Este notorietatea unei mărci suficientă pentru o protecție totală?

 

În cadrul juridic comunitar există unele mărci comerciale înregistrate care pot accesa un nivel de protecție mai ridicat comparativ cu mărcile obișnuite. Vorbim despre mărcile care se bucură de așa-numita „notorietate”, atribut care derivă din faptul că au trecut printr-un proces intens de promovare pe piață și că au atins un grad ridicat de recunoaștere pentru publiculconsumator.

Această clasă privilegiată de mărci notorii conferă proprietarului dreptul de a bloca înregistrarea semnelor ulterioare identice sau similare indiferent de produsele sau serviciile pentru care sunt depuse la înregistrare, sau chiar dacă acestea din urmă sunt poziționate pe segmente de piață diferite.

 

 

Acest tratament apare din nevoia de a proteja funcția de publicitate și notorietatea mărcilor, pe care companiiletitulare le-au întreținut corespunzător cu tensiune creativă, calitate, continuitate în timp și, mai ales, investiții economice uriașe în campanii promoționale. Așadar, mărcile notorii – printre care se numără, de exemplu, HUGO BOSS, CALVIN KLEIN, GUCCI, ROLEX, APPLE etc. – transmit atât o anumită imagine cât și o promisiune referitoare la calitatea produselor, caracteristici care ar putea fi exploatate în mod necorespunzător de alte companii care încearcă înregistrarea unor mărci care sunt similare sau chiar identice, dar care desemnează categorii diferite de produse.

PUMA împotriva PUMA: o mare provocare

Tribunalul General al Uniunii Europene s-a pronunțat recent într-un litigiu, vechi de mai bine de 10 ani, intre cunoscuta companie germană de îmbrăcăminte sport  Puma SE și mai puțin cunoscuta companie coreeană, DN Solutions Ltd., producător de unelte și mașini industriale. Problema a plecat de la încercarea companiei coreene de a înregistra marca europeanăPUMA” 011376209/2012  (pentru categoria de mașini și unelte industriale aparținând Clasei 7, (cum ar fi: „strunguri; strunguri cu comandă numerică; centre de prelucrare; centre de strunjire; mașini de descărcare electrică”). Compania germană, la acea vreme, a formulat opoziție împotriva cererii de înregistrare a mărcii, invocând reputația mărcii sale anterioare și protecția ulterioară a mărfurilor în consecință.

Puma SE a încercat astfel să interzică DN Solutions Ltd. să înregistreze o marcă comercială substanțial identică cu a sa, chiar dacă se referă la produse total diferite de sfera sa operațională. Compania germană a susținut că utilizarea cuvântului „PUMA” pentru utilaje industriale de către compania coreeană a afectat reputația mărcii sale, deoarece a creat o asociere a semnului „PUMA” cu produse total diferite și, în consecință, i-a diluat caracterul distinctiv. Totodată, compania coreeană ar fi profitat necuvenit de reputația mărcii „PUMA”, exploatând indirect investițiile în activități promoționale realizate de compania germană.


 

 

DN Solution Ltd

 

versus

 

Puma SE

 

În decizia sa din 21 decembrie 2022, Tribunalul Uniunii Europene a confirmat teza similitudinii dintre mărcile comparate (care apar aproape identice în afară de mici diferențe estetice) și nivelul excepțional de recunoaștere a mărcii „PUMA” pentru articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte sport. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost suficient pentru a valida nivelul de protecție sporită a reputației mărcii urmărit de Puma SE.

Diferența de audiență fiind relevantă, Judecătorul a confirmat ipoteza potrivit căreia mărcile aflate în conflict sunt destinate către două grupuri de consumatori distincte și nesuprapuse, și prin urmare poate fi exclusă o intersecție între utilizatorii uneia și cei ai celeilalte mărci. Pe de o parte, așadar, există publicul interesat de produse de îmbrăcăminte sport purtând cunoscutul brand „PUMA”, care este format din publicul larg, probabil fără abilități specifice; pe de altă parte, însă, există ansamblul profesioniștilor din sectorul industrial care, folosesc utilaje cu un conținut tehnic ridicat, marcate tot cu marcaPUMA”, dar produse ale companiei coreene. În acest sens, Curtea a respins argumentul Puma SE conform căruia această subdiviziune dihotomică a populației ar fi artificială, întrucât chiar și publicul profesionist este inevitabil expus fluxurilor de informații din mass-media generală și, în consecință, este supus efectelor notorietății dobândite de marcaPUMA” aplicată produselor sportive. Compania germană a adăugat că zonele operaționale ale celor două companii sunt supuse contaminării reciproce. Pe de o parte, nu poate fi exclus ca o companie activă în sectorul îmbrăcămintei să-și extindă gama pentru a include articole destinate utilizării de către operatorii profesioniști care intra în contact cu marca DN Solutions Ltd. Pe de altă parte, nu poate fi exclusă posibilitatea o firmă specializată în produse tehnice să furnizeze uniforme pentru angajați sau să comercializeze haine cu marca PUMA pentru public. Aceste posibile invazii ale domeniului ar duce la o confluență în publicul consumatorilor interesați de produsele „PUMA”.

În replică, Curtea a insistat asupra faptului că produsele care poartă mărcile în cauză sunt atât de îndepărtateși diferite încât nu există pericolul publicul să stabilească o legătură între îmbrăcămintea sport care poartă cunoscuta marcă germană „PUMA” și echipamentele tehnice care poartă denumirea „PUMA”. Mai ales că, posibilitatea unei colaborări între o companie activă în sectorul modei și una care produce articole electro-mecanice pentru o piață specifică și restrânsă este foarte puțin probabilă. Judecătorul a subliniat, de asemenea, că Puma SE nu a reușit să demonstreze într-o manieră suficient de clară și detaliată modul în care utilizarea mărcii „PUMA” de către compania coreeană, poate evoca marca sa „PUMA”. În acest sens, Curtea a făcut observația că, pentru acest caz concret, nivelul probatoriu trebuie să fie mai ridicat, întrucât cuvântul în litigiu are un înțeles prezentat complet de dicționare și enciclopedii, respectiv acela de „pumaca specie de felină aparțînând regnului animal. Așadar, din punct de vedere conceptual acest termen exprimă un alt sens chiar înainte de a se identifica cu cunoscutul brand de produse sportive „PUMA”.

Marca notorie are o protecție consolidată, dar nu absolută

Decizia în aceasta cauză ar putea părea în contradicție cu problema protecției mărcilor notorii, așa cum prevede legislația Uniunii Europene. Pe de o parte, Judecătorul recunoaște reputația mărcii, care are ca obiectiv protejarea semnului distinctiv pentru alte produse decât cele tipice, pe de altă parte, neagă recunoașterea unei astfel de protecții date fiind diferențele foarte mari între produsele care se compară.

