Despre marca notorie sau Ford vs Rusia

Deşi încearcă de ceva timp să obţină statutul de marcă notorie în Rusia, producătorul de automobile Ford întâmpină dificultăţi procedurale în aceste demersuri.

Înfiinţată în 1903 în Statele Unite ale Americii, Ford este în prezent al patrulea producător de automobile din lume, conform Forbes. Cu toate acestea, Curtea de Proprietate Intelectuală din Rusia a menţinut decizia Oficiului de Proprietate Intelectuală ROSPATENT prin care a fost respins cererea celor de la Ford pentru statutul de marcă notorie. Cererea se referă la semnul format dintr-un oval albastru şi scrisul “Ford”. Cei de la Ford au argumentata că marca a fost folosită pe teritoriul Rusiei încă din 2007 pentru automobile, piese de automobile şi accesorii. Dar ROSPATENT a afirmat că cei de la Ford au adus ca dovezi numai nume şi adrese ale dealerilor, fără a arăta nimic despre activităţile întreprinse.

Dar ce presupune o marcă notorie şi care sunt avantajele de care aceasta se bucură?

Legislaţia română în materie de mărci şi indicaţii geografice, Legea 84/1998, defineşte marca notorie ca fiind marca larg cunoscută în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii sau la data priorităţii revendicate în cerere. Astfel, marca notorie beneficiază de publicitate chiar fără inregistrarea ei, datorită faimei pe care o are în rândul publicului. Pentru a determina dacă o marcă este larg cunoscută, se va avea în vedere notorietatea acestei mărci, în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora marca respectivă se aplică, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România. Notorietatea unei mărci se apreciază în funcţie de segmentul ţintă de consumatori şi nu în funcţie de toată lumea. Perioada de timp în care o marcă poate deveni notorie este discutabilă deoarece trebuie să avem în vedere şi rapiditatea dezvoltării mass-media care poate asigura într-un interval foarte scurt notorietate unei marci.

Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competențe să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimţământul titularului:

a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;

b) un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca, ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul;

c) un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă din folosirea semnului, fără motive întemeiate s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.

Pentru consultanta in inregistrare marci si monitorizare marci, desene si modele industriale apelati cu incredere la ProtectMark.

Sursa: http://rapsinews.com/judicial_news/20141027/272466458.html

Macovei Ioan, Tratat de drept al proprietăţii intelectuale, editura C.H.BECK, Bucureşti, 2010