X se confruntă cu un proces pentru drepturi de autor de 250 de milioane de dolari

(sursa foto: weraveyou.com)

X, platforma de socializare cunoscută oficial sub numele de Twitter, a adoptat o atitudine îndrăzneață în fața unui proces recent pentru încălcarea drepturilor de autor. Procesul, care implică un consorțiu de 17 reclamanți care include Sony Publishing, Warner Chappell și Universal Music Group, susține că sunt încălcări semnificative ale drepturilor de autor pe platformă. Cerând despăgubiri de 250 de milioane de dolari pentru ceea ce susțin că sunt „sute de mii” de încălcări ale drepturilor de autor care se întind pe aproximativ 1.700 de lucrări muzicale, reclamanții fac eforturi pentru a trage Twitter la răspundere.

Cu toate acestea, X nu cedează. Echipa sa juridică a lansat o apărare cuprinzătoare care se bazează pe o hotărâre a Curții Supreme de Justiție din US din 2005, în disputa MGM Studios v. Grokster. Bazându-se pe acest precedent, ei susțin că reclamanții nu au reușit să demonstreze că X a avut vreo intenție de a promova, încuraja sau induce utilizatorilor încălcarea drepturilor de autor.

Platforma, deținută acum de Elon Musk, susține că sarcina probei revine reclamanților pentru a demonstra că X nu a luat măsuri împotriva încălcării acestor drepturi. Aceștia subliniază că politicile și practicile anti-încălcare ale platformei, inclusiv o politică Digital Millennium Copyright Act (Digital Millennium Copyright Act este o lege a Statelor Unite ale Americii în ceea ce privește drepturile de autor ce implementează cele două tratate din 1996 ale Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale), resping orice pretenții de incitare intenționată a încălcării drepturilor de autor, susținând că X nu a încurajat, indus sau intenționat să încurajeze utilizatorii săi în încălcarea drepturilor reclamanților.

Ca răspuns, David Israelite, CEO al Asociației Naționale a Editorilor de Muzică (NMPA), a criticat răspunsul Twitter ca fiind evaziv, susținând că este doar o altă încercare de a ocoli problema pirateriei în creștere de pe platforma lor. „Răspunsul lui X este o altă încercare de a nega faptul că nu au reușit în mod constant să oprească sau chiar să încetinească pirateria în creștere constantă de pe platforma lor”, a spus el pentru Music Business Worldwide.

Procesul scoate la lumină discuția actuală despre toate platformele care permit utilizatorilor să creeze conținut și răspunderea lor pentru acțiunile utilizatorilor lor. Aceasta ridică semne de întrebare cu privire la găsirea unui echilibru între permiterea libertății de exprimare și asigurarea faptului că aceasta nu încalcă legile privind drepturile de autor. Acest conflict între libertatea artistică, progresul tehnologic și obligația de a proteja proprietatea intelectuală în era digitală este unul complicat. Pe măsură ce tehnologia și platformele digitale progresează, acest caz are potențialul de a stabili precedente semnificative care ar putea modela viitorul rețelelor sociale și al utilizării proprietății intelectuale.

(sursa: musicbusinessworldwide.com)

Inregistrare marci, inregistrare marci OSIM, osim inregistrare marca, marca inregistrata, inregistrare marca OSIM, OSIM inregistrare marca, inregistrare marca europeana, inregistrare marca EUIPO, WIPO, EUIPO, OSIM, cum innregistrez o marca la OSIM, cum innregistrez o marca la EUIPO, cum innregistrez o marca la WIPO, marca europeana, marca internationala

 

 

