Victorie după 22 ani pentru designerul spaniol Manolo BLAHNIK

(Portretul lui Manolo Blahnik, în 2019. Sursa foto: PAUL WETHERELL – ARHIVA TRUNK)

Înregistrarea unei mărci reprezintă doar un prim pas spre protejarea eficientă a acesteia. Pentru a se asigura că marca își îndeplinește scopul pentru care a fost înregistrată, titularul acesteia trebuie să dea dovadă de perseverență și vigilență. Acesta este și cazul celebrului designer spaniol de pantofi, Manolo Blahnik, care a avut nevoie de 22 de ani pentru a obține dreptul de a utiliza marca sa în China.
Manolo Blahnik și-a început afacerea în anul 1973 dar pantofii săi au devenit cu adevărat faimoși după apariția într-unul dintre cele mai cunoscute seriale din anii ’90 și anume “Sex and the City”. Succesul nu a venit însă doar cu părți bune pentru celebrul designer. Serialul a fost difuzat în 1999 și în China, iar un om de afaceri din industria încălțămintei, Fang Yuzhou, a profitat de “oportunitate” și a depus o cerere de înregistrare pentru marca “Manolo & Blahnik”, la Oficiul pentru Mărci din China. Marca era formată atât din numele Manolo Blahnik, cât și din transliterarea acestuia în caractere chinezești. La momentul înregistrării acestei mărci în China, Manolo Blahnik nu avea nicio marcă înregistrată pe acel teritoriu, nu făcea comerț în acea zonă și nici măcar nu își promova produsele în China.
În mai puțin de un an de la depunerea mărcii spre înregistrare de către omul de afaceri Fang Yuzhou, Manolo Blahnik a început o adevărată luptă din punct de vedere legal pentru a recupera propriul brand în China. Acesta a depus pentru început o opoziție împotriva cererii de înregistrare a mărcii “Manolo & Blahnik”, urmată de o procedură de revizuire și de două recursuri administrative, neavând câștig de cauză în niciuna dintre aceste proceduri.
Principalele sale argumente au fost reprezentate de dreptul personal la nume, de renumele mărcii MANOLO BLAHNIK și de un drept anterior dobândit în baza unei mărci neînregistrate. Faptul că Fang Yuzhou a fost cel care a depus primul cererea de înregistrare dar și lipsa unor probe suficiente care să ateste atât utilizarea mărcii înainte de 1999, cât și reputația obținută, au condus la respingerea opoziției.
Designerul spaniol nu a fost descurajat de această primă înfrângere suferită și a intentat o nouă acțiune în anulare după înregistrarea mărcii din China, care s-a finalizat tot cu un rezultat nefavorabil. De asemenea, cele două contestații ce au urmat nu au dus la soluționarea conflictului, judecătorii aplicând principiul “non bis in idem” și considerând că argumentele invocate în procedura contestației erau foarte similare cu cele prezentate în cadrul opoziției. Chiar dacă designerul a adus și noi probe în cadrul procedurii contestației, judecătorii au concluzionat că acestea nu pot fi considerate dovezi recent „descoperite”, ci doar dovezi care existau dar nu au fost prezentate anterior.
Manolo Blahnik a dorit să facă și o ultimă încercare de a-și proteja marca prin solicitarea unei proceduri de rejudecare la Curtea Supremă din China. Decizia Curții Supreme a pus capăt acestei lupte și, după mai bine de 20 de ani, designerul spaniol își poate folosi marca și în China. Principalele argumente ce au dus la schimbarea deznodământului au fost reprezentate de recunoașterea dreptului personal la nume a lui Manolo Blahnik dar și de recunoașterea impactului pe care utilizarea și promovarea mărcii pe piețele din afara Chinei l-au avut în dobândirea reputației mărcii în China. De asemenea, Curtea Supremă a anulat marca înregistrată de către omul de afaceri Fang Yuzhou, considerând că aceasta a fost făcută cu rea-credință, având în vedere popularitatea de care Manolo Blahnik se bucura în domeniul design-ului de încălțăminte.
Această victorie nu este un motiv de bucurie doar pentru cunoscutul designer spaniol, fiind un impuls și pentru alți titulari de a-și proteja mărcile și de a nu se lăsa descurajați de complexitatea unor astfel de proceduri. De asemenea, este important de menționat că înregistrarea din timp a unei mărci precum și monitorizarea acesteia, chiar și atunci când afacerea pentru care aceasta este utilizată se află în primii ani de existență, poate salva titularul de multe probleme și cheltuieli viitoare.
Deși numeroase branduri s-au luptat de-a lungul timpului pentru protejarea drepturilor lor pe piața din China, decizia favorabilă din cazul lui Manolo Blahnik dovedește faptul că percepția autorităților chineze în ceea ce privește dreptul la marcă nu mai este una atât de rigidă și nu se mai bazează doar pe principiul “primul venit, primul servit”.

