Mărcile înregistrate: gardienii din Metavers

„Metavers” a devenit un cuvânt la modă în numeroase industrii în ultimii ani, odată cu anunțul Facebook din octombrie anul trecut că își va schimba denumirea în Meta, aratând unde își poziționează compania viitorul. Deși ideea unui „metavers” ne-a mai fost prezentată prin platforme precum Second Life, de data aceasta adoptarea pe scară largă pare mai probabilă, cu companii precum Alphabet, Meta și Microsoft care investesc în mod colectiv miliarde de dolari în dezvoltarea tehnologiei pentru metavers. Creșterea metaversului a ridicat întrebări importante în sfera proprietății intelectuale, în special în ceea ce privește mărcile comerciale.

Atunci când se solicită o marcă, este necesar să se precizeze produsele sau serviciile pentru care marca va fi utilizată. Odată ce o cerere a fost depusă, nu mai este posibilă extinderea acestei liste de bunuri și servicii ulterior. Prin urmare, adoptarea rapidă și extinsă a noilor tipuri de produse și servicii pe o piață, poate fi adesea problematică pentru cei care dețin mărci comerciale existente, mărci care au fost potențial înregistrate într-un moment în care acele produse și servicii nu existau și nici măcar nu erau avute în vedere.

Extinderea recentă a interesului pentru metavers a determinat companii precum Nike, Crocs și Puma, împreună cu numeroase altele, să depună noi cereri de mărci comerciale pentru a se asigura că mărcile lor sunt protejate în metavers. Lista de mai jos prezintă doar câteva exemple de bunuri acoperite de aceste noi aplicații:

• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ încălțăminte, îmbrăcăminte, articole pentru acoperirea capului, ochelari, genți, genți de sport, rucsacuri, echipamente sportive, artă, jucării și accesorii pentru utilizare online și în lumi virtuale online – Nike
• Media digitale descărcabile, și anume, active digitale, obiecte digitale de colecție, jetoane digitale și jetoane nefungibile (NFT) – Crocs
• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ încălțăminte, îmbrăcăminte, articole pentru acoperirea capului, ochelari, genți, genți de sport, rucsacuri, echipamente sportive, artă, jucării și accesorii pentru utilizare online și în lumi virtuale online – Puma
• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ programe de îmbrăcăminte, încălțăminte, articole pentru cap, articole sportive și accesorii pentru utilizare în lumi virtuale online – Under Armour

Litigiile privind mărcile au apărut deja ca urmare a acestei schimbări tehnologice și culturale către metavers, demonstrată cel mai frecvent de cauza în curs Hermès împotriva Mason Rothschild (vezi aici). Deși acest caz se referă la NFT mai degrabă decât la metaversul în sine, aceste două tehnologii sunt strâns legate: un NFT este un simbol care reprezintă proprietatea asupra unui bun digital. Aceste bunuri digitale pot fi apoi utilizate într-o varietate de platforme metaverse, cum ar fi: AltSpace VR, Decentraland și Horizon.

În cazul Hermès, artistul Mason Rothschild a creat și vândut recreări digitale ale genților Hermès Birkin, numindu-le „Meta-Birkins” și vânzându-le pe piețele NFT. Vânzările acestor NFT au acumulat în jur de 450.000 USD în Ethereum la acel moment (Ethereum (ETH) este o criptomonedă populară care este adesea folosită pentru a cumpăra și vinde NFT).

Valoarea acestor vânzări ilustrează motivul interesului terților și potențialele oportunități financiare disponibile companiilor care nu operează încă în spațiul digital.

Deși marca BIRKIN este renumită în lumea modei de lux, înregistrarea mărcii Hermès pentru marcă în SUA acoperă doar bunuri fizice, cum ar fi „gențile de mână”. În mod special, clasificarea nu include bunuri virtuale sau NFT, ceea ce a deschis o dezbatere dacă Rothschild încalcă de fapt marca Hermès BIRKIN.