Cu toate acestea, două particularități ale cazului de mai sus par a fi decisive: faptul că sectoarele din care fac parte produsele celor două companii sunt total divergente și că denumirea „PUMA” în vocabularul actual exprimă un concept precis. Acești doi factori împiedică consumatorii să stabilească o legătură între produsele DN SOLUTIUON Ltd. și marca notorie aparținând Puma SE.

Acest verdict confirmă abordarea autorităților europene de a nu acorda o protecție sporită mărcilor notorii care sunt incapabile să se disocieze complet de natura produselor. Va fi interesant de văzut dacă Puma SE va decide să conteste și această hotărâre, în fața Curții de Justiție, și care va fi temeiul legal invocat.

Inregistrare marci, inregistrare marci OSIM, osim inregistrare marca, marca inregistrata, inregistrare marca OSIM, OSIM inregistrare marca, inregistrare marca europeana, inregistrare marca EUIPO, WIPO, OSIM, cum inregistrez o marca la OSIM, cum inregistrez o marca la EUIPO, cum inregistrez o marca la WIPO, marca europeana, marca internationala, osim verificare marca, adresa osim, avocat proprietate industriala, bopi marci, brand osim, calculator taxe osim, cat cosat inregistrarea la osim, cat costa inregistrarea unei marci la osim, cat costa sa inregistrezi o marca, cat costa sa inregistrezi o marca la osim, cat costa sa inregistrezi o marca la EUIPO, cat costa sa inregistrezi o marca la WIPO, consilieri in proprietate industriala, protectmark, euipo, inregistrare brand osim, inregistrare brand, consilier proprietate industriala, consilier PI, avocat proprietate industriala.

(sursa foto: puma.com)

Monster Energy „free riding” la Red Bull

Monster Energy și Red Bull sunt doi jucători cheie în sectorul băuturilor energizante. În 2020, Monster Energy a depus o cerere de înregistrare a mărcii comerciale „Red Dawg” în Regatul Unit, destinată băuturilor nealcoolice din clasa 32. Deloc surprinzător, Red Bull s-a opus cererii pe baza potențialei confuzii în rândul publicului aferent și a potențialului avantaj nedrept de care s-ar putea bucura Monster Energy de pe urma renumelui mărcii anterioare „Red Bull”.

Red Bull – deţinătoarea celei mai faimoase băuturi energizante din lume – a depus opoziție la cererea „Red Dawg”. Examinatorul din cadrul Oficiului de Proprietate Intelectuală din Regatul Unit (UKIPO) a susţinut că nu a existat nicio confuzie directă sau indirectă între cele două mărci: „Red Dawg” şi „Red Bull”. Cu toate acestea, examinatorul a susținut opoziția depusă de Red Bull în temeiul secțiunii 5(3) din Legea mărcilor comerciale din Regatul Unit, pe baza faptului că Monster Energy a dorit să profite în mod nedrept de reputația mărcii Red Bull. Acesta a afirmat că, din cauza „reputației foarte puternice” a mărcii Red Bull, consumatorii care întâlnesc marca Red Dawg îşi vor aminti de Red Bull și îl vor găsi pe Red Dawg „instantaneu familiar” obţinând asftel un avantaj neloial.
Acest caz ne arată că deținătorul unei mărci larg cunoscută publicului internațional, se poate opune unei cereri de marcă – chiar dacă nu există un risc de confuzie intre denumiri – utilizând motivul reputaţiei mărcii, precum şi cel al obţinerii unui avantaj nedrept, în engleză acest lucru fiind denumit „free riding”.
Free riding se referă la unul dintre motivele de refuz a unei cereri de marcă şi se aplică situațiilor în care noua marcă ar profita în mod nedrept de reputația unei mărci anterioare sau ar fi în detrimentul acesteia. Acest lucru nu necesită o confuzie reală a consumatorilor cu privire la cele două mărci și este suficient să existe un risc potențial în rândul comportamentului consumatorilor în beneficiul noului solicitant al mărcii, într-un mod care este inechitabil, sau în detrimentul titularului mărcii anterioare.
Free riding a fost crucial în acest caz, deoarece riscul de confuzie invocat de către avocaţii Red Bull a fost respins în cadrul opoziţiei.
Monster Energy a făcut recurs la Înalta Curte, argumentând că la această concluzie s-a ajuns fără nicio dovadă. Nu a existat nicio constatare de obţinere a vreunui folos necuvenit şi avantaj nedrept intenționat și nimic care să explice de ce orice avantaj obținut ar fi nedrept. Judecătorii de la Înalta Curte au considerat că examinatorul din cadrul UKIPO a analizat legea în mod clar și corect și nu a comis nicio eroare de principiu.
Instanţa de apel a confirmat că nu este nevoie de dovezi dacă din fapte se poate deduce în mod logic un avantaj nedrept. Intențiile solicitantului nu sunt relevante, și nu este necesar să se demonstreze intenția de a profita de marca existentă. Probabilitatea de confuzie publică este un punct separat. Chiar dacă publicul nu ar crede că produsele sau serviciile noii mărci se referă la produsele sau serviciile existente ale mărcii anterioare, opoziția poate avea succes atâta timp cât un oarecare beneficiu pentru solicitantul noii mărci printr-o conotație indirectă cu marca titularului mărcii existente poate fi arătat sau dedus.
În concluzie, este esențial ca la orice nouă cerere de înregistrare a unei mărci să se ia în considerare mărcile similare anterioare, reputaţia acestora, precum şi riscul unei opoziții dacă prin înregistrarea mărcii s-ar obţine un avantaj necuvenit de la marca anterioară.

Inregistrare marci, marca inregistrata, inregistrare marca OSIM, OSIM inregistrare marca, inregistrare marca europeana, EUIPO, OSIM

(sursa foto: hfgip.com/)

Procesul HERMES ar putea influența viitorul NFT-uilor


(sursa foto:holrmagazine.com)

Artă sau incalcare a marcilor comerciale?
Pe 14 ianuarie, casa de modă franceză Hermès International l-a dat în judecată pe artistul Mason Rothschild pentru încălcarea mărcii înregistrate BIRKIN, imediat după lansarea MetaBirkins – o colecție de 100 de genți NFT Birkin acoperite cu blană artificială într-o gamă largă de culori și modele.
Gențile reale Hermès Birkin sunt notoriu de scumpe și greu de obținut, ceea ce le face o alegere de top pentru elita societății. Pentru a achiziționa una dintre aceste genți râvnite, trebuie să dezvolți o relație cu un reprezentant de vânzări, să stabilești un istoric de achiziție și să-ți demonstrezi aprecierea și cunoștințele despre brand de-a lungul timpului. Având în vedere această listă completă de cerințe, nu este surprinzător faptul că marca de lux axată pe exclusivitate face tot posibilul pentru a elimina replicile – chiar și versiunile NFT.
Depus în Districtul de Sud din New York, acest caz aduce noi probleme peisajului juridic care forțează intersecția dreptului proprietății intelectuale, tehnologiei și modei.