(sursa foto: emprendedores.es)

Puțini oameni din lume cu vreo legătură cu industria modei și a încălțămintei nu știu cine este Manolo Blahnik. Antreprenorul spaniol, în vârstă de 79 de ani, împlinește acum 50 de ani ca antreprenor. Cinci decenii în care a reușit să cucerească Olimpul încălțămintei de lux, devenind una dintre cele mai marcante figuri din acest domeniu.
Fiu al unui spaniol și al unui ceh, cariera lui Manolo Blahnik în lumea modei a început de foarte mic, când a părăsit insula La Palma pentru a studia dreptul la Geneva. De acolo, a trecut prin Paris, New York și Londra, unde a devenit cel mai cunoscut designer de pantofi din lume.
După o călătorie profesională ca fotograf de modă, Manolo Blahnik și-a deschis primul magazin de pantofi în 1973 în cartierul Chelsea din Londra. 40 de ani mai târziu, în 2012, proiectase și fabricase deja în jur de 25.000 de perechi diferite de pantofi. Fără îndoială, o carieră excelentă, care i-a adus o mare recunoaștere, precum titlul de Comandant al Ordinului Imperiului Britanic sau National Fashion Design Award, printre altele.

NFT-urile, mărcile înregistrate și Metaversul

NFT-urile, sau jetoanele nefungibile, au fost una dintre cele mai mari tendințe digitale ale anului 2021. Ele continuă să zguduie întreaga comunitate de proprietate intelectuală (IP), pe măsură ce din ce in ce mai mulți proprietari de mărci încearcă să înțeleagă cum să le folosească și cum sa folosească Metaversul pentru a-și implica clienții.

Un NFT este un activ digital unic care poate fi verificat și tranzacționat pe o platformă blockchain (de exemplu, Ethereum). Este o unitate de date stocată pe un registru digital sau blockchain. Nu poate fi duplicat sau manipulat și nu este interschimbabil. Își trage valoarea din faptul că este rar, unic și verificabil.

NFT-urile sunt cea mai nouă versiune de obiecte de colecție, dar într-un format digital: artă digitală, videoclipuri, articole de modă, postări pe rețelele sociale, GIF-uri, articole din jocuri, fotografii, momente importante ale concertelor, momente Top Shot în sport și multe altele. Ele pot întruchipa piese de artă sau chiar mărci comerciale. CryptoKitties (pisici digitale de colecție și de reproducere), CryptoPunks (personaje de colecție cu dovada proprietății stocate pe blockchain-ul Ethereum) și adidașii digitali Aglet pentru Metavers fac parte din această nouă febră digitală, drept instrument de extensie a mărcilor.

Platforme digitale precum Auctionity, Mintable, OpenBay, OpenSea și Rare Bets găzduiesc licitații pentru NFT în diferite formate digitale. Aceste platforme folosesc diverși algoritmi pentru a garanta autenticitatea NFT-urilor într-o structură de date folosind fie un sistem blockchain centralizat, fie descentralizat și oferă diferite opțiuni pentru cumpărarea și vânzarea acestora. În general, cumpărătorul unui NFT primește o licență neexclusivă și limitată pentru activul digital. Multe platforme permit proprietarului inițial să primească un procent din fiecare revânzare ulterioară a NFT-ului și să restricționeze transferul de drepturi, inclusiv drepturile de revânzare.

Deși statutul juridic al NFT-urilor în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală este încă dificil de stabilit, mai multe platforme au proceduri de notificare și eliminare pentru raportarea încălcării mărcilor comerciale care implică conținut NFT. În mod similar, legile IP ale unor țări pot fi deja aplicate împotriva exploatării neautorizate a publicității, a drepturilor de autor și a drepturilor morale care implică conținut NFT. Cu toate acestea, un potențial obstacol pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală este acela că confiscarea unui NFT ar putea fi dificilă, dacă nu imposibilă, atunci când un activ există pe un blockchain descentralizat. Cu toate acestea, o decizie judecătorească ar putea ajunge probabil la un activ NFT găzduit într-un sistem blockchain centralizat sau într-un portofel găzduit, unde un singur furnizor deține cheia privată a utilizatorului.