Un aspect interesant care a apărut deja în cauza Hermès este că, într-o hotărâre cu privire la o cerere de respingere a cauzei, judecătorul a făcut o distincție între articolele care sunt purtate și articolele care nu pot fi purtate într-un mediu virtual. În cazul Meta-Birkins a lui Mason Rothschild, acestea erau doar imagini, nu genți virtuale purtabile. Deși aceste imagini ar fi putut fi folosite în metaversuri ca piese decorative, de exemplu pentru case virtuale, s-a sugerat că ar putea exista o diferență în modul în care piesele decorative și articolele purtabile, fiind văzute diferit în metaverse de către instanțele de judecată. Este posibil ca jurisprudența în acest domeniu să se dezvolte semnificativ pe măsură ce mai multe cazuri referitoare la probleme legate de mărcile comerciale din metavers ajung în instanțe. Pentru a sublinia și mai mult importanța asigurării protecției pentru aceste noi tipuri de bunuri și servicii, este important să se ia în considerare dreptul exclusiv asupra mărcii, obținut ca urmare a inregistrării.

Contrar concepției greșite obișnuite, nu există un „metavers” singular, care să cuprindă totul. La fel ca în cazul platformelor de social media, dificultatea aplicării mărcilor comerciale în metavers va fi volumul aproape nelimitat de conținut disponibil de pe mai multe platforme. Mai jos este o listă cu câteva metavers-uri populare:

• Horizon (deținut de Meta)
• Alt Space VR (deținut de Microsoft)
• Decentraland
• Chat VR
• Roblox

Acestea sunt doar o mică selecție a platformelor metaverse existente în prezent, un număr care va crește cu siguranță în viitor. Dacă, atunci când luați decizii IP legate de metavers, vă simțiți copleșit de tot jargonul tehnologic, este util să echivalați termenul „metavers” cu „social media”. În primul rând, deși există mai multe platforme, toate ocupă un spațiu similar; în al doilea rând, aplicarea mărcilor comerciale pe platformele metaverse se va face într-un mod similar cu modul în care drepturile sunt aplicate pe platformele de social media, prin faptul că solicitarea de eliminare din platformă a celor care folosesc marcile fără acordul titularului va trebui să fie depusă pe fiecare platformă metaverse în parte.

Exercitarea drepturilor pe platformele de rețele sociale poate fi dificilă chiar și atunci când aveți drepturi asupra unor mărci înregistrate, majoritatea platformelor solicită dovada înregistrării atunci când este depusă o cerere în protejarea mărcii. În viitor, este, prin urmare, important ca întreprinderile să își protejeaze mărcile în mod corespunzător și devine necesar pentru noile cereri de mărci comerciale ca acestea să fie depuse pentru toate produsele care vor fi utilizate în metavers.

Faptul că firme precum Nike depun cereri noi chiar în acest scop sugerează că există o schimbare în curs de desfășurare care va deveni în curând relevantă pentru mult mai multe companii, nu doar din industria tehnologiei, ci și pentru cele care operează în alte domenii, cum ar fi modă și bunuri de larg consum. De neconceput în urmă cu câțiva ani, pentru astfel de afaceri, se pare că protejarea mărcilor pentru bunuri și servicii digitale poate fi în curând la fel de importantă ca și protejarea lor pentru bunuri și servicii reale.

Având în vedere creșterea recentă a numărului de cereri care acoperă bunuri virtuale și NFT, Oficiul European a publicat recent ghiduri cu privire la abordarea pe care o va adopta pentru clasificarea acestor bunuri. Îndrumarea este în conformitate cu abordarea propusă în cazul Hermès și întărește nevoia deținătorilor de drepturi de a-și consolida portofoliile.

EUIPO a confirmat că bunurile virtuale trebuie tratate ca și conținut digital sau imagini, deci vor fi adecvate unei clase de bază referitoare la bunuri digitale, indiferent de clasa în care s-ar regăsi versiunea reală a bunurilor. Va fi necesar să se precizeze conținutul sau imaginile la care se referă bunurile virtuale: de exemplu, „bunuri virtuale descărcabile, și anume îmbrăcăminte digitală”. În mod similar, pentru NFT, solicitanții vor trebui să precizeze tipul de articol digital care este autentificat de NFT – termenul „jetoane nefungibile” în sine nu va fi acceptabil. Nu vor exista modificări ale serviciilor legate de bunuri virtuale și NFT, acestea vor fi clasificate pe baza principiilor actuale de clasificare.

