik a dorit să facă și o ultimă încercare de a-și proteja marca prin solicitarea unei proceduri de rejudecare la Curtea Supremă din China. Decizia Curții Supreme a pus capăt acestei lupte și, după mai bine de 20 de ani, designerul spaniol își poate folosi marca și în China. Principalele argumente ce au dus la schimbarea deznodământului au fost reprezentate de recunoașterea dreptului personal la nume a lui Manolo Blahnik dar și de recunoașterea impactului pe care utilizarea și promovarea mărcii pe piețele din afara Chinei l-au avut în dobândirea reputației mărcii în China. De asemenea, Curtea Supremă a anulat marca înregistrată de către omul de afaceri Fang Yuzhou, considerând că aceasta a fost făcută cu rea-credință, având în vedere popularitatea de care Manolo Blahnik se bucura în domeniul design-ului de încălțăminte.
Această victorie nu este un motiv de bucurie doar pentru cunoscutul designer spaniol, fiind un impuls și pentru alți titulari de a-și proteja mărcile și de a nu se lăsa descurajați de complexitatea unor astfel de proceduri. De asemenea, este important de menționat că înregistrarea din timp a unei mărci precum și monitorizarea acesteia, chiar și atunci când afacerea pentru care aceasta este utilizată se află în primii ani de existență, poate salva titularul de multe probleme și cheltuieli viitoare.
Deși numeroase branduri s-au luptat de-a lungul timpului pentru protejarea drepturilor lor pe piața din China, decizia favorabilă din cazul lui Manolo Blahnik dovedește faptul că percepția autorităților chineze în ceea ce privește dreptul la marcă nu mai este una atât de rigidă și nu se mai bazează doar pe principiul “primul venit, primul servit”.

(sursa foto: emprendedores.es)

Puțini oameni din lume cu vreo legătură cu industria modei și a încălțămintei nu știu cine este Manolo Blahnik. Antreprenorul spaniol, în vârstă de 79 de ani, împlinește acum 50 de ani ca antreprenor. Cinci decenii în care a reușit să cucerească Olimpul încălțămintei de lux, devenind una dintre cele mai marcante figuri din acest domeniu.
Fiu al unui spaniol și al unui ceh, cariera lui Manolo Blahnik în lumea modei a început de foarte mic, când a părăsit insula La Palma pentru a studia dreptul la Geneva. De acolo, a trecut prin Paris, New York și Londra, unde a devenit cel mai cunoscut designer de pantofi din lume.
După o călătorie profesională ca fotograf de modă, Manolo Blahnik și-a deschis primul magazin de pantofi în 1973 în cartierul Chelsea din Londra. 40 de ani mai târziu, în 2012, proiectase și fabricase deja în jur de 25.000 de perechi diferite de pantofi. Fără îndoială, o carieră excelentă, care i-a adus o mare recunoaștere, precum titlul de Comandant al Ordinului Imperiului Britanic sau National Fashion Design Award, printre altele.

ZARA și delicateţea magică a boutique-ului HOUSE OF ZANA

Reputaţia unei mărci nu oferă motive pentru a presupune un risc de confuzie

Amber Kotrri, proprietara unui magazin de tip boutique din Marea Britanie, și-a apărat cu succes cererea de marcă cu denumirea HOUSE OF ZANA în fața Oficiului de Proprietate Intelectuală a Marii Britanii, pentru produse de îmbrăcăminte din clasa 25, împotriva retailerului Inditex, titularul mărcilor ZARA. Gigantul din domeniul retailului de îmbrăcăminte a solicitat schimbarea numelui şi anularea mărcii boutique-ului de modă HOUSE OF ZANA, specializat în chimonouri lucrate manual.
În luarea acestei decizii, Oficiul a considerat stilizarea mărcii HOUSE OF ZANA ca importantă pentru impresia generală lăsată de marcă, dar totuși secundară cuvintelor. Deși consumatorul obișnuit nu analizează diferitele detalii ale mărcii, „HOUSE OF” este o sintagmă obișnuită în industria modei și, prin urmare, are un caracter distinctiv scăzut, ceea ce face ca particula „ZANA” să fie elementul dominant. În comparaţie cu mărcile ZARA, Oficiul a considerat că marca este similară la un nivel mediu cu mărcile anterioare.

