O problemă în alb şi negru
Oficiul de Armonizare a Pieţei Interne precum şi mai multe Oficii naţionale de Proprietate Intelectuală din Uniunea Europeană, inclusiv Oficiul de proprietate Intelectuală din Marea Britanie sau Oficiul de Mărci şi Invenţii din Germania, au căzut de acord asupra unei practici comune în ceea ce priveşte mărcile în alb şi negru sau în tonuri de gri.
Acest lucru a generat mari discuţii şi controverse între titularii de astfel de mărci. Această nouă practică a fost adusă la cunoştinţa publicului printr-un Comunicat din data de 14 aprilie 2014 şi deja produce efecte în statele care au implementat această practică. Unele birouri, cum ar fi Oficiul de Armonizare a Pieţei Interne (OHIM) sau Oficiul de Mărci şi Invenţii din Germania această nouă practică se aplică şi retroactiv, pentru cererile aflate în curs de înregistrare.
Această nouă practică a apărut ca răspuns la practica neunitară a oficiilor naţionale privind proprietatea intelectuală privind mărcile înregistrate în alb şi negru. Astfel, în unele state mărcile înregistrate în alb şi negru beneficiau de protecţie pentru toate culorile sau combinaţiile de culori, în timp ce în alte state mărcile înregistrate în alb şi negru beneficiau de protecţie fix aşa cum erau înregistrate. Prin adoptarea acestei măsuri s-a urmărit creearea unei practici unitare între oficiile de proprietate intelectuală naţionale, precum şi asigurarea unei transparenţe şi a stabilităţii legale atât pentru examinatori cât şi pentru beneficiari.
Trebuie menţionat că unele state precum Franţa, Italia sau Finlanda nu au participat la proiect, iar state ca Suedia, Danemarca sau Norvegia nu au putut implementa noua practică din cauza unor constrângeri legislative.
Noua practică adoptată se referă la 3 aspecte importante: prioritatea, motivele de refuz relative şi modul de folosire. Astfel, în ceea ce priveşte prioritatea invocată şi motivele relative de refuz la înregistrare, în baza noii practici, se consideră că o marcă anterior înregistrată în alb şi negru sau tonuri de gri nu este identică cu o marcă similar, dar colorată, decât dacă diferenţa de culoare este insgnifiantă. Prin diferenţă insgnifiantă, se precizează, se înţelege acea diferenţă pe care un consumator obişnuit ar observa-o doar la o comparaţie minuţioasă a mărcilor.
În ceea ce priveşte modul de folosire, s-a ridicat întrebarea dacă folosirea unei versiuni colorate a unei mărci înregistrate în alb şi negru sau tonuri de gri este suficentă pentru a se putea invoca prioritatea de folosire, precum şi la dobândirea unui caracter distinctiv. S-a acceptat că o schimbare de culoare nu alterează caracterul distinctiv al unei mărci atâta timp cât elemetul verbal/figurativ coincide şi sunt principalele elemente distinctive, contrastul umbrelor este respectat, culoarea sau combinaţia de culori nu prezintă caracter distinctiv propriu, culoarea nu contribuie la stabilirea distinctivităţii mărcii.
În ceea ce priveşte impactul pe care această nouă practică o are asupra beneficiarilor, trebuie precizat că aceasta a fost primită cu multă critică. Deşi OHIM a statuat că această nouă practică nu va produce schimbări majore, totuşi critica se referă la faptul ca nu se mai poate presupune de acum încolo că folosirea oricărei culori reprezintă distinctivitate pentru o marcă înregistrată în alb şi negru. Astfel, există riscul ca mărcile înregistrate în alb şi negru pentru mai mult de 5 ani să fie radiate pe motiv de nefolosire.
În concluzie, până ce această nouă practică va fi confirmată sau respinsă de către Curtea Europeană de Justiţie, ar fi de preferat ca titularii de mărci să îşi revizuiască portofoliul şi să depună cereri de înregistrare a mărcilor alb/negru şi color sau, în cazul unor noi cereri, să le completeze atât în alb/negru cât şi color.
Sursa: http://www.osim.ro/marci/pmarc.htm