Creațiile casei de modă Jean Paul Gaultier contestate de Galeriile Uffizi

Italia este un centru al culturii și al artei exprimate în numeroase domenii precum literatura, arhitectura, muzica și în special pictura. Pentru a se asigura că își protejează cât mai bine patrimoniul cultural, Italia a încercat să găsească o metodă cât mai eficientă și astfel a adoptat “Codul patrimoniului cultural și al peisajului”. Acesta este menit să împiedice folosirea neautorizată a operelor de artă care fac parte din patrimoniul artistic și cultural public italian. Cei care doresc totuși să le utilizeze trebuie să obțină acordul autorităților italiene și să plătească o anumită sumă, stabilită în baza numărului de articole comercializate.
În general, marii creatori de modă cunosc și respectă regulile stabilite de statul italian, dar acesta nu este și cazul designerului francez Jean Paul Gaultier. Galeria Uffizi din Italia a dat în judecată casa de modă franceză Jean Paul Gaultier pentru utilizarea neautorizată a imaginilor cu celebra pictură “Nașterea lui Venus”, a pictorului Sandro Botticelli. Opera pictorului italian se află în colecția Galeriei Uffizi din Florența și reprezintă un simbol al Renașterii italiene, fiind o înfățișare a zeiței Venus, zeița frumuseții și a dragostei. Deși nu mai poate face obiectul protecției drepturilor de autor, fiind în domeniul public, pictura “Nașterea lui Venus” este protejată de utilizarea în scop comercial, prin prevederile “Codul patrimoniului cultural și al peisajului” din Italia.
Designerul Jean Paul Gaultier a utilizat în colecția sa “Le Musée”, imagini ale operei “Nașterea lui Venus”, imprimându-le pe diverse obiecte vestimentare, printre care eșarfe, tricouri sau corsete. Imaginile au fost folosite fără acordul autorităților italiene și astfel, după publicarea creațiilor pe site-ul casei de modă și pe rețelele de socializare, reprezentanții Galeriei Uffizi s-au sesizat. Muzeul italian folosește un software special pentru a afla dacă operele de artă ce se află în administrarea lor sunt utilizate în scop comercial, pentru vânzarea diverselor produse în mediul online.

În încercarea de a găsi o soluție potrivită pentru ambele părți, Eike Schmidt, directorul Galeriilor Uffizi a trimis în luna aprilie a acestui an o scrisoare oficială către casa de modă Jean Paul Gaultier, prin le care solicitau fie să retragă de pe piața linia vestimentară, fie să ajungă la o înțelegere din punct de vedere finaciar. Solicitarea galeriei de artă a rămas însă fără un răspuns din partea designerului francez, articolele de îmbrăcăminte fiind în continuare promovate în mediul online cu sume cuprinse între 150 si 590 de euro.

Lipsa de reacție a designerului Jean Paul Gaultier a determinat Galeria Uffizi să apeleze la măsuri mai drastice și astfel, reprezentanții galeriei au dat în judecată casa de modă Jean Paul Gaultier, solicitând daune de aproximativ 100.000 de euro, o sumă mică ținând cont de publicitatea de care a beneficiat după acest incident, sumă pe care Jean Paul Gaultier ar putea-o plăti fără prea multe obiecții.
Jean Paul Gaultier, creatorul de modă francez, care și-a lansat propriul brand în anul 1982, este cunoscut drept “copilul teribil al modei”, datorită stilului său controversat. Acesta se pare că nu se află la prima încercare de a-și arăta atractia față de opera “Nașterea lui Venus” a lui Botticelli, designerul publicând pe pagina de Facebook, în anul 2020, o imagine cu o reinterpretare a tabloului realizată de artistul Samuel Sallout. Reinterpretarea îl înfățișează pe Jean Paul Gaultier în locul zeiței Venus, în timp ce o muză îi oferă una din piesele iconice realizate de el și anume o bluză marinière.

(sursa foto: theguardian.com)

Drepturile de autor în educație: principalele norme, excepții și instituțiile care vă pot răspunde la întrebări în România

Vă prezentăm mai jos un studiu recent al EUIPO referitor la cele mai frecvente întrebări privind drepturile de autor care ajută atât profesorii cât și studenții din România să găsească informații despre utilizarea conținutului protejat în contextul educației și formării, în special online.
De asemenea, studiul informează profesorii și studenții cu privire la oportunitățile pe care protecția drepturilor de autor le poate avea pentru ei ca potențiali creatori de lucrări în contextul educației.
Această inițiativă are scopul de a ajuta consumatorii din Romania să învețe mai multe despre ce este legal și ce nu este atunci când folosesc conținut protejat prin drepturi de autor – cum ar fi muzica sau filmul – pe internet.