Deşi ZARA este, fără îndoială, o marcă renumită, reputaţia unei mărci nu oferă motive pentru a presupune un risc de confuzie. S-a constatat că prezența cuvintelor suplimentare “HOUSE OF” creează o impresie vizuală destul de diferită, așa că, deși aceste cuvinte nu sunt neobișnuite și pot fi considerate cu caracter distinctiv foarte scăzut, au fost considerate suficiente pentru a evita confuzia consumatorilor care ar fi mult mai probabilă dacă comparația ar fi fost efectuată între denumirile „Zara” și „Zana”.

Diferenţa dintre mărci a apărut şi la nivel conceptual. Amber Kotrri a subliniat rațiunea pentru alegerea numelui: Zana este o zână din folclorul albanez, făcând astfel aluzie la articolele ei de îmbrăcăminte ca fiind fabricate cu delicatețe magică. De asemenea, cuvântul ZANA este neobișnuit, nefiind un nume comun în engleză. Deşi Inditex a argumentat că atât ZANA, cât și ZARA sunt prenume feminine de origine ebraică, Oficiul a considerat că un consumator mediu nu ar fi conștient de etimologia cuvintelor şi, chiar dacă marca ZANA a fost privită ca un nume feminin, conceptul comun în sine nu este suficient pentru reţinerea unei confuzii, fiind necesară o legătură mai puternică între nume. Prin urmare, marca HOUSE OF ZANA a fost considerată diferită din punct de vedere conceptual de mărcile anterioare ZARA.
Luând în considerare toți factorii relevanți, nu a fost stabilit un risc de confuzie între mărci.

Inditex a argumentat în opoziţie şi motivul că marca contestată ar dilua caracterul distinctiv și reputația mărcilor ZARA. Deși s-a acceptat renumele mărcilor ZARA, Oficiul a constatat că nu există nicio intenție din partea doamnei Kotrri de a profita de acest renume şi de asocierea cu mărcile ZARA. Alegerea numelui a fost determinată de moștenirea albaneză a doamnei Kotrri și de ideea de haine fabricate cu delicatețea magică a zânelor, așa că nu a fost observată nicio rea-credinţă în utilizarea numelui. De asemenea, chiar dacă HOUSE OF ZANA poate să amintească consumatorilor de marca ZARA, nu a fost suficient pentru a se constata că publicul va considera că cele două mărci provin din aceeaşi companie. Totodată, argumentele aduse de Inditex privind o circumstanță ipotetică în produsele realizate de HOUSE OF ZANA sunt de calitate inferioară au fost insuficiente pentru a se constata un risc grav de vătămare a mărcilor ZARA.

Atunci când alegeţi o denumire ca marcă, este foarte important să credeţi în şansele de înregistrare a mărcii şi să mergeţi până la capăt în procedura de înregistrare. Chiar dacă detineţi o companie mică sau aflată la inceput de drum, cu argumente bine întemeiate puteţi învinge un gigant.

Marile companii îsi apără constant drepturile de proprietate intelectuală, în orice circumstanţă, indifierent cât de mică este asemănarea dintre mărci.

Companiile mici, aflate la inceput, sau cele in plină dezvoltare, ar trebui să conştientizeze mai mult importanţa protejării drepturilor de proprietate intelectuală prin înregistrare şi monitorizare, întrucât acestea le oferă posibilitatea de a se dezvolta şi extinde în viitor.
Un element foarte important, pentru a fi evitate situaţiile de încălcare a unor drepturi anterioare, înainte de depunerea unei mărci la înregistrare este necesară realizarea unei cercetări documentare privind disponibilitatea denumirii.
(sursa foto: bbc.com)

26 aprilie 2021 – Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale – Transformați ideile in realitate! ProtectMARK oferă consultanță gratuită IMM-urilor timp de 15 zile începând cu 19 APRILIE 2021

In acest an Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale este dedicată IMM-urilor.

Fiecare afacere începe cu o idee. Fiecare dintre milioanele de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) care își desfășoară activitatea pe tot globul în fiecare zi au început de la o idee care s-a conturat în mintea cuiva și și-a făcut drum spre piață.

Atunci când este hrănită și îmbogățită cu ingeniozitate, know-how și fler, o idee devine un activ IP care poate conduce la dezvoltarea afacerii, redresarea economică și progresul uman.