Având în vedere jurisprudența în curs și acest tip de îndrumări privind drepturile de proprietate intelectuală, va fi interesant de văzut în viitor cum se va dezvolta comparația dintre bunurile virtuale și bunurile reale corespunzătoare și în alte domenii, mai ales în cazul acțiunilor în opoziție între mărcile comerciale.
(sursa foto: metaversenews.com)

Motivul pentru care Louis Vuitton şi-a pierdut protecţia asupra pattern-ului „Damier Azur”

Marca figurativă sub denumirea „Damier Azur” de la Louis Vuitton este suficient de distinctivă pentru a fi considerată o marcă comercială?

Această problemă a reintrat în atenţia judecătorilor de la Alicante, după ce, în anul 2020 Tribunalul UE a concluzionat că, deși camera a doua de recurs a EUIPO a avut dreptate în excluderea caracterului distinctiv inerent al mărcii în litigiu, nu a efectuat o evaluare adecvată a probelor prezentate de Vuitton în susținerea caracterului distinctiv dobândit al mărcii, care face obiectul unei înregistrări internaționale care desemnează, printre altele, teritoriul Uniunii Europene, în ceea ce privește produsele din clasa 18, respectiv pentru genţi, poşete şi alte articole din piele.
Modelul Damier Azur este aplicat pe poşetele Louis Vuitton sub forma pătrăţelelor unei table de şah în alb şi bleumarin sau roz şi bej, fiind prezent în toate colecţiile Louis Vuitton.
În 2021, Camera a cincea de recurs a concluzionat (R 1307/2020-5) că probele Vuitton nu erau în esență suficient de bune pentru a susține o constatare a caracterului distinctiv dobândit a mărcii reprezentând modelul în formă de pătrăţele Damier Azur. În special, instanţa de recurs a considerat că Vuitton nu a demonstrat caracterul distinctiv dobândit în raport cu următoarele state membre ale Uniunii Europene: Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia și Bulgaria.
Inevitabil, a urmat un nou apel din partea Tribunalului UE. Se pare că EUIPO a avut dreptate, iar Tribunalul a stabilit că Vuitton nu a furnizat nicio dovadă convingătoare a caracterului distinctiv dobândit al modelului Damier Azur. Astfel, Tribunalul a reamintit că o marcă poate dobândi caracter distinctiv prin utilizare. Toate acestea implică faptul că titularul furnizează dovezi care demonstrează că „cel puțin o proporție semnificativă a publicului relevant identifică produsele sau serviciile în cauză ca provenind de la o anumită întreprindere, datorită mărcii respective”.
Mai mult, atunci când se stabilește dacă o marcă a dobândit caracterul distinctiv prin utilizare trebuie luate în considerare aspecte precum: cota de piață deținută de marcă; cât de intensivă, răspândită geografic și de lungă durată a fost utilizarea mărcii; suma investită de întreprindere în promovarea mărcii; proporția clasei relevante de persoane care, datorită semnului, identifică produsul ca provenind de la o anumită întreprindere; declarații ale camerelor de comerț și industrie sau ale altor asociații comerciale și profesionale, precum şi sondaje de opinie.