Echilibrarea „expresiei artistice” cu arta din lumea reală
În plângerea sa de 47 de pagini, Hermès susține că NFT-urile MetaBirkins ale lui Mason Rothschild încalcă marca de lux Birkin a mărcii de lux, care datează din 1984. Datorită puterii imense pe care o are marca Birkin, Hermès consideră că colecția NFT a lui Rothschild „ar putea provoca confuzie în randul consumatorilor” și “inducerea în eroare a publicului”, așa cum este subliniat în Legea Lanham – statutul federal care guvernează mărcile comerciale, mărcile de servicii și concurența neloială din S.U.A.
În plus, Hermès afirmă că Rothschild nu numai că nu avea permisiunea de a folosi marca Birkin, dar a profitat în mod vizibil de pe urma utilizării neautorizate a mărcii prin vânzarea și revânzarea NFT-urilor.
De cealaltă parte, în centrul argumentelor lui Rothschild se află ideea că ar trebui să i se permită „să creeze artă bazată pe interpretările sale si ale lumii din jurul lui”. Rothschild a susținut o apărare de „utilizare loială”, făcând referire în mod specific la seria Campbell Soup Cans a lui Andy Warhol ca justificare pentru motivul pentru care ar trebui să poată continua să comercializeze și să-și promoveze colecția MetaBirkins NFT.
În timp ce arta lui Warhol părea identică cu binecunoscutele articole de băcănie din supă Campbell, atingerea și expresia personală a artistului au fost vizibile prin ușoare variații ale literelor și simbolurilor. Rothschild susține că ceea ce a făcut cu MetaBirkins nu este diferit de campania de 32 de lucrări a lui Warhol – dovadă a faptului ca el vinde doar „expresia” Birkin-ului, mai degrabă decât să încerce să transmită opera de artă ca fiind afiliată cu lucrul real.
Vorbind despre argumentele lui Rothschild, Hermès spune că Rothschild pur și simplu „căută să-și marească veniturile schimbând protecțiile din „viața reală” ale casei de moda Hermès cu „drepturi virtuale”, alegând să valorifice un brand deja de succes pentru a genera profituri pentru el însuși.

Moțiunea lui Rothschild de respingere a cazului a fost respinsă
Pe 6 mai 2022, judecătorul a respins Moțiunea de respingere depusă în martie de Rothschild, permițând ca procesul Hermès să continue.
Un alt element esențial al argumentului lui Rothschild din Moțiunea de 33 de pagini este „expresia artistică”, explicând că NFT-urile MetaBirkins sunt opere de artă care oferă comentarii „cu privire la cruzimea față de animale inerentă fabricării genților sale din piele extrem de scumpe, Hermès. Mai exact, el spune că NFT-urile MetaBirkins „nu sunt genți de mână” și „nu au nimic altceva decât sens”.
În calitate de artist, Rothschild spune că artiștii sunt „în general liberi să aleagă subiectele pe care le abordează” și „să descrie obiectele care există în lume așa cum le văd”. Potrivit lui Rothschild, NFT-urile MetaBirkins descriu „genți Birkin cu blană, reflectând comentariul său despre cruzimea față de animale din industria modei și mișcarea de a găsi alte alternative pentru piele”.
În Moțiune, Rothschild face referire la conservele de supă Campbell ale lui Andy Warhol care sunt sinonime cu ceea ce face el cu colecția sa NFT – deoarece MetaBirkins „nu sunt active comercializabile”.
Un alt argument al lui Rothschild este legat de utilizarea NFT-urilor ca formă de autentificare. În Moțiune, Rothschild subliniază utilizarea NFT-urilor ca un „nou mecanism tehnologic”. El spune că „NFT-urile sunt pur și simplu un cod care indică un activ digital” și nimic mai mult.

Stabilirea stadiului pentru modul în care legea IP este aplicată NFT-urilor
În timp ce alte cazuri precum Nike/StockX și Miramax/Quentin Tarantino sunt, de asemenea, în litigiu activ, procesul Hermès împotriva lui Rothschild va pregăti cu siguranță scena pentru modul în care proprietatea intelectuală este aplicată în lumea activelor digitale și a NFT-urilor. Pe măsură ce tot mai multe mărci de lux intră în metavers și își lansează proiectele NFT aferente, instanțele vor fi obligate să cântărească limitele și parametrii a ceea ce înseamnă introducerea originalității, echilibrând în același timp expresia artistică și dreptul de a crea.
Deși Hermès nu operează în prezent în metavers , va fi interesant de văzut cum rezultatul acestui caz modelează perspectiva generală a mărcii asupra modului în care lumea evoluează și se schimbă în jurul acestuia.

Victorie după 22 ani pentru designerul spaniol Manolo BLAHNIK

(Portretul lui Manolo Blahnik, în 2019. Sursa foto: PAUL WETHERELL – ARHIVA TRUNK)