1) Profesorii și studenții în calitate de creatori ai operelor protejate prin drepturi de autor:
a) Unde pot fi găsite informații generale privind drepturile de autor?
Oficiul Român pentru Drepturi de Autor. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

2) Profesorii și studenții în calitate de utilizatori ai operelor protejate prin drepturi de autor:
a) Ce excepții se pot aplica activităților didactice?
• Utilizarea unor articole „izolate” sau a unor scurte fragmente din lucrări în publicații, emisiuni de televiziune, radio sau înregistrări sonore sau audiovizuale destinate exclusiv scopurilor didactice, si de asemenea reproducerea în scopuri didactice, în cadrul instituțiilor publice de învățământ sau de asistență socială, a unor articole izolate sau a unor scurte fragmente din opere, în măsura în care acest lucru este justificat de scopul urmărit;
• Documentele reproduse de biblioteci, instituții de învățământ sau muzee și arhive, accesibile publicului care nu au ca scop obținerea unui avantaj economic sau comercial direct sau indirect;
• Reprezentarea și executare unei opere în cadrul activităților desfășurate în instituțiile de învățământ, trebuie folosite exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât reprezentarea, execuția și accesul publicului la aceasta să fie gratuite;
• Reproducerea, distribuirea, difuzarea sau comunicarea către public, fără niciun avantaj comercial sau economic, direct sau indirect, a operelor sunt permise exclusiv în scopuri didactice sau de cercetare științifică.
b) Ce organizație ar fi cea mai în măsură să răspundă la întrebările privind drepturile de autor pentru profesori și studenți?
Oficiul Român pentru Drepturi de Autor. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

1.a. Pot profesorii să facă fotocopii sau să scaneze pagini din cărți sau ziare pentru studenții lor?
DA. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996
1.b. Dacă da, în ce condiții pot profesorii să le utilizeze?
Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
• utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
• reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituțiile de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
Sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru cercetare științifică;
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996
2.a. În ce condiții pot profesorii să prezinte filme la clasă sau la școală în general?
Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
• utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
• reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituțiile de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
Sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru cercetare științifică;
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

2.b. Contează dacă filmul este pe un DVD aflat în proprietatea profesorului sau dacă filmul este o înregistrare a unei transmisii de televiziune?
NU. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

3.a. Pot studenții să cânte o operă muzicală sau să joace o piesă de teatru în clasă?
Da. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

3.b. Pot face aceste lucruri în cadrul unui concert școlar deschis unui public mai larg (cum ar fi părinții, alți studenți și personalul didactic)?
Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
• reprezentarea și executarea unei opere în cadrul activităților instituțiilor de învățământ, exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât reprezentarea sau executarea, cât și accesul publicului să fie fără plată;
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

4.a. Muzica disponibilă gratuit, de exemplu pe YouTube, pe Soundcloud sau Spotify, poate fi utilizată în clasă, inclusiv ca muzică de fundal?
Nu.

4.b. Ce se întâmplă dacă muzica este redată dintr-un cont cu abonament plătit?
Nu există prevederi în acest sens.

5. Un profesor dorește să difuzeze online o operă cinematografică (de exemplu, un film, un documentar) pentru a o prezenta în clasă utilizând propriul cont de streaming plătit sau o altă platformă video la cerere (VoD). Este legal?
DA, sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru cercetare științifică;
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

6. În ce condiții pot profesorii sau studenții să utilizeze materiale protejate prin drepturi de autor (cum ar fi imagini, articole, fotografii) de pe internet în scopuri educaționale, cum ar fi la teme, prezentări sau într-un mediu de învățare digital?
Trebuie să se menționeze sursa și numele autorului, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menționeze și locul unde se găsește originalul.
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

7. Cum pot profesorii să partajeze cu studenții lor copii digitale ale materialelor educaționale protejate prin drepturi de autor (de exemplu, prin intermediul intranetului școlii, prin e-mail, cameră de chat, serviciu de cloud) și sub ce formă (de exemplu, link, fișier atașat)?
Articolul 5 (1) al Directivei 790/2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE prevede o excepție pentru utilizarea digitală a operelor și a altor obiecte protejate în scopul unic de ilustrare didactică, în măsura justificată de scopul necomercial urmărit, cu condiția ca o astfel de utilizare să aibă loc sub responsabilitatea unei instituții de învățământ, în clădirea acesteia sau în alt loc, sau într-un mediu electronic securizat la care au acces doar studenții sau studenții și cadrele didactice ale instituției de învățământ, precum și să fie însoțită de indicarea sursei, inclusiv a numelui autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil.
Precizăm faptul că directiva în referință este în curs de transpunere în legislația națională.