Problema celor de Louis Vuitton a fost legată de întinderea ariei geografice în care marca a dobândit caracterul distinctiv prin utilizare, respectiv în Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia și Bulgaria. Tribunalul a statuat că „în ceea ce privește o marcă lipsită de caracter distinctiv ab initio în toate statele membre poate fi înregistrată numai dacă este dovedită dobândirea caracterului distinctiv prin utilizarea pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Aceasta nu înseamnă că trebuie furnizate dovezi în legătură cu fiecare dintre cele 27 de state membre ale UE, dar este necesar să se dovedească caracterul distinctiv dobândit pe întreg teritoriul UE și nu doar o parte substanțială sau majoritatea unui astfel de teritoriu”. Astfel, Tribunalul a respins – ca neîntemeiată – afirmația potrivit căreia Letonia și Lituania ar fi apropiate geografic și cultural de Polonia și Suedia (state membre pentru care au fost acceptate dovezi ale caracterului distinctiv dobândit), în timp ce Bulgaria, Slovacia și Slovenia ar fi apropiate de România, stat în care caracterul distinctiv a fost dobândit prin utilizare.
Din cauza faptului că Louis Vuitton nu a reuşit să facă dovada caracterului distinctiv dobândit în Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia și Bulgaria, a pierdut protecţia ca marcă europeană asupra faimosului desen cu pătrăţele Damier Azur aplicat pe poşete.
Această decizie este destul de concludentă cu privire la dificultatea menținerii înregistrării unei mărci mai puțin convenționale, chiar şi în situatia în care mara apartine unei companii renumite ca Louis Vuitton, iar procedura de constatare a caracterului distinctiv dobândit nu este nicidecum una ușoară.
(sursa foto: https://us.louisvuitton.com/)

Procesul HERMES ar putea influența viitorul NFT-uilor


(sursa foto:holrmagazine.com)

Artă sau incalcare a marcilor comerciale?
Pe 14 ianuarie, casa de modă franceză Hermès International l-a dat în judecată pe artistul Mason Rothschild pentru încălcarea mărcii înregistrate BIRKIN, imediat după lansarea MetaBirkins – o colecție de 100 de genți NFT Birkin acoperite cu blană artificială într-o gamă largă de culori și modele.
Gențile reale Hermès Birkin sunt notoriu de scumpe și greu de obținut, ceea ce le face o alegere de top pentru elita societății. Pentru a achiziționa una dintre aceste genți râvnite, trebuie să dezvolți o relație cu un reprezentant de vânzări, să stabilești un istoric de achiziție și să-ți demonstrezi aprecierea și cunoștințele despre brand de-a lungul timpului. Având în vedere această listă completă de cerințe, nu este surprinzător faptul că marca de lux axată pe exclusivitate face tot posibilul pentru a elimina replicile – chiar și versiunile NFT.
Depus în Districtul de Sud din New York, acest caz aduce noi probleme peisajului juridic care forțează intersecția dreptului proprietății intelectuale, tehnologiei și modei.

Echilibrarea „expresiei artistice” cu arta din lumea reală
În plângerea sa de 47 de pagini, Hermès susține că NFT-urile MetaBirkins ale lui Mason Rothschild încalcă marca de lux Birkin a mărcii de lux, care datează din 1984. Datorită puterii imense pe care o are marca Birkin, Hermès consideră că colecția NFT a lui Rothschild „ar putea provoca confuzie în randul consumatorilor” și “inducerea în eroare a publicului”, așa cum este subliniat în Legea Lanham – statutul federal care guvernează mărcile comerciale, mărcile de servicii și concurența neloială din S.U.A.
În plus, Hermès afirmă că Rothschild nu numai că nu avea permisiunea de a folosi marca Birkin, dar a profitat în mod vizibil de pe urma utilizării neautorizate a mărcii prin vânzarea și revânzarea NFT-urilor.
De cealaltă parte, în centrul argumentelor lui Rothschild se află ideea că ar trebui să i se permită „să creeze artă bazată pe interpretările sale si ale lumii din jurul lui”. Rothschild a susținut o apărare de „utilizare loială”, făcând referire în mod specific la seria Campbell Soup Cans a lui Andy Warhol ca justificare pentru motivul pentru care ar trebui să poată continua să comercializeze și să-și promoveze colecția MetaBirkins NFT.
În timp ce arta lui Warhol părea identică cu binecunoscutele articole de băcănie din supă Campbell, atingerea și expresia personală a artistului au fost vizibile prin ușoare variații ale literelor și simbolurilor. Rothschild susține că ceea ce a făcut cu MetaBirkins nu este diferit de campania de 32 de lucrări a lui Warhol – dovadă a faptului ca el vinde doar „expresia” Birkin-ului, mai degrabă decât să încerce să transmită opera de artă ca fiind afiliată cu lucrul real.
Vorbind despre argumentele lui Rothschild, Hermès spune că Rothschild pur și simplu „căută să-și marească veniturile schimbând protecțiile din „viața reală” ale casei de moda Hermès cu „drepturi virtuale”, alegând să valorifice un brand deja de succes pentru a genera profituri pentru el însuși.