Artiștii, influencerii și titularii de mărci creează și scot la licitație produse digitale în ediție limitată pentru a profita de interesul de a deține NFT-uri. De exemplu, Jack Dorsey, fostul CEO al Twitter, a vândut primul său tweet ca NFT pentru 2,9 milioane USD; Charmin – marca Procter & Gamble – a creat artă digitală pe care a numit-o „prima hârtie igienică nefungibilă din lume”; Pizza Hut Canada a lansat o cantitate limitată de pizza digitale; iar Mattel a început sa ofere mașinuțe NFT Hot Wheels.

Proprietarii de mărci pot folosi, de asemenea, NFT-urile pentru implicarea offline. De exemplu, Nike a brevetat in SUA in decembrie 2019 pantofii de sport compatibili cu blockchain, pe care îi numește CryptoKicks. Iată cum va funcționa: ori de câte ori se cumpără pantofi Nike, jetoanele vor fi deblocate. Pentru a facilita această deblocare, un cod de identificare al pantofului din 10 cifre va fi legat de un cod de identificare a proprietarului, legând efectiv proprietarul de pantof. Toate „legăturile” vor fi înregistrate pe blockchain-ul Ethereum. Conform brevetului, „atunci când un consumator cumpără o pereche autentică de pantofi, se generează o reprezentare digitală, legată de consumator și i se poate atribui un jeton NFT, în care pantoful digital și jetonul NFT reprezintă împreună un „CryptoKick”. Jetoanele NFT vor putea înregistra anumite informații „genotip” legate de fiecare pantof, cum ar fi culorile, modelele și diferitele atribute de stil.

În acest fel, proprietarilor li se va oferi un element suplimentar de control asupra pantofilor lor. De exemplu, proprietarii vor putea stabili limite pentru numărul de clone sau copii care pot fi produse. De asemenea, ei pot acorda drepturi terților care vor putea amesteca modelele de pantofi. Similar cu CryptoKitties, proprietarii vor putea, de asemenea, să „genereze” alți pantofi. Acest proces va include restricții reale de producție, în care drepturile de proprietate în fiecare generație succesivă vor fi legate de pantoful original.

Proprietarii de mărci văd aplicațiile de combatere a contrafacerii drept unul dintre cele mai puternice cazuri de utilizare a blockchain-urilor, deoarece NFT-urile pot fi folosite pentru a autentifica produse fizice și pentru a furniza istoricul tranzacțiilor unui produs. Rețeaua blockchain AURA, care este deschisă tuturor mărcilor de lux (mărcile fondatoare includ Cartier, Louis Vuitton și Prada), le permite proprietarilor de mărci să creeze un ID digital unic pentru fiecare articol în timpul producției, pentru a oferi dovada autenticității, proprietății și și capacitatea de a urmări fiecare tranzacție care implică acel produs.

Cum pot mărcile să monetizeze NFT-urile în Metavers

Ce este Metaversul? Mai simplu spus, este un univers de lumi virtuale. Intri într-o lume virtuală folosind o replică digitală sau un avatar al tău și poți interacționa cu diferite medii, oameni și experiențe, precum și să cumperi diverse articole. Unele lumi virtuale folosesc criptomonede tradiționale ca metodă de plată, dar acest lucru evidențiază problemele grave de mediu(consum mare de energie si emisii de dioxid de carbon in atmosfera) pe care le provoacă crearea criptomonedelor. Lumile virtuale mai noi folosesc sisteme NFT centralizate și criptomonede care sunt mult mai puțin dăunătoare mediului și permit urmărirea proprietății fiecărui NFT.

Brandurile pot beneficia în mai multe moduri de pe urma Metaversului. Produsele din lumea virtuală pot deveni disponibile pentru vânzare în lumea reală pentru consumatorii de pe tot globul. Case de modă precum Gucci și Louis Vuitton oferă „skins” (apariții grafice) personalizate  pentru diferite jocuri jucate în mediul Metavers.

Compania startup Aglet a creat o aplicație pentru jocuri și a lansat o colecție de adidași virtuali. Jucătorii concurează pentru a găsi pantofii virtuali în locații din lumea reală geo-limitate folosind harta și magazinul din joc (moneda se câștigă prin mers pe jos în timp ce aplicația este activată) și apoi își afișează colecția. Platforma Aglet permite, de asemenea, mărcilor existente să-și lanseze propriile magazine virtuale de vânzare cu amănuntul. În aceste exemple, NFT-urile atașate produselor garantează autenticitatea și oferă o modalitate simplă de urmărire a produselor.