Mintile creative din toată lumea – arhitecți, artiști, artizani, designeri, ingineri, antreprenori, cercetători, oameni de știință și mulți alții – vin cu idei noi în fiecare zi. De la artă la inteligență artificială, de la modă la agricultură, de la energie regenerabilă la comerț cu amănuntul, televiziune la turism și realitate virtuală la jocuri video, pentru a numi doar câteva.

Unele dintre ideile lor se traduc în produsele și serviciile pe care dorim să le cumpărăm. Unii reușesc alții nu. Călătoria către piață poate fi foarte dificilă. Dar, cu accent pe PI, companiile pot anticipa, naviga și gestiona mai bine numeroasele întorsături care deschid calea spre comercializare.

Într-o perioadă în care imperativul redresării economice este ridicat, Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale 2021 luminează rolul de o importanță critică al IMM-urilor în economie și modul în care acestea pot utiliza drepturile de proprietate intelectuală pentru a construi afaceri mai puternice, mai competitive și mai rezistente.

IMM-urile sunt coloana vertebrală a economiilor naționale. Ele livrează bunurile și serviciile de care avem nevoie în fiecare zi; creează inovații revoluționare și creații inspiratoare și creează locuri de muncă; unele devin principalele afaceri mondiale de mâine.

IMM-urile reprezintă aproximativ 90% din afacerile lumii, angajează aproximativ 50% din forța de muncă globală și generează până la 40% din venitul național în multe economii emergente.

Fiecare dintre aceste afaceri a plecat de la o idee și au dezvoltat-o cu ingeniozitate pentru a crea un produs sau un serviciu pe care consumatorii îl doresc. Și fiecare IMM poate folosi drepturile de proprietate intelectuală pentru a proteja și a da valoare activelor lor comerciale. Cu toate acestea, mulți nu știu că dețin drepturi de proprietate intelectuala sau că aceste drepturi de confera un plus de valoare afecaerii. Aceasta înseamnă că mulți antreprenori pierd oportunitățile de a-și îmbunătăți rezultatele și de a crește. Studiile arată că atunci când întreprinderile dobândesc și gestionează drepturi de proprietate intelectuala, se descurcă mult mai bine in piață și în raport cu comeptiția.

Dacă sunteți nou în lumea IP, Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale 2021 este o oportunitate de a afla cum instrumentele sistemului IP – mărci comerciale, drepturi de proiectare, drepturi de autor, brevete, secrete comerciale, indicații geografice și multe altele – vă pot sprijini atunci când vă duceți ideile pe piață.

Cu drepturile de proprietate intelectuală puteți transforma o idee într-o oportunitate de afaceri, puteți genera valoare, puteți crea locuri de muncă și puteți îmbogăți alegerea produselor disponibile consumatorilor. Afacerea dvs. poate înflori și comunitatea voastră poate prospera. Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale 2021 subliniază, de asemenea, rolul central pe care îl joacă @WIPO și birourile naționale și regionale de proprietate intelectuală din întreaga lume în crearea de condiții favorabile IMM-urilor pentru a stimula inovația și creativitatea, pentru a redresa economia și a crea locuri de muncă.

ProtectMARK se alătură inițiativei WIPO, pentru a sărbători ingeniozitatea și creativitatea care stau la baza fiecărui IMM, curajul lor de a face diferența și contribuțiile pe care le aduc în îmbunătățirea vieții noastre de zi cu zi. ProtectMARK susține IMM-urile locale și inovația locală iar in perioada 19 APRILIE – 19 MAI ofera consultanță gratuită tuturor IMM-urilor interesate pentru înregistrarea mărcilor, desenelor și modelelor lor industriale.

De la „Incredibil” la „Senzațional”