Înregistrarea unei mărci reprezintă doar un prim pas spre protejarea eficientă a acesteia. Pentru a se asigura că marca își îndeplinește scopul pentru care a fost înregistrată, titularul acesteia trebuie să dea dovadă de perseverență și vigilență. Acesta este și cazul celebrului designer spaniol de pantofi, Manolo Blahnik, care a avut nevoie de 22 de ani pentru a obține dreptul de a utiliza marca sa în China.
Manolo Blahnik și-a început afacerea în anul 1973 dar pantofii săi au devenit cu adevărat faimoși după apariția într-unul dintre cele mai cunoscute seriale din anii ’90 și anume “Sex and the City”. Succesul nu a venit însă doar cu părți bune pentru celebrul designer. Serialul a fost difuzat în 1999 și în China, iar un om de afaceri din industria încălțămintei, Fang Yuzhou, a profitat de “oportunitate” și a depus o cerere de înregistrare pentru marca “Manolo & Blahnik”, la Oficiul pentru Mărci din China. Marca era formată atât din numele Manolo Blahnik, cât și din transliterarea acestuia în caractere chinezești. La momentul înregistrării acestei mărci în China, Manolo Blahnik nu avea nicio marcă înregistrată pe acel teritoriu, nu făcea comerț în acea zonă și nici măcar nu își promova produsele în China.
În mai puțin de un an de la depunerea mărcii spre înregistrare de către omul de afaceri Fang Yuzhou, Manolo Blahnik a început o adevărată luptă din punct de vedere legal pentru a recupera propriul brand în China. Acesta a depus pentru început o opoziție împotriva cererii de înregistrare a mărcii “Manolo & Blahnik”, urmată de o procedură de revizuire și de două recursuri administrative, neavând câștig de cauză în niciuna dintre aceste proceduri.
Principalele sale argumente au fost reprezentate de dreptul personal la nume, de renumele mărcii MANOLO BLAHNIK și de un drept anterior dobândit în baza unei mărci neînregistrate. Faptul că Fang Yuzhou a fost cel care a depus primul cererea de înregistrare dar și lipsa unor probe suficiente care să ateste atât utilizarea mărcii înainte de 1999, cât și reputația obținută, au condus la respingerea opoziției.
Designerul spaniol nu a fost descurajat de această primă înfrângere suferită și a intentat o nouă acțiune în anulare după înregistrarea mărcii din China, care s-a finalizat tot cu un rezultat nefavorabil. De asemenea, cele două contestații ce au urmat nu au dus la soluționarea conflictului, judecătorii aplicând principiul “non bis in idem” și considerând că argumentele invocate în procedura contestației erau foarte similare cu cele prezentate în cadrul opoziției. Chiar dacă designerul a adus și noi probe în cadrul procedurii contestației, judecătorii au concluzionat că acestea nu pot fi considerate dovezi recent „descoperite”, ci doar dovezi care existau dar nu au fost prezentate anterior.
Manolo Blahnik a dorit să facă și o ultimă încercare de a-și proteja marca prin solicitarea unei proceduri de rejudecare la Curtea Supremă din China. Decizia Curții Supreme a pus capăt acestei lupte și, după mai bine de 20 de ani, designerul spaniol își poate folosi marca și în China. Principalele argumente ce au dus la schimbarea deznodământului au fost reprezentate de recunoașterea dreptului personal la nume a lui Manolo Blahnik dar și de recunoașterea impactului pe care utilizarea și promovarea mărcii pe piețele din afara Chinei l-au avut în dobândirea reputației mărcii în China. De asemenea, Curtea Supremă a anulat marca înregistrată de către omul de afaceri Fang Yuzhou, considerând că aceasta a fost făcută cu rea-credință, având în vedere popularitatea de care Manolo Blahnik se bucura în domeniul design-ului de încălțăminte.
Această victorie nu este un motiv de bucurie doar pentru cunoscutul designer spaniol, fiind un impuls și pentru alți titulari de a-și proteja mărcile și de a nu se lăsa descurajați de complexitatea unor astfel de proceduri. De asemenea, este important de menționat că înregistrarea din timp a unei mărci precum și monitorizarea acesteia, chiar și atunci când afacerea pentru care aceasta este utilizată se află în primii ani de existență, poate salva titularul de multe probleme și cheltuieli viitoare.
Deși numeroase branduri s-au luptat de-a lungul timpului pentru protejarea drepturilor lor pe piața din China, decizia favorabilă din cazul lui Manolo Blahnik dovedește faptul că percepția autorităților chineze în ceea ce privește dreptul la marcă nu mai este una atât de rigidă și nu se mai bazează doar pe principiul “primul venit, primul servit”.

(sursa foto: emprendedores.es)

Puțini oameni din lume cu vreo legătură cu industria modei și a încălțămintei nu știu cine este Manolo Blahnik. Antreprenorul spaniol, în vârstă de 79 de ani, împlinește acum 50 de ani ca antreprenor. Cinci decenii în care a reușit să cucerească Olimpul încălțămintei de lux, devenind una dintre cele mai marcante figuri din acest domeniu.
Fiu al unui spaniol și al unui ceh, cariera lui Manolo Blahnik în lumea modei a început de foarte mic, când a părăsit insula La Palma pentru a studia dreptul la Geneva. De acolo, a trecut prin Paris, New York și Londra, unde a devenit cel mai cunoscut designer de pantofi din lume.
După o călătorie profesională ca fotograf de modă, Manolo Blahnik și-a deschis primul magazin de pantofi în 1973 în cartierul Chelsea din Londra. 40 de ani mai târziu, în 2012, proiectase și fabricase deja în jur de 25.000 de perechi diferite de pantofi. Fără îndoială, o carieră excelentă, care i-a adus o mare recunoaștere, precum titlul de Comandant al Ordinului Imperiului Britanic sau National Fashion Design Award, printre altele.

NFT-urile, mărcile înregistrate și Metaversul

NFT-urile, sau jetoanele nefungibile, au fost una dintre cele mai mari tendințe digitale ale anului 2021. Ele continuă să zguduie întreaga comunitate de proprietate intelectuală (IP), pe măsură ce din ce in ce mai mulți proprietari de mărci încearcă să înțeleagă cum să le folosească și cum sa folosească Metaversul pentru a-și implica clienții.

Un NFT este un activ digital unic care poate fi verificat și tranzacționat pe o platformă blockchain (de exemplu, Ethereum). Este o unitate de date stocată pe un registru digital sau blockchain. Nu poate fi duplicat sau manipulat și nu este interschimbabil. Își trage valoarea din faptul că este rar, unic și verificabil.

NFT-urile sunt cea mai nouă versiune de obiecte de colecție, dar într-un format digital: artă digitală, videoclipuri, articole de modă, postări pe rețelele sociale, GIF-uri, articole din jocuri, fotografii, momente importante ale concertelor, momente Top Shot în sport și multe altele. Ele pot întruchipa piese de artă sau chiar mărci comerciale. CryptoKitties (pisici digitale de colecție și de reproducere), CryptoPunks (personaje de colecție cu dovada proprietății stocate pe blockchain-ul Ethereum) și adidașii digitali Aglet pentru Metavers fac parte din această nouă febră digitală, drept instrument de extensie a mărcilor.

Platforme digitale precum Auctionity, Mintable, OpenBay, OpenSea și Rare Bets găzduiesc licitații pentru NFT în diferite formate digitale. Aceste platforme folosesc diverși algoritmi pentru a garanta autenticitatea NFT-urilor într-o structură de date folosind fie un sistem blockchain centralizat, fie descentralizat și oferă diferite opțiuni pentru cumpărarea și vânzarea acestora. În general, cumpărătorul unui NFT primește o licență neexclusivă și limitată pentru activul digital. Multe platforme permit proprietarului inițial să primească un procent din fiecare revânzare ulterioară a NFT-ului și să restricționeze transferul de drepturi, inclusiv drepturile de revânzare.

Deși statutul juridic al NFT-urilor în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală este încă dificil de stabilit, mai multe platforme au proceduri de notificare și eliminare pentru raportarea încălcării mărcilor comerciale care implică conținut NFT. În mod similar, legile IP ale unor țări pot fi deja aplicate împotriva exploatării neautorizate a publicității, a drepturilor de autor și a drepturilor morale care implică conținut NFT. Cu toate acestea, un potențial obstacol pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală este acela că confiscarea unui NFT ar putea fi dificilă, dacă nu imposibilă, atunci când un activ există pe un blockchain descentralizat. Cu toate acestea, o decizie judecătorească ar putea ajunge probabil la un activ NFT găzduit într-un sistem blockchain centralizat sau într-un portofel găzduit, unde un singur furnizor deține cheia privată a utilizatorului.

