De ce folosirea cuvântului „Glen” în denumirea unui whisky german este înșelătoare

Asociaţia Scotch Whisky a obţinut victoria într-un proces ce a durat şase ani, reuşind să oprească vânzarea de către o distilerie germană a unui whisky fabricat în Germania, denumit Glen Buchenbach. Asociaţia, care promovează interesele industriei de whisky din Scoția, a susținut că utilizarea cuvântului „Glen” încalcă articolul 16 lit. a) şi c) din Regulamentului nr. 110/2008, care protejează Indicaţiile Geografice (IG). Potrivit Asociației, denumirea „Glen” este utilizată pe scară largă în Scoția ca o alternativă a cuvântului „vale” și, prin urmare, evocă în rândul publicului relevant o asociere cu Scoţia și Scotch whisky (whisky scoţian), în ciuda altor informații referitoare la locul de origine trecute pe sticlă. Acest argument a fost dezbătut de către judecătorii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), după ce aceştia au fost sesizaţi printr-o întrebare preliminară de către instanţa naţională germană care judeca procesul. Instanţa germană a solicitat CJUE să clarifice dacă termenii „utilizare comercială indirectă” și „evocare” impun ca indicația geografică înregistrată să fie identică sau similară din punct de vedere fonetic și/sau vizual cu un alt produs sau dacă este suficientă o asociere cu aria geografică. De asemenea, s-a solicitat instanţei europene să clarifice dacă termenul “Glen” este fals sau înşelător pentru consumatori. CJUE a ajuns la concluzia că utilizarea comercială a unei indicații geografice necesită utilizarea reală a indicației într-o formă identică sau o formă care este foarte asemănătoare din punct de vedere fonetic și/sau vizual. În ceea ce privește termenul „evocare”, CJUE a spus că imaginea direct declanșată de către produs trebuie să fie cea a produsului protejat de indicaţia geografică protejată. În acest caz, atunci când consumatorii citesc cuvântul „Glen”, ar trebui ca prima imagine pe care şi-o amintesc să fie cea a whisky-ului scoţian.

În baza celor stabilite de CJUE, instanţa germană a constatat că nu a avut loc o încălcare a articolului 16 litera (a), deoarece „Glen Buchenbach” nu utilizează în mod real indicația înregistrată „Scotch Whiskey”. Cu toate acestea, instanța a constatat că utilizarea „Glen” pe un whisky care nu este scoţian constituie o indicație înșelătoare, care poate prezenta o impresie falsă cu privire la originea produsului în temeiul articolului 16 litera (c).

Scrumbia de Dunăre, un nou produs românesc protejat la nivel european


Comisia Europeană a admis recent înregistrarea ca Indicaţie Geografică Protejată (IGP) a unui nou produs românesc, sub denumirea Scrumbie de Dunăre Afumată. Obţinerea protecţiei unei indicaţii geografice presupune îndeplinirea unor condiţii stricte referitoare la aria geografică, originea materiei prime utilizate, procesul de producţie şi chiar a lucrătorilor care se implică în procesul de producţie, care trebuie să cunoască modul de preparare după repere transmise din generaţie în generaţie. Toate cerinţele referitoare la materia primă şi la etapele de preparare sunt trecute într-un caiet de sarcini, iar acestea trebuie îndeplinite cu stricteţe.O altă condiţie importantă care trebuie îndeplinită pentru dobândirea protecţiei unei IGP, este obligativitatea existenţei unei legături între produs şi aria geografică din care provine.

Astfel, conform insctrucţiunilor din caietul de sarcini, Scrumbia de Dunăre afumată se prelucrează sub formă întreagă, în greutate de minimum 250 de grame și maximum 400 de grame, cu dimensiuni între minimum 25 cm și maximum 30 cm, sărat și afumat la rece după o metodă din vechime, din aria geografică strict delimitată ce cuprinde Rezervația Biosferei Delta Dunării, de la Cotul Pisicii la vărsarea Dunării în Marea Neagră şi zona administrativă a comunei Frecăţei, ambele zone administrative fiind situate pe teritoriul judeţului Tulcea. Caracteristicile produsului Scrumbie de Dunăre afumată sunt legate de aria geografică în care se produce, prin metoda specifică zonei și prin reputație.

După ce peştele este capturat, curăţat şi sărat, urmează etapa de afumare la rece, care presupune patru paşi: zvântarea, afumarea, răcirea şi maturarea. Zvântarease execută în foișoare sau uscătorii în curenți de aer (pe timpul nopții, deoarece este mai rece) timp de circa 6-10 ore, până când pielea se usucă și obține un aspect lucios. Afumarease face cu rumeguș uscat din lemn de esență tare. După terminarea afumării, bețele cu pește afumat se scot din afumătoare și se așază pe stelaje pentru răcire. Maturareapeștelui se face prin păstrare în locuri răcoroase și în curenți de aer până se obține „elasticitatea”. Reușita acestor etape rezultă din arta de cunoaștere a caracteristicilor organoleptice ale scrumbiei de Dunăre pe faze de execuție, caracteristici care nu se determină în laborator, ci numai prin repere transmise din generație în generație.

Afumătorii din aria geografică delimitată, cu generații întregi de experiență la bază, au ochiul și mâna formate pentru obținerea constantă a unor produse de calitate. Exemplarele de scrumbie de Dunăre din afara arealului geografic nu mai pot fi folosite în procesul de obținere a produsului Scrumbie de Dunăre afumată, deoarece conținutul de grăsime scade din cauza efortului depus de pește după reproducere, cei mai mulți adulți murind epuizați, iar cei care rămân în viață îşi pierd calitățile organoleptice.

Pentru localnicii din Delta Dunării, principala și cea mai veche îndeletnicire este pescuitul: peștele reprezintă o sursă importantă de hrană, iar valorificarea lui aduce venituri care îi ajută să trăiască. Prin urmare, această activitate este bine înrădăcinată în cultura locuitorilor din Delta Dunării. Notorietatea produsului Scrumbie de Dunăre afumată și dezvoltarea ulterioară a producției acestuia pot fi atribuite faptului că este un produs vechi, regional și cu recunoaștere în întreaga țară. Rețeta produsului Scrumbie de Dunăre afumată este determinată de priceperea localnicilor, transmisă din generație în generație, care este în strânsă legătură cu aria geografică delimitată.

Scrumbia de Dunăre devine astfel al cincilea produs românesc recunoscut şi protejat la nivel european după Novacul afumat din Țara Bârsei, Telemeaua de Ibănești, Salamul de Sibiu și Magiunul de prune de Topoloveni.

(sursa foto: Radio Romania)