Compania Nestle a fost nevoită să își redenumească marca „Incredible Burger” după ce Curtea de Justiție Olandeză a statuat că denumirea este similară unei alte mărci înregistrată în Olanda, „Impossible Burger”. Nestle are 4 saptămâni să retragă produsul cu denumirea Icredible Burger de pe piaţă sau va suporta o amendă de 25.000 EUR pe zi.
În urma deciziei, Nestle a anunțat că va face apel, dar până atunci, noul produs Nestle va purta denumirea de „Sensational Burger” (compania folosește deja „Awesome Burger” în SUA). În susținerea sa, Nestle spune că „oricine ar trebui să aibă dreptul de a folosi termeni descriptivi precum ‚incredible’ pentru a exprima calitatea produsului.”
Curtea a apreciat faptul că între cele două mărci, Incredible şi Impossible, există posibilitatea de confuzie dat fiind faptul că acestea protejează aceleași produse, publicul vizat este același, având, de asemenea, o structură similară de marketing. Deşi regula generală statuează că termenii care exprimă cuvinte de laudă nu pot face obiectul înregistrării în majoritatea țărilor, atât în cazul mărcilor europene cât și în cazul mărcilor naționale din majoritatea statelor UE, întrebarea care se pune în această situație este dacă un consumator este capabil să își amintească care termen aparține cărei companii și dacă poate asocia marca cu titularul acesteia. Dacă publicul nu poate face această distincţie fără să compare direct cele două produse, atunci putem vorbi despre un risc de confuzie.
Astfel, chiar și atunci când este folosit un termen generic, utilizat în limbajul comun, este posibil să apară astfel de situații în care companiile care folosesc termeni generici sau laudativi să fie nevoiţi să îşi redenumească produsele. Pentru a evita astfel de inconveniente, recomandăm alegerea unei denumiri care să aibă caracter disctinctiv şi nu utilizarea unor termeni uzuali.
(sursa foto: foodnavigator.com)

„Liverpool” rămâne doar un nume geografic

FC Liverpool – echipa de fotbal legendară și câştigătoare a Champions League în anul 2018, a depus o cerere de înregistrare a mărcii „Liverpool”, însă aceasta a fost respinsă de Oficiul Național de Proprietate Intelectuală din Marea Britanie.

Motivul pentru care Oficiul a respins cererea de înregistrare a acestei mărci este reprezentat de faptul că denumirea „Liverpool” este atribuită numelui orașului, având astfel însemnătate geografică.

În cererea înaintată de reprezentanții FC Liverpool este menționat faptul că au întocmit această cerere cu bună credință și în vederea protejării produselor și serviciilor în strânsă legătură cu activitatea sportivă, spre exemplu, echipamente, fulare, postere etc., intenția fiind de a stopa comercializarea de produse și servicii de către persoane care nu sunt autorizate.

Primarul Joe Anderson declară că prețuiește relația cu FC Liverpool, astfel va conlucra cu aceștia în vederea diminuării și chiar eliminării bunurilor contrafăcute, însă de asemenea își dorește să protejeze denumirea orașului, dar în același timp și comercianții locali care ar putea fi afectați în urma admiterii acestei cereri.

Harrison Lee – avocatul clubului de fotbal declară că se așteptau la o astfel de decizie din partea Oficiul Național de Proprietate Intelectuală, întrucât acordarea monopolului de a utiliza numele „Liverpool” către clubul de fotbal, ar putea afecta negativ posibilitatea altor persoane de a indica sursa bunurilor ori a serviciilor pe care le prestează.

În acest caz, înregistrarea unui nume geografic ca marcă reprezintă o provocare și, chiar dacă cererea a fost înregistrată cu bună credință, acest lucru nu a influențat decizia de respingere a Oficiului Național de Proprietate Intelectuală din Marea Britanie, care, conform legislaţiei, nu putea acorda un drept exclusiv de exploatare pentru numele oraşului Liverpool unui singur titular.

(sursa foto: theguradian.co.uk)

Islanda învinge Iceland

Divizia de Anulare din cadrul Oficiului Uniunii Europene de Proprietate Intelectuală (EUIPO) a decis să anuleze marca înregistrată de către Iceland Foods Limited, deţinătoarea lanţului britanic de supermaketuri Iceland, ca urmare a demersurilor efectuate de către autorităţile statului islandez. Compania britanică a înregistrat marca verbală „Iceland” pentru o varietate de bunuri și servicii, inclusiv pentru produse alimentare, electrice și servicii de vânzare cu amănuntul. Ministerul islandez al Afacerilor Externe a contestat această înregistrare pe motiv că denumirea „Iceland” trimite consumatorul cu gândul la originea geografică a produselor/serviciilor și, prin urmare, nu poate fi înregistrată.