Moțiunea lui Rothschild de respingere a cazului a fost respinsă
Pe 6 mai 2022, judecătorul a respins Moțiunea de respingere depusă în martie de Rothschild, permițând ca procesul Hermès să continue.
Un alt element esențial al argumentului lui Rothschild din Moțiunea de 33 de pagini este „expresia artistică”, explicând că NFT-urile MetaBirkins sunt opere de artă care oferă comentarii „cu privire la cruzimea față de animale inerentă fabricării genților sale din piele extrem de scumpe, Hermès. Mai exact, el spune că NFT-urile MetaBirkins „nu sunt genți de mână” și „nu au nimic altceva decât sens”.
În calitate de artist, Rothschild spune că artiștii sunt „în general liberi să aleagă subiectele pe care le abordează” și „să descrie obiectele care există în lume așa cum le văd”. Potrivit lui Rothschild, NFT-urile MetaBirkins descriu „genți Birkin cu blană, reflectând comentariul său despre cruzimea față de animale din industria modei și mișcarea de a găsi alte alternative pentru piele”.
În Moțiune, Rothschild face referire la conservele de supă Campbell ale lui Andy Warhol care sunt sinonime cu ceea ce face el cu colecția sa NFT – deoarece MetaBirkins „nu sunt active comercializabile”.
Un alt argument al lui Rothschild este legat de utilizarea NFT-urilor ca formă de autentificare. În Moțiune, Rothschild subliniază utilizarea NFT-urilor ca un „nou mecanism tehnologic”. El spune că „NFT-urile sunt pur și simplu un cod care indică un activ digital” și nimic mai mult.

Stabilirea stadiului pentru modul în care legea IP este aplicată NFT-urilor
În timp ce alte cazuri precum Nike/StockX și Miramax/Quentin Tarantino sunt, de asemenea, în litigiu activ, procesul Hermès împotriva lui Rothschild va pregăti cu siguranță scena pentru modul în care proprietatea intelectuală este aplicată în lumea activelor digitale și a NFT-urilor. Pe măsură ce tot mai multe mărci de lux intră în metavers și își lansează proiectele NFT aferente, instanțele vor fi obligate să cântărească limitele și parametrii a ceea ce înseamnă introducerea originalității, echilibrând în același timp expresia artistică și dreptul de a crea.
Deși Hermès nu operează în prezent în metavers , va fi interesant de văzut cum rezultatul acestui caz modelează perspectiva generală a mărcii asupra modului în care lumea evoluează și se schimbă în jurul acestuia.

Victorie după 22 ani pentru designerul spaniol Manolo BLAHNIK

(Portretul lui Manolo Blahnik, în 2019. Sursa foto: PAUL WETHERELL – ARHIVA TRUNK)