8. Cum pot ști dacă un material didactic este oferit în mod legal sau ilegal online?
Nu exista prevederi in acest sens, utilizatorii trebuie sa identifice legalitatea sursei.

9. Cum pot profesorii sau studenții să identifice autorii și titularii drepturilor anumitor opere, cum ar fi fotografiile și ilustrațiile pe care ar dori să le utilizeze într-un context educațional?
Pot identifica autorii din sursele pe care le utilizeaza, in scopul citarii. Titularii de drepturi nu este necesar sa fie identificati deoarece aceste exceptii sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, asa cum a fost precizat anterior.

10.a. Instituțiile de învățământ dispun de licențe care le permit profesorilor și studenților lor să utilizeze materiale protejate prin drepturi de autor?
Nu.

10.b. Dacă da, care sunt utilizările educaționale pe care le acoperă acestea și unde pot profesorii și studenții să găsească informații despre astfel de sisteme de acordare a licențelor?
Nu este cazul.

11. Profesorul își poate înregistra cursurile și utiliza înregistrarea pentru a oferi cursuri la distanță altor studenți care nu aparțin neapărat de instituția de învățământ a profesorului?
În acest moment nu există prevederi în legislația dreptului de autor în acest sens, dar profesorii trebuie să nu încalce protecția datelor și dreptul la imagine al studenților.

12. Poate un profesor să creeze noi conținuturi educaționale citând opere preexistente, adaptându-le/modificându-le sau realizând compilații în scopuri educaționale?
Da, cu respectarea testului celor trei pași.

13. Poate un profesor să traducă o mică parte dintr-o carte sau să traducă și să adapteze versurile unor cântece existente pentru a fi utilizate în clasă?
NU, nu există prevederi în acest sens în legea dreptului de autor.

14.a. În cazul în care un profesor creează un material educațional (cum ar fi o publicație sau o fișă didactică), acest material beneficiază de protecție prin drepturi de autor?
Da.

14 b. Profesorul beneficiază de protecție prin drepturi de autor asupra materialului creat la un anumit loc de muncă, permițându-i să îl utilizeze și să îl partajeze în continuare?
Da.

15.a. Dacă un student creează o operă artistică (de exemplu, un desen, text, prezentare, fotografie, videoclip) pe perioada studiilor, aceasta va fi protejată prin drepturi de autor?
Da.

15.b. Dacă da, va beneficia studentul de protecție prin drepturi de autor asupra operei respective și care sunt implicațiile? Poate, de exemplu, un profesor/o școală să partajeze opera respectivă pe intranetul sau pagina web a școlii?
DA, cu acordul creatorului (studentului).

(sursa foto: https://www.europarl.europa.eu/)

Gustul, subiect al dreptului de autor?

În ultima vreme s-a pus tot mai des întrebarea dacă pot face obiectul protecţiei drepturilor de autor creaţii precum parfumurile sau gustul anumitor alimente, şi dacă acestea se încadrează în noţiunea de “operă”, aşa cum este ea definită în Convenţia de la Berna, cadrul legislativ de bază în materia protecţiei operelor literare şi artistice. Drepturile de autor reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii operelor literare, artistice sau ştiinţifice percepute vizual şi sau acustic, fixate pe un suport material, dacă acestea îndeplinesc criteriul originalităţii.