Artiștii, influencerii și titularii de mărci creează și scot la licitație produse digitale în ediție limitată pentru a profita de interesul de a deține NFT-uri. De exemplu, Jack Dorsey, fostul CEO al Twitter, a vândut primul său tweet ca NFT pentru 2,9 milioane USD; Charmin – marca Procter & Gamble – a creat artă digitală pe care a numit-o „prima hârtie igienică nefungibilă din lume”; Pizza Hut Canada a lansat o cantitate limitată de pizza digitale; iar Mattel a început sa ofere mașinuțe NFT Hot Wheels.

Proprietarii de mărci pot folosi, de asemenea, NFT-urile pentru implicarea offline. De exemplu, Nike a brevetat in SUA in decembrie 2019 pantofii de sport compatibili cu blockchain, pe care îi numește CryptoKicks. Iată cum va funcționa: ori de câte ori se cumpără pantofi Nike, jetoanele vor fi deblocate. Pentru a facilita această deblocare, un cod de identificare al pantofului din 10 cifre va fi legat de un cod de identificare a proprietarului, legând efectiv proprietarul de pantof. Toate „legăturile” vor fi înregistrate pe blockchain-ul Ethereum. Conform brevetului, „atunci când un consumator cumpără o pereche autentică de pantofi, se generează o reprezentare digitală, legată de consumator și i se poate atribui un jeton NFT, în care pantoful digital și jetonul NFT reprezintă împreună un „CryptoKick”. Jetoanele NFT vor putea înregistra anumite informații „genotip” legate de fiecare pantof, cum ar fi culorile, modelele și diferitele atribute de stil.

În acest fel, proprietarilor li se va oferi un element suplimentar de control asupra pantofilor lor. De exemplu, proprietarii vor putea stabili limite pentru numărul de clone sau copii care pot fi produse. De asemenea, ei pot acorda drepturi terților care vor putea amesteca modelele de pantofi. Similar cu CryptoKitties, proprietarii vor putea, de asemenea, să „genereze” alți pantofi. Acest proces va include restricții reale de producție, în care drepturile de proprietate în fiecare generație succesivă vor fi legate de pantoful original.

Proprietarii de mărci văd aplicațiile de combatere a contrafacerii drept unul dintre cele mai puternice cazuri de utilizare a blockchain-urilor, deoarece NFT-urile pot fi folosite pentru a autentifica produse fizice și pentru a furniza istoricul tranzacțiilor unui produs. Rețeaua blockchain AURA, care este deschisă tuturor mărcilor de lux (mărcile fondatoare includ Cartier, Louis Vuitton și Prada), le permite proprietarilor de mărci să creeze un ID digital unic pentru fiecare articol în timpul producției, pentru a oferi dovada autenticității, proprietății și și capacitatea de a urmări fiecare tranzacție care implică acel produs.

Cum pot mărcile să monetizeze NFT-urile în Metavers

Ce este Metaversul? Mai simplu spus, este un univers de lumi virtuale. Intri într-o lume virtuală folosind o replică digitală sau un avatar al tău și poți interacționa cu diferite medii, oameni și experiențe, precum și să cumperi diverse articole. Unele lumi virtuale folosesc criptomonede tradiționale ca metodă de plată, dar acest lucru evidențiază problemele grave de mediu(consum mare de energie si emisii de dioxid de carbon in atmosfera) pe care le provoacă crearea criptomonedelor. Lumile virtuale mai noi folosesc sisteme NFT centralizate și criptomonede care sunt mult mai puțin dăunătoare mediului și permit urmărirea proprietății fiecărui NFT.

Brandurile pot beneficia în mai multe moduri de pe urma Metaversului. Produsele din lumea virtuală pot deveni disponibile pentru vânzare în lumea reală pentru consumatorii de pe tot globul. Case de modă precum Gucci și Louis Vuitton oferă „skins” (apariții grafice) personalizate  pentru diferite jocuri jucate în mediul Metavers.

Compania startup Aglet a creat o aplicație pentru jocuri și a lansat o colecție de adidași virtuali. Jucătorii concurează pentru a găsi pantofii virtuali în locații din lumea reală geo-limitate folosind harta și magazinul din joc (moneda se câștigă prin mers pe jos în timp ce aplicația este activată) și apoi își afișează colecția. Platforma Aglet permite, de asemenea, mărcilor existente să-și lanseze propriile magazine virtuale de vânzare cu amănuntul. În aceste exemple, NFT-urile atașate produselor garantează autenticitatea și oferă o modalitate simplă de urmărire a produselor.

Din ce în ce mai mulți proprietari de mărci și licențiatori vor participa în curând la Metavers, deoarece acesta reprezintă cea mai mare piață de licențiere neexploatată din lume. Potrivit organizației Licensing International, aceasta reprezintă cea mai mare și mai recentă piață de licențiere deschisă industriei și ar putea genera o creștere cu până la 40 la sută a volumului de licențiere în viitorul apropiat. Combinația dintre un număr practic nelimitat de clienți, combinată cu capacitatea de a utiliza NFT-uri ca identificatori sau etichete, ar putea înregistra o creștere aproape nelimitată a vânzărilor pentru proprietarii de mărci.

Probleme și riscuri pentru proprietarii de mărci în Metavers

Protecția mărcii este principala dintre potențialele capcane cu care se confruntă proprietarii de mărci în Metavers, desigur. NFT-urile pot ajuta la protejarea deținătorilor de mărci prin verificarea proprietății și identificarea revânzărilor de produse, dar există mai multe lumi virtuale, iar proprietarii de mărci trebuie să decidă în care să intre. Criteriile principale de luat în considerare sunt securitatea managementului blockchain-ului central și criptomoneda utilizată.

La aceasta se adaugă și preocuparea că în viitor ar putea exista prea multe lumi virtuale, prea mulți licențiați și prea multe produse. Astăzi, există până la 25 sau mai multe lumi virtuale active: Cryptoboxets, Decentraland,Roblox, Sandbox, Sims, Somnium Space, SuperWorld și Zepeto sunt doar câteva dintre ele. Pe măsură ce cei mai mari jucători, cum ar fi Facebook și Google, intră și încep să consolideze piața, această preocupare se poate clarifica de la sine.

O altă posibilă îngrijorare este pierderea controlului managementului, deoarece numărul de NFT/etichete crește și devine mai dificil de urmărit pe fiecare, în special dacă un NFT trece printr-un număr de tranzacții în lumea virtuală. Prin urmare, proprietarii de mărci vor avea nevoie de un nou nivel de creativitate pentru a stabili noi relații cu creatorii și managerii mai multor lumi virtuale.