Înregistrarea unei mărci reprezintă doar un prim pas spre protejarea eficientă a acesteia. Pentru a se asigura că marca își îndeplinește scopul pentru care a fost înregistrată, titularul acesteia trebuie să dea dovadă de perseverență și vigilență. Acesta este și cazul celebrului designer spaniol de pantofi, Manolo Blahnik, care a avut nevoie de 22 de ani pentru a obține dreptul de a utiliza marca sa în China.
Manolo Blahnik și-a început afacerea în anul 1973 dar pantofii săi au devenit cu adevărat faimoși după apariția într-unul dintre cele mai cunoscute seriale din anii ’90 și anume “Sex and the City”. Succesul nu a venit însă doar cu părți bune pentru celebrul designer. Serialul a fost difuzat în 1999 și în China, iar un om de afaceri din industria încălțămintei, Fang Yuzhou, a profitat de “oportunitate” și a depus o cerere de înregistrare pentru marca “Manolo & Blahnik”, la Oficiul pentru Mărci din China. Marca era formată atât din numele Manolo Blahnik, cât și din transliterarea acestuia în caractere chinezești. La momentul înregistrării acestei mărci în China, Manolo Blahnik nu avea nicio marcă înregistrată pe acel teritoriu, nu făcea comerț în acea zonă și nici măcar nu își promova produsele în China.
În mai puțin de un an de la depunerea mărcii spre înregistrare de către omul de afaceri Fang Yuzhou, Manolo Blahnik a început o adevărată luptă din punct de vedere legal pentru a recupera propriul brand în China. Acesta a depus pentru început o opoziție împotriva cererii de înregistrare a mărcii “Manolo & Blahnik”, urmată de o procedură de revizuire și de două recursuri administrative, neavând câștig de cauză în niciuna dintre aceste proceduri.
Principalele sale argumente au fost reprezentate de dreptul personal la nume, de renumele mărcii MANOLO BLAHNIK și de un drept anterior dobândit în baza unei mărci neînregistrate. Faptul că Fang Yuzhou a fost cel care a depus primul cererea de înregistrare dar și lipsa unor probe suficiente care să ateste atât utilizarea mărcii înainte de 1999, cât și reputația obținută, au condus la respingerea opoziției.
Designerul spaniol nu a fost descurajat de această primă înfrângere suferită și a intentat o nouă acțiune în anulare după înregistrarea mărcii din China, care s-a finalizat tot cu un rezultat nefavorabil. De asemenea, cele două contestații ce au urmat nu au dus la soluționarea conflictului, judecătorii aplicând principiul “non bis in idem” și considerând că argumentele invocate în procedura contestației erau foarte similare cu cele prezentate în cadrul opoziției. Chiar dacă designerul a adus și noi probe în cadrul procedurii contestației, judecătorii au concluzionat că acestea nu pot fi considerate dovezi recent „descoperite”, ci doar dovezi care existau dar nu au fost prezentate anterior.
Manolo Blahnik a dorit să facă și o ultimă încercare de a-și proteja marca prin solicitarea unei proceduri de rejudecare la Curtea Supremă din China. Decizia Curții Supreme a pus capăt acestei lupte și, după mai bine de 20 de ani, designerul spaniol își poate folosi marca și în China. Principalele argumente ce au dus la schimbarea deznodământului au fost reprezentate de recunoașterea dreptului personal la nume a lui Manolo Blahnik dar și de recunoașterea impactului pe care utilizarea și promovarea mărcii pe piețele din afara Chinei l-au avut în dobândirea reputației mărcii în China. De asemenea, Curtea Supremă a anulat marca înregistrată de către omul de afaceri Fang Yuzhou, considerând că aceasta a fost făcută cu rea-credință, având în vedere popularitatea de care Manolo Blahnik se bucura în domeniul design-ului de încălțăminte.
Această victorie nu este un motiv de bucurie doar pentru cunoscutul designer spaniol, fiind un impuls și pentru alți titulari de a-și proteja mărcile și de a nu se lăsa descurajați de complexitatea unor astfel de proceduri. De asemenea, este important de menționat că înregistrarea din timp a unei mărci precum și monitorizarea acesteia, chiar și atunci când afacerea pentru care aceasta este utilizată se află în primii ani de existență, poate salva titularul de multe probleme și cheltuieli viitoare.
Deși numeroase branduri s-au luptat de-a lungul timpului pentru protejarea drepturilor lor pe piața din China, decizia favorabilă din cazul lui Manolo Blahnik dovedește faptul că percepția autorităților chineze în ceea ce privește dreptul la marcă nu mai este una atât de rigidă și nu se mai bazează doar pe principiul “primul venit, primul servit”.