Din ce în ce mai mulți proprietari de mărci și licențiatori vor participa în curând la Metavers, deoarece acesta reprezintă cea mai mare piață de licențiere neexploatată din lume. Potrivit organizației Licensing International, aceasta reprezintă cea mai mare și mai recentă piață de licențiere deschisă industriei și ar putea genera o creștere cu până la 40 la sută a volumului de licențiere în viitorul apropiat. Combinația dintre un număr practic nelimitat de clienți, combinată cu capacitatea de a utiliza NFT-uri ca identificatori sau etichete, ar putea înregistra o creștere aproape nelimitată a vânzărilor pentru proprietarii de mărci.

Probleme și riscuri pentru proprietarii de mărci în Metavers

Protecția mărcii este principala dintre potențialele capcane cu care se confruntă proprietarii de mărci în Metavers, desigur. NFT-urile pot ajuta la protejarea deținătorilor de mărci prin verificarea proprietății și identificarea revânzărilor de produse, dar există mai multe lumi virtuale, iar proprietarii de mărci trebuie să decidă în care să intre. Criteriile principale de luat în considerare sunt securitatea managementului blockchain-ului central și criptomoneda utilizată.

La aceasta se adaugă și preocuparea că în viitor ar putea exista prea multe lumi virtuale, prea mulți licențiați și prea multe produse. Astăzi, există până la 25 sau mai multe lumi virtuale active: Cryptoboxets, Decentraland,Roblox, Sandbox, Sims, Somnium Space, SuperWorld și Zepeto sunt doar câteva dintre ele. Pe măsură ce cei mai mari jucători, cum ar fi Facebook și Google, intră și încep să consolideze piața, această preocupare se poate clarifica de la sine.

O altă posibilă îngrijorare este pierderea controlului managementului, deoarece numărul de NFT/etichete crește și devine mai dificil de urmărit pe fiecare, în special dacă un NFT trece printr-un număr de tranzacții în lumea virtuală. Prin urmare, proprietarii de mărci vor avea nevoie de un nou nivel de creativitate pentru a stabili noi relații cu creatorii și managerii mai multor lumi virtuale.

Activitatea de branding în Metavers

Pandemia ne-a schimbat comportamentele în raport cu lumea digitală – și cu o mare parte din lume în „lockdown” în momente diferite de la începutul anului 2020, iar cea mai mare parte a activităților de comerț s-a mutat online. Din ce în ce mai mult, oamenii lucrează și își petrec o mare parte din timp în lumi virtuale, creând noi tipologii de clienți. Acum proprietarii de mărci pot vinde nu numai bunuri fizice, ci și bunuri digitale. Drept urmare, mai multe lumi virtuale au prosperat în Metavers, iar proprietarii de mărci au început să se stabilească în el în mod permanent.

Cu câțiva ani în urmă, lumea virtuală Decentraland a trecut prin „Marea goană după noi pământuri”. La acel moment, Republic Realm mai nou Every Realm, un investitor și dezvoltator în proiecte Metavers și NFT, a plătit 1 milion USD pentru a achiziționa câteva sute de terenuri virtuale în lumea virtuală a Decentraland. La rândul său, Every Realm a început să scoată la licitație parcelele.

Sotheby’s a fost un achizitor anterior și a construit o afacere virtuală de mare succes care licita opere de artă virtuale sub formă de NFT. Multe mărci de designer, precum Gucci, Louis Vuitton, Moschino și Tissot au intrat și ele în domeniu și au început să ofere produse virtuale în lumi virtuale precum Decentraland.

Proprietarii de mărci s-au alăturat Roblox, o altă lume virtuală, cu peste 200 de milioane de utilizatori activi, într-un mod agresiv. De exemplu, anul trecut, Gucci a început să vândă pantofi sport cu 12,99 USD perechea, pe care avatarul cumpărătorului i-ar putea purta în această lume virtuală. Prețurile pentru acești pantofi sport au crescut rapid și Gucci a obținut titluri Robux când a vândut o poșetă digitală în lumea virtuală Roblox pentru 350.000 Robux, echivalentul a aproximativ 4.200 USD. Foarte interesant este faptul că versiunea fizică a aceleiași poșete ar putea fi cumpărată dintr-un magazin Gucci pentru aproximativ 3.500 USD.

Toate tipurile de bunuri și servicii de consum pot fi licențiate în această nouă economie. Pe lângă liniile de modă și obiectele de colecție, proprietarii de mărci pot oferi, de asemenea, experiențe, cum ar fi tururi ale parcurilor tematice și plimbări virtuale, precum și artă și divertisment de toate tipurile, toate pentru a fi vizionate doar în lumea virtuală. Gama de produse care vor fi oferite în cele din urmă ca extensii de marcă sau sub licență în Metavers poate depăși pe cele din lumea reală.