Activitatea de branding în Metavers

Pandemia ne-a schimbat comportamentele în raport cu lumea digitală – și cu o mare parte din lume în „lockdown” în momente diferite de la începutul anului 2020, iar cea mai mare parte a activităților de comerț s-a mutat online. Din ce în ce mai mult, oamenii lucrează și își petrec o mare parte din timp în lumi virtuale, creând noi tipologii de clienți. Acum proprietarii de mărci pot vinde nu numai bunuri fizice, ci și bunuri digitale. Drept urmare, mai multe lumi virtuale au prosperat în Metavers, iar proprietarii de mărci au început să se stabilească în el în mod permanent.

Cu câțiva ani în urmă, lumea virtuală Decentraland a trecut prin „Marea goană după noi pământuri”. La acel moment, Republic Realm mai nou Every Realm, un investitor și dezvoltator în proiecte Metavers și NFT, a plătit 1 milion USD pentru a achiziționa câteva sute de terenuri virtuale în lumea virtuală a Decentraland. La rândul său, Every Realm a început să scoată la licitație parcelele.

Sotheby’s a fost un achizitor anterior și a construit o afacere virtuală de mare succes care licita opere de artă virtuale sub formă de NFT. Multe mărci de designer, precum Gucci, Louis Vuitton, Moschino și Tissot au intrat și ele în domeniu și au început să ofere produse virtuale în lumi virtuale precum Decentraland.

Proprietarii de mărci s-au alăturat Roblox, o altă lume virtuală, cu peste 200 de milioane de utilizatori activi, într-un mod agresiv. De exemplu, anul trecut, Gucci a început să vândă pantofi sport cu 12,99 USD perechea, pe care avatarul cumpărătorului i-ar putea purta în această lume virtuală. Prețurile pentru acești pantofi sport au crescut rapid și Gucci a obținut titluri Robux când a vândut o poșetă digitală în lumea virtuală Roblox pentru 350.000 Robux, echivalentul a aproximativ 4.200 USD. Foarte interesant este faptul că versiunea fizică a aceleiași poșete ar putea fi cumpărată dintr-un magazin Gucci pentru aproximativ 3.500 USD.

Toate tipurile de bunuri și servicii de consum pot fi licențiate în această nouă economie. Pe lângă liniile de modă și obiectele de colecție, proprietarii de mărci pot oferi, de asemenea, experiențe, cum ar fi tururi ale parcurilor tematice și plimbări virtuale, precum și artă și divertisment de toate tipurile, toate pentru a fi vizionate doar în lumea virtuală. Gama de produse care vor fi oferite în cele din urmă ca extensii de marcă sau sub licență în Metavers poate depăși pe cele din lumea reală.

Proprietarii de mărci pot profita de pe urma vânzărilor originale.

Cu NFT-uri urmăribile atașate fiecărui produs sau serviciu vândut, proprietarii de mărci pot câștiga în sfârșit venituri și din revânzarea produselor lor licențiate. Deoarece oricine poate revinde un produs oricând și oriunde în întreaga lume, proprietarii de mărci vor trebui să aibă sisteme de urmărire eficiente și să fie conștienți de implicațiile juridice și fiscale internaționale pe care le pot avea informațiile legate de audit și de plăți.

Concluzia ar fi că, NFT-urile și tehnologia blockchain prezintă un viitor strălucit pentru mărci și proprietarii de mărci. Cu toate acestea, proprietarii de mărci ar trebui să fie conștienți de potențialele capcane înainte de a se scufunda adânc în Metavers.

(Deși s-au depus toate eforturile pentru a verifica acuratețea acestui articol, cititorii sunt îndemnați să verifice în mod independent chestiunile de interes sau de interes specific).

inregistrare marci osim, marca inregistrata pret, inregistrare marca, osim, euipo

(sursa info: INTA, sursa foto : auraluxuryblockchain.com)

Subvenții acordate IMM-urilor de Comisia Europeană și EUIPO pentru protecția drepturilor de proprietate industrială, respectiv înregistrarea de mărci, desene sau modele industriale


Fondul pentru IMM-uri „Ideas Powered for Business” este o schemă de subvenții în valoare de 20 de milioane EUR creată pentru a ajuta întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) să aibă acces la fonduri pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Susținut de Comisia Europeană și EUIPO, Fondul pentru IMM-uri „Ideas Powered for Business” vizează întreprinderile care doresc să-și dezvolte strategiile de proprietate intelectuală (PI) și să-și protejeze drepturile PI la nivel național și european.
Ideas Powered for Business SME Fund poate contribui la impulsionarea afacerii dumneavoastră prin servicii de prediagnoză de PI (IP scan) și/sau cereri de înregistrare de mărci sau desene sau modele.
Fiecare IMM poate primi o rambursare de maxim 1 500 EUR din valoarea taxelor de inregistrare.
În acest program sunt dipsonibile două servicii, primul serviciu de prediagnoză, pentru care reducerea este de 75% din valoarea taxelor, în cadrul căruia auditori profesioniști în domeniul proprietății intelectuale vor ajuta IMM-urile să identifice valoarea activelor de proprietate intelectuală. Acest serviciu reprezintă un ajutor pentru familiarizarea și conturarea unei strategii de business în domeniul PI, atât în prezent, cât și în viitor. Serviciul de prediagnoză poate fi accesat de IMM-urile din urmatoarele țări: Austria, Bulgaria, Croația, Cehia, Germania, Letonia, Slovacia, Spania.
Al doilea serviciu, pentru care reducerea taxelor este de 50% dar fără a depași suma de 1500 EUR, se referă la înregistrarea efectivă a mărcilor și desenelor sau modelelor industriale la nivel național sau la nivel european.
Fondul pentru IMM-uri vizează direct întreprinderi mici și mijlocii din cele 27 de state membre, distribuite în cinci intervale pe parcursul anului 2021: 11 -31 Ianuarie; 1-31 martie, 1-31 Mai, 1-31 Iulie, 1-30 Septembrie.
Cererile depuse în afara celor cinci perioade desemnate nu vor fi luate în considerare. Se poate depune o singură cerere pentru serviciul 1, serviciul 2 sau o combinație a lor, obținând întotdeauna o rambursare maximă de 1 500 EUR per solicitant. Dacă solicitați un serviciu într-un interval, puteți solicita celălalt serviciu într-un interval ulterior. Subvențiile vor fi acordate după principiul „primul venit, primul servit”.
Cum se depune cererea?
Puteți depune cererea pentru Fondul pentru IMM-uri doar în cele cinci intervale desemnate pentru 2021. EUIPO nu va lua în considerare cererile care ne parvin în afara acestor intervale de timp. Procedura de depunere a cererii în sine are doar trei etape simple:
Etapa 1.
Mai întâi, citiți cu atenție cererea de propuneri publicată pe pagina de web a EUIPO dedicată subvențiilor. Trimiteți apoi formularul de candidatură completat online, împreună cu documentația necesară, pentru a vă verifica statutul de IMM și a stabili dacă puteți continua procedura de depunere. Consultați lista de verificare înainte de depunerea cererii. Veți primi un e-mail de confirmare de primire a cererii dumneavoastră. Dacă sunteți selectat, veți primi o decizie de subvenție semnată de Oficiu. Păstrați-o – veți avea nevoie de ea mai târziu! Solicitanții neselectați vor fi informați cu privire la motivele deciziei negative.
Etapa 2.
Apoi depuneți cererea și plătiți marca și/sau desenul/modelul și/sau serviciul de prediagnoză de PI (IP scan) în termen de 30 zile de la primirea deciziei de subvenție. Cererile de înregistrare pentru mărci și desene sau modele industriale pot fi depuse la unul dintre oficiile naționale pentru proprietate intelectuală din UE (la OSIM la nivel național ), la Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală (care include Belgia, Țările de Jos și Luxemburg – la nivel regional) sau la EUIPO (care acoperă toate statele membre ale UE). Acest lucru poate fi realizat online, rapid și ușor. Serviciile de prediagnoză de PI sunt disponibile în oficiile naționale care oferă acest serviciu (vezi lista).
Etapa 3.
În sfârșit, după achitarea serviciilor, trimiteți cererea de rambursare folosind linkul disponibil în decizia de subvenție (Etapa 1). După trimitere, veți primi un e-mail de confirmare de primire a cererii de plată. Sub rezerva validării informațiilor și a documentației depuse, plata se efectuează în termen de o lună, iar beneficiarii vor fi notificați în consecință prin e-mail.
Mai multe informații găsiți pe site-ul EUIPO aici.