(sursa foto: emprendedores.es)

Puțini oameni din lume cu vreo legătură cu industria modei și a încălțămintei nu știu cine este Manolo Blahnik. Antreprenorul spaniol, în vârstă de 79 de ani, împlinește acum 50 de ani ca antreprenor. Cinci decenii în care a reușit să cucerească Olimpul încălțămintei de lux, devenind una dintre cele mai marcante figuri din acest domeniu.
Fiu al unui spaniol și al unui ceh, cariera lui Manolo Blahnik în lumea modei a început de foarte mic, când a părăsit insula La Palma pentru a studia dreptul la Geneva. De acolo, a trecut prin Paris, New York și Londra, unde a devenit cel mai cunoscut designer de pantofi din lume.
După o călătorie profesională ca fotograf de modă, Manolo Blahnik și-a deschis primul magazin de pantofi în 1973 în cartierul Chelsea din Londra. 40 de ani mai târziu, în 2012, proiectase și fabricase deja în jur de 25.000 de perechi diferite de pantofi. Fără îndoială, o carieră excelentă, care i-a adus o mare recunoaștere, precum titlul de Comandant al Ordinului Imperiului Britanic sau National Fashion Design Award, printre altele.

Islanda învinge Iceland

Divizia de Anulare din cadrul Oficiului Uniunii Europene de Proprietate Intelectuală (EUIPO) a decis să anuleze marca înregistrată de către Iceland Foods Limited, deţinătoarea lanţului britanic de supermaketuri Iceland, ca urmare a demersurilor efectuate de către autorităţile statului islandez. Compania britanică a înregistrat marca verbală „Iceland” pentru o varietate de bunuri și servicii, inclusiv pentru produse alimentare, electrice și servicii de vânzare cu amănuntul. Ministerul islandez al Afacerilor Externe a contestat această înregistrare pe motiv că denumirea „Iceland” trimite consumatorul cu gândul la originea geografică a produselor/serviciilor și, prin urmare, nu poate fi înregistrată.

În temeiul Regulamentului privind mărcile Uniunii Europene, o marcă nu poate fi înregistrată dacă este „de natură să inducă în eroare publicul, de exemplu în ceea ce privește natura, calitatea sau originea geografică a mărfurilor sau serviciilor”. Autorităţile islandeze au susținut că marca „Iceland” se încadrează în această restricție, deoarece consumatorul mediu ar putea înțelege că mărfurile vândute sub această marcă indică faptul că produsele/serviciile au fost produse și/sau fabricate în Islanda. În plus, înregistrarea cuvântului „Iceland” ar împiedica companiile islandeze să folosească cuvântul „Iceland” pentru a-și marca originea geografică.

În apărare, reprezentanţii lanțul de supermarketuri au susținut că un consumator mediu nu se așteptă ca produsele și serviciile înregistrate să provină din Islanda, deoarece teritoriul nu era cunoscut pentru acele produse sau servicii. În plus, britanicii au încercat să susțină că folosirea mărcii verbale „Iceland”, încă de la înființarea supermarketului în anii 1970, a însemnat dobândirea distinctivității mărcii. Pentru a susține această afirmație, au fost depuse dovezi că marca a avut o reputație larg răspândită în întreaga UE. 

Deși Divizia de Anulare a EUIPO a fost de acord cu faptul că dovezile transmise de către Ministerul islandez au exagerat asupra importanței exporturilor de astfel de produse în Spațiul Economic European, a constatat că este rezonabil să se presupună că un consumator mediu ar crede că bunurile relevante provin din Islanda sau că ar putea proveni din Islanda în viitor. O astfel de ipoteză a fost considerată suficientă pentru a exclude înregistrarea mărcii „Iceland” în baza faptului că aceasta descrie originea geografică. Mai mult, la aprecierea probelor, Divizia de Anulare a constatat că, deși a existat o utilizare și o reputație suficientă în Marea Britanie, supermarketul nu a demonstrat că marca a dobândit caracter distinctiv în alte părți ale UE, precum Malta, Suedia, Danemarca Olanda sau Finlanda.

Acest caz evidențiază provocările evidente asociate cu înregistrarea unui nume geografic ca marcă şi dificultățile în a demonstra cu succes caracterul distinctiv dobândit al unei mărci în UE. 

sursa foto: independent.co.uk

UGG – termen generic sau marcă?