În temeiul Regulamentului privind mărcile Uniunii Europene, o marcă nu poate fi înregistrată dacă este „de natură să inducă în eroare publicul, de exemplu în ceea ce privește natura, calitatea sau originea geografică a mărfurilor sau serviciilor”. Autorităţile islandeze au susținut că marca „Iceland” se încadrează în această restricție, deoarece consumatorul mediu ar putea înțelege că mărfurile vândute sub această marcă indică faptul că produsele/serviciile au fost produse și/sau fabricate în Islanda. În plus, înregistrarea cuvântului „Iceland” ar împiedica companiile islandeze să folosească cuvântul „Iceland” pentru a-și marca originea geografică.

În apărare, reprezentanţii lanțul de supermarketuri au susținut că un consumator mediu nu se așteptă ca produsele și serviciile înregistrate să provină din Islanda, deoarece teritoriul nu era cunoscut pentru acele produse sau servicii. În plus, britanicii au încercat să susțină că folosirea mărcii verbale „Iceland”, încă de la înființarea supermarketului în anii 1970, a însemnat dobândirea distinctivității mărcii. Pentru a susține această afirmație, au fost depuse dovezi că marca a avut o reputație larg răspândită în întreaga UE. 

Deși Divizia de Anulare a EUIPO a fost de acord cu faptul că dovezile transmise de către Ministerul islandez au exagerat asupra importanței exporturilor de astfel de produse în Spațiul Economic European, a constatat că este rezonabil să se presupună că un consumator mediu ar crede că bunurile relevante provin din Islanda sau că ar putea proveni din Islanda în viitor. O astfel de ipoteză a fost considerată suficientă pentru a exclude înregistrarea mărcii „Iceland” în baza faptului că aceasta descrie originea geografică. Mai mult, la aprecierea probelor, Divizia de Anulare a constatat că, deși a existat o utilizare și o reputație suficientă în Marea Britanie, supermarketul nu a demonstrat că marca a dobândit caracter distinctiv în alte părți ale UE, precum Malta, Suedia, Danemarca Olanda sau Finlanda.

Acest caz evidențiază provocările evidente asociate cu înregistrarea unui nume geografic ca marcă şi dificultățile în a demonstra cu succes caracterul distinctiv dobândit al unei mărci în UE. 

sursa foto: independent.co.uk

Impactul mărcilor asupra sportului

Organizarea unui eveniment sportiv poate fi o activitate costisitoare. De aceea, folosirea strategică a mărcilor poate genera fluxuri semnificative de venituri pentru a acoperi costurile de organizare a acestor evenimente. O marcă este un semn capabil să distingă bunurile sau serviciile unei entități de cele ale unei alte entități. Mărcile sunt instrumente puternice și indispensabile de marketing. În lumea sportului, utilizarea lor strategică deschide oportunități comerciale semnificative pentru a genera venituri.

Fanii sportului sunt unul dintre factorii care pot influenţa modul în care o echipă îşi poate face cunoscut brandul. Astfel, clubul de fotbal Manchester United, din Marea Britanie, a reuşit ca prin intermediul renumelui echipei şi loialităţii fanilor să sporească veniturile și rentabilitatea clubului, încheind contracte de sponsorizare importante și aducând noi oportunități media. Din 2015 până în 2017, clubul s-a bucurat de o rată de creștere anuală de 4,6% în ceea ce priveşte veniturile sale de sponsorizare. Contractele de sponsorizare sportivă susţin, de fapt, un brand și pot fi extrem de profitabile. În consecinţă, o multitudine de companii din diverse sectoare de activitate se îndreaptă spre sport pentru a crește gradul de conștientizare a produselor sau serviciilor lor în rândul consumatorilor.

Un alt mod prin care organizaţiile sportive îşi utilizează profitabil dreptul asupra mărcilor este licenţierea acestora. Încheierea unor contracte de licenţă permite unor terțe părți să folosească logo-ul înregistrat ca marcă pe mărfuri, inclusiv îmbrăcăminte, accesorii, încălțăminte și multe altele. De exemplu, Manchester United a încheiat un contract de licenţă de 10 ani (valabil până în anul 2025)cu gigantul sportiv Adidas în ceea ce privește sponsorizarea tehnică. Aceste alianţe stategice de marketing care există acum între organizațiile sportive și cele mai importante companii de îmbrăcăminte precum Adidas, Nike, Puma sau Under Armor dovedesc că faptul că echipele sportive devin rapid branduri internaţionale în funcţie de care consumatorii îşi adaptează chiar şi stilul de viaţă.