ATHLON vs DECATHLON

În 2016, compania greacă Athlon Custom Sportswear PC a solicitat Oficiului de Proprietate Intelectuală al Uniunii Europene (EUIPO) înregistrarea semnului figurativ „ATHLON”, pentru a acoperi produsele din clasele 25 – Îmbrăcăminte și 28 – Jocuri, jucării; Articole de gimnastica și sport.
Compania franceză Decathlon a depus o opoziție, susținând încălcarea articolului 8 alineatul (1) ( b) din Regulamentul 2017/1001. Opoziția s-a bazat pe marca verbală comunitară anterioară a companiei DECATHLON (înregistrare nr. 262931), care acoperea, printre altele, produsele din clasele 25 și 28. Comisia de opoziții din cadrul EUIPO a acceptat opoziția. Compania greacă a contestat această decizie și ulterior și-a retras cererea în ceea ce privește produsele din clasa 28. De asemenea, a limitat descrierea produselor din clasa 25 la „haine și articole sportive de acoperire a capului”.
În esență, comisia de contestații a EUIPO a constatat că, deși produsele în cauză erau identice, exista un grad scăzut de similitudine vizuală și un grad mediu de similaritate fonetică între cele două mărci; a existat, de asemenea, o anumită similitudine conceptuală, dar numai în ceea ce privește partea publicului care ar înțelege elementele relevante ale semnelor. În sfârșit, Comisia de contestații din cadrul EUIPO nu era convinsă că marca anterioară a dobândit un caracter distinctiv sporit pentru produsele relevante. Prin urmare, a concluzionat că nu există niciun risc de confuzie între marca solicitată ATHLON și marca anterioară DECATHLON și a inversat decizia Comisiei de opoziție, respingând astfel opoziția. Decathlon a contestat decizia EUIPO și a adus cazul în fața Tribunalului.
Hotărârea Tribunalului (CASE T-349/19) a confirmat constatarea EUIPO conform căreia elementul figurativ al mărcii atacate, împreună cu elementul său verbal stilizat, au jucat un rol mai mare din punct de vedere vizual în impresia generală dată de marcă. Deși cele două mărci aveau în comun elementul verbal „athlon”, literele suplimentare ale mărcii anterioare, precum și elementele figurative ale mărcii atacate, erau suficiente pentru a diferenția vizual mărcile. Curtea a confirmat, de asemenea, diferența fonetică dintre mărci, create de sunetul literelor „D”, „E” și „C” ale mărcii anterioare. În ceea ce privește comparația conceptuală a mărcilor, Tribunalul a fost de acord cu EUIPO că, pentru partea publicului (inclusiv publicul vorbitor de limba engleză) care ar înțelege cuvântul „decathlon” ca fiind „o competiție în care sportivii concurează în 10 evenimente sportive diferite”, iar cuvântul „athlon ”ca însemnând „un concurs” (în greacă), au un anumit grad de similitudine conceptuală. Cu toate acestea, instanța a subliniat că, cuvântul „athlon”, din care provine această similitudine, avea un caracter distinctiv slab pentru acea parte a publicului și nu ar fi perceput ca o indicație a originii comerciale.
Potrivit instanței, Decathlon nu a reușit să demonstreze caracterul distinctiv sporit al mărcii sale, arătând doar că marca era asociată cu serviciile sale de vânzare cu amănuntul, dar nu și cu produsele particulare pe care le vândea.
Dimpotrivă, Decathlon a demonstrat că a vândut mai multe bunuri, în special haine, sub alte mărci, dar nu a demonstrat nicio legătură între DECATHLON și bunurile comercializate.
Pe baza jurisprudenței consacrate, Tribunalul a subliniat că, în cazul mărcilor comerciale care au un element slab distinctiv în comun, impactul unei astfel de asemănări asupra evaluării globale a probabilității de confuzie este redus.
Curtea a concluzionat astfel că diferențele vizuale care decurg din stilizarea cuvântului „athlon” și elementul figurativ din marca contestată au dominat impresia generală a mărcilor și au contracarat similitudinea fonetică și conceptuală care exista pentru o parte a publicului. Având în vedere acest lucru, împreună cu argumentul potrivit căruia bunurile specifice în cauză (adică haine și articole sportive de acoperire a capului) se află într-un sector în care percepția vizuală are loc în general înainte de cumpărare, instanța a ajuns la concluzia că, în acest caz, aspectul a avut o importanță mai mare în evaluarea globală a probabilității de confuzie.
În consecință, Tribunalul a respins acțiunea companiei franceze DECATHLON și a permis înregistrarea mărcii ATHLON.