De-a lungul timpului s-au înregistrat numeroase cazuri în care mărcile unor produse să se transforme în termenii generici folosiţi de către consumatori pentru a denumi un anumit tip de produs, fapt care conduce la pierderea originalităţii mărcii şi transformarea acesteia într-un substantiv comun, iar uneori chiar la anularea mărcii. Printre cele mai reprezentative exemple ale unor astfel de situaţii se numără mărci precum Adidas, Pampers sau Xerox care au devenit termeni uzuali pentru a desemna pantofii sport, scutecele pentru copii și multiplicările de documente.

Într-o situaţie similară se află şi titularul mărcii UGG, compania australiană Deckers Outdoor Corporation, care se luptă în instanţă pentru a-şi apăra marca împotriva transformării acesteia într-un termen generic.

Ca regulă generală, odată ce o denumire comercială este acceptată ca o descriere comună a tipului de produse sau servicii pentru care marca este aplicată, aceasta nu va mai funcționa ca o garanție de origine și poate fi anulată. În acest sens, un tribunal american a hotărât recent că „UGG” nu este un termen generic pentru a descrie popularele cizme de piele de oaie şi a clarificat situaţia juridică a mărcii UGG, deschizând calea proprietarului mărcii pentru împiedicarea actelor de contrafacere. Pentru ca instanţele americane să ajungă la concluzia finală că “UGG” nu este un termen generic, Deckers Outdoor Corporation a trebuit să vină cu probe importante. Astfel, la dosar au fost depuse mărturii, evidenţele ale vânzărilor şi rezultatele sondajelor realizate în SUA cu privire la percepţia de către public a termenului UGG.

Teoretic, pentru ca o marcă să devină generică, aceasta trebuie utilizată extrem de frecvent, până când devine un termen uzual şi care, mai degrabă, îi duce pe consumatori cu gândul direct la un produs, şi nu la o marcă. Acest risc apare mai ales la mărcile noi, care se dezvoltă rapid şi care se bucură de popularitate în rândul publicului, aşa cum este şi marca UGG. Pentru a evita astfel de situaţii, proprietarii de mărci trebuie să educe consumatorii să folosească corect mărcile, aşa cum sunt ele înregistrate (în special să evite folosirea denumirii mărcilor ca substantive) și să monitorizeze utilizarea mărcilor lor în exterior (de exemplu, în materialele oficiale de marketing ale altor furnizori, licențiați sau parteneri de afaceri). Companiile care nu reușesc să realizeze acest lucru ar putea afla că și-au pus în primejdie, în mod inutil, mărcile.

(sursa foto: deckers.com)

ProtectMARK pe harta WIPO care marcheaza evenimentele din intreaga lume dedicate Zilei Internationale a Proprietatii Intelectuale

Screen Shot 2016-04-25 at 11.22.55

In fiecare an, pe data de 26 Aprilie sarbatorim Ziua Mondiala a Proprietatii Intelectuale pentru a invata mai multe despre rolul pe care drepturile de proprietate intelectuală (brevete, mărci comerciale, desene sau modele industriale, drepturi de autor) il joacă în încurajarea inovației și creativității.
In perioada 23 – 30 Aprilie, ProtectMARK isi propune sa sprijine intitiativele persoanelor din industriile creative prin acordarea de consultanta gratuita in ceea ce priveste protejarea drepturilor de proprietate intelectuala. Va asteptam!

http://www.wipo.int/ip-outreach/en/ipday/2016/map.html

O problemă în alb şi negru

Oficiul de Armonizare a Pieţei Interne precum şi mai multe Oficii naţionale de Proprietate Intelectuală din Uniunea Europeană, inclusiv Oficiul de proprietate Intelectuală din Marea Britanie sau Oficiul de Mărci şi Invenţii din Germania, au căzut de acord asupra unei practici comune în ceea ce priveşte mărcile în alb şi negru sau în tonuri de gri.

Mai multe detalii...