Plecând de la această temă, pe rolul instanţelor naţionale din state membre ale Uniunii Europene au apărut recent o serie de procese, printre care se numără o cauză care a ajuns chiar în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). Este vorba despre Cauza C-310/17, în cadrul căreia CJUE a fost sesizată prin intermediul unor întrebări preliminare referitoare la posibilitatea protecţiei prin drepturi de autor a gustului unui produs alimentar – în calitate de creaţie intelectuală proprie a autorului. Cererea de decizie preliminară a fost formulată în cadrul unui litigiu între societatea Levola Hengelo BV și societatea Smilde Foods BV, două companii ce activează în domeniul alimentar, în legătură cu pretinsa încălcare de către Smilde a dreptului de autor al Levola cu privire la gustul unei creme tartinabile cu brânză, smântână și ierburi aromatice proaspete, denumită „Heksenkaas”. Heksenkaas a fost creată de către un comerciant neerlandez în anul 2007. Printr‑un contract încheiat în anul 2011 creatorul acesteia a transferat către Levola drepturile sale de proprietate intelectuală cu privire la acest produs. În 2012, s‑a acordat brevetul pentru procedura de fabricare a produsului Heksenkaas și la jumătatea anului 2010 a fost înregistrată marca verbală „Heksenkaas”. Din anul 2014 Smilde a început să fabrice un produs denumit „Witte Wievenkaas”, pentru un lanț de supermarketuri, fiind acţionată în justiţie de către Leovola pentru încălcarea drepturilor de autor asupra „gustului” Heksenkaas. Prima instanţă a respins cererea ca neîntemeiată, însă Levola a formulat apel. Instanţa de apel a stabilit că problema principală în cauză este aceea de a se stabili dacă gustul unui produs alimentar poate fi protejat în temeiul dreptului de autor, fapt pentru care a sesizat CJUE.

Asupra acestei chestiuni au fost exprimate mai multe puncte de vedere diferite. Astfel, Guvernul francez consideră că, pentru a determina dacă un gust alimentar poate beneficia de protecția conferită prin dreptul de autor în temeiul Directivei 2001/29, trebuie să se stabilească dacă acesta poate fi considerat o „operă”, adică o lucrare care este originală în sensul că este o creație intelectuală proprie a autorului său.  Reprezentanţii Guvernului francez au considerat, de asemenea, că protecția privind dreptul de autor se întinde asupra expresiilor originale, iar nu asupra ideilor, a procedurilor, a metodelor de funcționare sau a conceptelor matematice în sine, în speţă putând fi protejată prin drepturile de autor reţeta ca modalitate originală de exprimare, dar nu procedeul de realizare a produsului în sine sau a gustului său. Jurisprudenţa germană, pe de altă parte, este mai permisivă şi nu exclude în mod necesar niciunul din simțurile umane de la protecţia drepturilor de autor, atât timp cât acest lucru este lăsat la latitudinea fiecărui stat.

Pentru a putea soluţiona această problemă juridică, judecătorii CJUE trebuie să clarifice două chestiuni. Prima chestiune este legată de noţiunea de operă şi de modul de percepţie a acesteia, adică dacă gustul cremei de brânză poate fi considerat o operă şi în ce fel este el perceput. A doua chestiune se referă la posibilitatea ca percepţia subiectivă a gustului şi caracterul perisabil al unui produs alimentar să poată împiedica protecţia drepturilor de autor.

Dacă s-ar recunoaşte protecţia drepturilor de autor produselor alimentare, s-ar naşte o altă serie de întrebări care ar crea dificultăţi în practică. Prima, şi cea mai firească întrebare ar fi legată de condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca gustul unui produs alimentar să beneficieze de protecția prin dreptul de autor. Alte întrebări s-ar mai putea fi referi la faptul dacă protecția prin dreptul de autor a unui gust se întemeiază exclusiv pe gust ca atare sau (și) pe rețeta produsului alimentar; ce trebuie să pretindă partea care invocă în cadrul unei acțiuni în contrafacere încălcarea drepturilor sale de autor asupra unui gust sau în ce mod trebuie să stabilească instanța, în cadrul unei proceduri în contrafacere, dacă gustul produsului alimentar al pârâtului coincide într-atât cu gustul produsului alimentar al reclamantului, astfel încât să existe o încălcare a drepturilor de autor?

Cum tehnologia avansează din ce în ce mai rapid, aşteptăm ca şi legislaţia să evolueze şi să fie mai permisivă, iar drepturile de autor să cuprindă o clasă mai largă de categorii pe care să le protejeze. Cu toate acestea, atunci când vine vorba despre protecţia unui gust, senzaţiile şi impresiile provocate de către acesta sunt subiective şi lipsite de un caracter concret, fiind dificil de evaluat pentru a permite protecţia drepturilor de autor. Aşadar, aşteptăm cu mare interes soluţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în această speţă, soluţie care va înlătura controversele şi va constitui precedent judiciar pentru toate litigiile ce vor urma pe acest subiect.

(sura foto: rtvoost.nl)