(sursa foto: www.manutd.com)

UGG – termen generic sau marcă?


De-a lungul timpului s-au înregistrat numeroase cazuri în care mărcile unor produse să se transforme în termenii generici folosiţi de către consumatori pentru a denumi un anumit tip de produs, fapt care conduce la pierderea originalităţii mărcii şi transformarea acesteia într-un substantiv comun, iar uneori chiar la anularea mărcii. Printre cele mai reprezentative exemple ale unor astfel de situaţii se numără mărci precum Adidas, Pampers sau Xerox care au devenit termeni uzuali pentru a desemna pantofii sport, scutecele pentru copii și multiplicările de documente.

Într-o situaţie similară se află şi titularul mărcii UGG, compania australiană Deckers Outdoor Corporation, care se luptă în instanţă pentru a-şi apăra marca împotriva transformării acesteia într-un termen generic.

Ca regulă generală, odată ce o denumire comercială este acceptată ca o descriere comună a tipului de produse sau servicii pentru care marca este aplicată, aceasta nu va mai funcționa ca o garanție de origine și poate fi anulată. În acest sens, un tribunal american a hotărât recent că „UGG” nu este un termen generic pentru a descrie popularele cizme de piele de oaie şi a clarificat situaţia juridică a mărcii UGG, deschizând calea proprietarului mărcii pentru împiedicarea actelor de contrafacere. Pentru ca instanţele americane să ajungă la concluzia finală că “UGG” nu este un termen generic, Deckers Outdoor Corporation a trebuit să vină cu probe importante. Astfel, la dosar au fost depuse mărturii, evidenţele ale vânzărilor şi rezultatele sondajelor realizate în SUA cu privire la percepţia de către public a termenului UGG.

Teoretic, pentru ca o marcă să devină generică, aceasta trebuie utilizată extrem de frecvent, până când devine un termen uzual şi care, mai degrabă, îi duce pe consumatori cu gândul direct la un produs, şi nu la o marcă. Acest risc apare mai ales la mărcile noi, care se dezvoltă rapid şi care se bucură de popularitate în rândul publicului, aşa cum este şi marca UGG. Pentru a evita astfel de situaţii, proprietarii de mărci trebuie să educe consumatorii să folosească corect mărcile, aşa cum sunt ele înregistrate (în special să evite folosirea denumirii mărcilor ca substantive) și să monitorizeze utilizarea mărcilor lor în exterior (de exemplu, în materialele oficiale de marketing ale altor furnizori, licențiați sau parteneri de afaceri). Companiile care nu reușesc să realizeze acest lucru ar putea afla că și-au pus în primejdie, în mod inutil, mărcile.

(sursa foto: deckers.com)

WIPO face eforturi pentru protejarea titularilor de marci comerciale de cybersquatting

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (WIPO) a gestionat un număr record de 3.074 de cazuri de cybersquatting în anul 2017. Cybersquatting-ul presupune înregistrarea şi folosirea cu rea-credinţă a unui nume de domeniu ce conţine o marcă deja înregistrată, pentru a induce consumatorii în eroare, creând un risc de confuzie şi de diluare a mărcii.

Compania care a introdus cele mai multe acţiuni pentru a-şi apăra drepturile asupra mărcilor împotriva cybersquatting-ului este Philip Morris cu un număr de 91 de plângeri, urmată de producătorul de anvelope Michelin cu 56 de cazuri şi societatea suedeză AB Electrolux care a depus 51 de plângeri la WIPO.

Statistica la nivel mondial arată că în Statele Unite ale Americii cazurile de cybersquatting s-au amplificat cu aproape 3 % faţă de anul 2016, înregistrându-se aproximativ 950 de plângeri. Lista ţărilor în care s-au înregistrat cazuri numeroase de cybersquatting continuă cu Franţa (462 cazuri), Marea Britanie (276 cazuri) şi Germania (222 cazuri).

În ceea ce priveşte numărul de plângeri raportat la domeniile de activitate, pe primul loc se află domeniul finanţe-bănci, cu un procent de 12% din totalul plângerilor, pe locul al doilea industria modei cu 11% şi pe locul al treilea domeniul IT cu 9% din cazuri.

(sursa: wipo.com)