Proprietarii de mărci pot profita de pe urma vânzărilor originale.

Cu NFT-uri urmăribile atașate fiecărui produs sau serviciu vândut, proprietarii de mărci pot câștiga în sfârșit venituri și din revânzarea produselor lor licențiate. Deoarece oricine poate revinde un produs oricând și oriunde în întreaga lume, proprietarii de mărci vor trebui să aibă sisteme de urmărire eficiente și să fie conștienți de implicațiile juridice și fiscale internaționale pe care le pot avea informațiile legate de audit și de plăți.

Concluzia ar fi că, NFT-urile și tehnologia blockchain prezintă un viitor strălucit pentru mărci și proprietarii de mărci. Cu toate acestea, proprietarii de mărci ar trebui să fie conștienți de potențialele capcane înainte de a se scufunda adânc în Metavers.

(Deși s-au depus toate eforturile pentru a verifica acuratețea acestui articol, cititorii sunt îndemnați să verifice în mod independent chestiunile de interes sau de interes specific).

inregistrare marci osim, marca inregistrata pret, inregistrare marca, osim, euipo

(sursa info: INTA, sursa foto : auraluxuryblockchain.com)

Steve RONSEN sau Lady GAGA ?

Cântăreţul şi compozitorul Steve Ronsen a anunţat că o va da în judecată pe cântăreaţa americană Lady Gaga, acuzând-o că piesa “Shallow”, pentru care artista a primit Globul de Aur şi premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală, este copiată parţial dintr-o melodie compusă de către acesta. Este vorba despre piesa intitulată “Almost”, pe care cântăreţul a făcut-o publică pe SoundCloud în anul 2012(click pentru a asculta piesa).

Lady Gaga neagă orice acuzaţie şi este pregătită să combată acuzaţiile care i se aduc, împreună cu cei trei compozitori cu care a colaborat la compunerea piesei. Avocatul artistei susţine că Steve Ronsen încearcă doar să valorifice succesul piesei “Shallow” şi să o defăimeze pe Lady Gaga. Muzicologii angajaţi de către Lady Gaga susţin că nu există nicio asemănare între melodii şi că progresia de acorduri a ambelor piese există de mult timp, chiar de dinaintea creării melodiei “Almost” de către Ronsen.

Cu toate acestea, Steve Ronsen susţine că deţine o serie de probe de la muzicologi care atestă că piesele sunt similare şi au aceeaşi evoluţie muzicală, fiind încurajat de alte situaţii similare în care vedetele au fost acuzate de plagiat şi au fost nevoite să plătească sume mari de bani drept despăgubiri. Un exemplu, ar fi Kate Perry, acuzată de plagiat în cazul piesei Dark Horse, copiată după o piesă rap denumită “Joyful Noise”, sau piesa “Bllured Lines” cântată de către Pharell Williams şi Robin Thicke, copiată după melodia “Got to give it up” a lui Marvin Gaye.

(sursa foto: digitalmusicnews.com)

Brandurile de cafea Vittoria și Lavazza în dispută pentru cuvântul „ORO”

Pe rolul Curţii Federale din Australia este în desfăşurare procesul dintre compania italiană producătoare de cafea Lavazza şi concurenta sa australiană, Vittoria, cu privire la cuvântul italian “oro”.

Cantarella Bross Pty Ltd, compania australiană care produce cafeaua Vittoria, susţine că cei de la Lavazza folosesc cuvântul “oro”, fără acordul lor. Cantarella a înregistrat ca marcă pe teritoriul Australiei termenul “oro” pentru a proteja produse din cafea, obţinând protecţia din anul 2000. Compania australiană doreşte să stopeze comercializarea cafelei Lavazza Oro pe continentul său şi acuză societatea italiană că foloseşte fără drept termenul “oro” pe cinci pachete de cafea Lavazza, încă din anul 2016.

Reprezentanţii Cantarella susţin, că în urma utilizării de către Lavazza a termenului “oro”, compania australiană a suferit pierderi mari în vânzări, afectându-i chiar şi reputaţia. Reprezentanţii Lavazza nu au dat curs cererilor de încetare a folosirii termenului “oro”, trimise de către avocaţii australieni, susţinând că în cadrul comerţului, termenul “oro” (aur) este în mod evident frecvent utilizat ca descriptiv și nu poate exista un monopol asupra acestuia.

Dacă instanţa australiană va reţine cererea companiei Cantarella, atunci Lavazza va fi nevoită să înceteze folosirea denumirii “oro” în Australia şi să nu mai comercializeze cafeaua Lavazza Oro.

(sursa foto: WTR)