(sursa foto: athlon.gr)

Scrumbia de Dunăre, un nou produs românesc protejat la nivel european


Comisia Europeană a admis recent înregistrarea ca Indicaţie Geografică Protejată (IGP) a unui nou produs românesc, sub denumirea Scrumbie de Dunăre Afumată. Obţinerea protecţiei unei indicaţii geografice presupune îndeplinirea unor condiţii stricte referitoare la aria geografică, originea materiei prime utilizate, procesul de producţie şi chiar a lucrătorilor care se implică în procesul de producţie, care trebuie să cunoască modul de preparare după repere transmise din generaţie în generaţie. Toate cerinţele referitoare la materia primă şi la etapele de preparare sunt trecute într-un caiet de sarcini, iar acestea trebuie îndeplinite cu stricteţe.O altă condiţie importantă care trebuie îndeplinită pentru dobândirea protecţiei unei IGP, este obligativitatea existenţei unei legături între produs şi aria geografică din care provine.

Astfel, conform insctrucţiunilor din caietul de sarcini, Scrumbia de Dunăre afumată se prelucrează sub formă întreagă, în greutate de minimum 250 de grame și maximum 400 de grame, cu dimensiuni între minimum 25 cm și maximum 30 cm, sărat și afumat la rece după o metodă din vechime, din aria geografică strict delimitată ce cuprinde Rezervația Biosferei Delta Dunării, de la Cotul Pisicii la vărsarea Dunării în Marea Neagră şi zona administrativă a comunei Frecăţei, ambele zone administrative fiind situate pe teritoriul judeţului Tulcea. Caracteristicile produsului Scrumbie de Dunăre afumată sunt legate de aria geografică în care se produce, prin metoda specifică zonei și prin reputație.

După ce peştele este capturat, curăţat şi sărat, urmează etapa de afumare la rece, care presupune patru paşi: zvântarea, afumarea, răcirea şi maturarea. Zvântarease execută în foișoare sau uscătorii în curenți de aer (pe timpul nopții, deoarece este mai rece) timp de circa 6-10 ore, până când pielea se usucă și obține un aspect lucios. Afumarease face cu rumeguș uscat din lemn de esență tare. După terminarea afumării, bețele cu pește afumat se scot din afumătoare și se așază pe stelaje pentru răcire. Maturareapeștelui se face prin păstrare în locuri răcoroase și în curenți de aer până se obține „elasticitatea”. Reușita acestor etape rezultă din arta de cunoaștere a caracteristicilor organoleptice ale scrumbiei de Dunăre pe faze de execuție, caracteristici care nu se determină în laborator, ci numai prin repere transmise din generație în generație.

Afumătorii din aria geografică delimitată, cu generații întregi de experiență la bază, au ochiul și mâna formate pentru obținerea constantă a unor produse de calitate. Exemplarele de scrumbie de Dunăre din afara arealului geografic nu mai pot fi folosite în procesul de obținere a produsului Scrumbie de Dunăre afumată, deoarece conținutul de grăsime scade din cauza efortului depus de pește după reproducere, cei mai mulți adulți murind epuizați, iar cei care rămân în viață îşi pierd calitățile organoleptice.

Pentru localnicii din Delta Dunării, principala și cea mai veche îndeletnicire este pescuitul: peștele reprezintă o sursă importantă de hrană, iar valorificarea lui aduce venituri care îi ajută să trăiască. Prin urmare, această activitate este bine înrădăcinată în cultura locuitorilor din Delta Dunării. Notorietatea produsului Scrumbie de Dunăre afumată și dezvoltarea ulterioară a producției acestuia pot fi atribuite faptului că este un produs vechi, regional și cu recunoaștere în întreaga țară. Rețeta produsului Scrumbie de Dunăre afumată este determinată de priceperea localnicilor, transmisă din generație în generație, care este în strânsă legătură cu aria geografică delimitată.

Scrumbia de Dunăre devine astfel al cincilea produs românesc recunoscut şi protejat la nivel european după Novacul afumat din Țara Bârsei, Telemeaua de Ibănești, Salamul de Sibiu și Magiunul de prune de Topoloveni.

(sursa foto: Radio Romania)

Starball și dreptul de autor în SUA

 Deşi drepturile de autor se nasc de la data când autorul face cunoscută publicului opera sa, pentru a obţine o certificare a acestor drepturi şi a fi mai uşor de demonstrat calitatea de autor, multe persoane solicită oficiilor naţionale privind drepturile de autor eliberarea unor certificate de autor.
Este si cazul Uniunii Asociaţiilor Europene de Fotbal (UEFA.com) care, în anul 2016, a depus o cerere la Oficiul pentru Drepturi de Autor din SUA pentru înregistrarea logo-ului Starball ca operă de artă bidimensională. Logo-ul Starball este compus dintr-o minge rotundă, alcătuită din stele negre, ce formează poligoane albe în spațiul dintre ele. Oficiul pentru Drepturile de Autor din SUA a respins cererea, considerând că lucrarea nu este suficient de creativă şi astfel, nu îndeplineşte criteriul originalităţii, simpla reunire a câtorva forme standard sau forme cu variații minore liniare sau spațiale nu prezintă o cantitate suficientă de expresie creativă şi că afișarea unor forme comune în circumferința unui cerc nu este originală. Mai mult, Oficiul trebuie să aibă în vedere atunci când analizează operele doar aspectul obiectiv al logo-ului Starball si nu semnificaţia sau impresia simbolică pe care acesta o poate evoca în mintea spectatorilor.
Chiar dacă UEFA nu a reuşit să protejeze prin drepturi de autor logo-ul Starball în SUA, acesta se bucură totuşi de protecţia drepturilor de proprietate intelectuală, fiind înregistrat cu succes ca marcă.

(sursa foto: UEFA.com)

Roger Federer și monograma „RF”

Jucătorul de tenis Roger Federer ar putea pierde dreptul de a folosi monograma reprezentând iniţialele numelui său “RF”, după ce contractul său de sponsorizare cu brandul Nike a expirat anul acesta. Marca “RF” este, în prezent, deţinută de către compania Nike, care a depus-o la înregistrare în anul 2008 pentru articole de îmbrăcăminte. După ce Federer a semnat un contract de sponsorizare cu o altă companie, acesta nu a mai putut purta însemnele “RF” pe noul echipament, chiar dacă tenisman-ul le-a folosit timp de peste 12 ani.Nike are o poziție juridică puternică asupra siglei “RF”, deţinând numeroase înregistrări în întreaga lume, chiar şi drepturile de autor. Acest lucru îi permite companiei să păstreze proprietatea asupra mărcii şi să interzică terţilor, inclusiv lui Roger Federer, să o folosească. Cu toate acestea, Federer este încrezător că va reîncepe să poarte monogramaa “RF” pe noul echipament, chiar dacă are nevoie ca reprezentanţii Nike să îi acorde transferul drepturilor asupra mărcii. Începând cu luna martie 2018 Roger Federer este GLOBAL BRAND AMBASSADOR OF UNIQLO.

(sursa foto: uniqlo.com)