Category Marci inregistrate

26/02/2023 by Catalin Neagu

Coroana Rolex și brandul danez de articole de îmbrăcăminte PWT A/S

Rolex este unul dintre cele mai de succes branduri de ceasuri din lume, logoul companiei reprezentat de o coroană fiind foarte cunoscut. Coroana folosită drept logo sugerează consumatorilor standardele înalte de calitate după care Rolex se ghidează în realizarea produselor, fiind în același timp și o trimitere la unul dintre sloganurile companiei și anume: “A Crown for Every Achievement”.

Reprezentând o componentă atât de importantă din imaginea brandului, Rolex a depus toate eforturile necesare pentru a-și proteja logoul, acesta fiind marcă înregistrată încă din anul 1925. Cel mai recent efort al companiei de a-și proteja marca este reprezentat de bătălia legală împotriva brandului danez de haine PWT A/S(www.pwtbrands.com), care folosește de asemenea, imaginea unei coroane pentru promovarea propriilor produse. Neînțelegerile dintre cele două companii au început în anul 2016, când brandul danez de haine a încercat să înregistreze la nivel european o marcă reprezentată de o coroană, care deși nu avea un design identic cu marca înregistrată de Rolex, avea o serie de elemente comune. Producătorul elvețian de ceasuri s-a opus acestei înregistrări, în baza drepturilor deținute anterior prin înregistrarea mărcilor sale. Pe lângă deținerea unor drepturi anterioare (mărci inregistrate), compania Rolex a susținut că marca lor se bucură de o reputație incontestabilă și folosirea unei mărci atât de similare de către producătorul de haine danez, ar însemna că acesta profită de caracterul distinctiv și reputația mărcii lor, producându-le astfel un prejudiciu major. Procedurile din fața Oficiului European de Proprietate Intelectuală (EUIPO) nu au adus rezultatele dorite pentru compania Rolex. Oficiul a considerat că nu poate exista un risc de confuzie între ceasurile pentru care Rolex are marca înregistrată și articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru care PWT A/S dorește să obțină protecție. Camera de recurs a constatat că îmbrăcămintea, încălțămintea și articolele de îmbrăcăminte din clasa 25, vizate de marca solicitată, erau diferite de bijuteriile și ceasurile din clasa 14, acoperite de mărcile anterioare ROLEX. În această privință, aceasta a considerat că aceste bunuri erau diferite ca natură și ca destinație, prima fiind destinată îmbrăcămintei corpului uman, iar cea de-a doua pentru a fi purtată ca bijuterie personală. Aceasta a adăugat că aceste mărfuri nu împărtășesc aceleași canale de distribuție și că nu sunt nici în concurență, nici complementare. De asemenea, argumentele privind reputația au fost reținute drept neîntemeiate, întrucât logoul companiei reprezentat de o coroană, se bucură de reputație doar atunci când este folosit împreună cu denumirea Rolex. În baza acestor argumente s-a stabilit că nu există riscul producerii unui prejudiciu pentru compania elvețiană.

(sursa foto: blog.marks-iplaw.jp)

Considerând nedreaptă această decizie, compania Rolex a atacat decizia EUIPO, la Tribunalul General al Uniunii Europene. Un prim argument adus împotriva deciziei a avut la bază faptul că, în analiza produselor și serviciilor pentru care mărcile sunt înregistrate, nu s-a ținut cont de originea lor obișnuită și nici de practicile legate de comercializarea acestora. De asemenea, aceștia au susținut că articolele de îmbrăcăminte și ceasurile sunt similare, având în vedere că aparțin unor segmente de piață apropiate, putând fi achiziționate cu ușurință de către consumatori de pe aceleași platforme de comerț.

Tribunalul General al Uniunii Europene a respins argumentele, susținând că Rolex nu a prezentat dovezi din care să rezulte similaritatea produselor și în plus, comercializarea acestora în aceleași locuri nu conduce automat la concluzia că au aceeași origine, consumatorii putând să le distingă datorită naturii lor diferite.

În ceea ce privește argumentele legate de reputația mărcii și faptul că producătorul danez de îmbrăcăminte ar profita de caracterul distinctiv și de renumele mărcii ce aparține companiei Rolex, Tribunalul a stabilit că nici acestea nu sunt întemeiate. Tribunalul a statuat că pentru a fi incidente prevederile art. 8 (5) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, referitoare la marca cu reputație, titularul mărcii trebuie să demonstreze îndeplinirea anumitor condiții, printre care:

să existe o marcă de renume înregistrată anterior în teritoriul relevant;
marca anterioară și marca depusă la înregistrare să fie identice sau similare;
marca anterioară să se bucure de o reputație în teritoriul relevant și pentru bunurile sau serviciile în baza căreia opoziția este făcută;

și nu în cele din urmă,

utilizarea semnului solicitat să genereze foloase necuvenite în baza caracterului dictinctiv sau a reputației mărcii anterioare.

(articol documentat si redactat de jurist Alexandra Maria GÂRBAN – Consultant PI ProtectMARK) Inregistrare marci, inregistrare marci OSIM, osim inregistrare marca, marca inregistrata, inregistrare marca OSIM, OSIM inregistrare marca, inregistrare marca europeana, inregistrare marca EUIPO, WIPO, EUIPO, OSIM, cum innregistrez o marca la OSIM, cum innregistrez o marca la EUIPO, cum innregistrez o marca la WIPO, marca europeana, marca internationala, marca notorie, marca de renume, renume, notorietate.

19/02/2023 by Catalin Neagu

Harry Styles îşi apără mărcile împotriva contrafacerii dar şi fanii necunoscători

Cu siguranţă unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi artişti de pe mapamond, Harry Styles a dezvoltat o bază masivă și loială de fani, nu numai pentru muzica sa, ci și pentru aspectul său de inspirație vintage, purtând ţinuţe viu colorate și lucrând frecvent cu stilistul Harry Lambert.

Performanța sa în modă depășește publicitatea: în noiembrie 2020 a devenit primul bărbat care a apărut pe coperta revistei americane Vogue solo – și a făcut acest lucru purtând o rochie. În 2017 a devenit brand ambasador al casei de modă Gucci, în noiembrie 2021 a pătruns în industria frumuseții cu marca sa de lac de unghii Pleasing – o alegere potrivită, având în vedere că Styles este cunoscut pentru dragostea lui pentru ojă, iar in 2022 a lansat primele produse în colaborare cu casa de modă Gucci.

Styles a ajuns cunoscut pentru prima dată ca membru al trupei One Direction din anii 2010, care s-a format la emisiunea concurs X Factor și a devenit un fenomen la nivel mondial. Grupul a intrat în pauză în 2015, iar Styles și-a lansat albumul solo de debut doi ani mai târziu. De atunci, puterea sa de vedetă a eclipsat-o pe cea a One Direction, cu cântece precum „As It Was”, „Watermelon Sugar” și „Sign of the Times”, toate fiind în fruntea topurilor.

Este cunoscut faptul că artiștii lansează o gamă largă de produse și conținut pentru a-și menține fanii implicați și pentru a le oferi ocazia de a se simți conectați cu ei, iar Harry Styles nu face excepţie. Întrucât industria de mărfuri ce poartă numele artiştilor este o industrie de mai multe milioane de dolari, aceasta este şi ținta pentru multe persoane care doresc să obţină venituri necuvenite.

Anul acesta, în luna ianuarie, Harry Styles a decis să acţioneze în legătură cu o problemă semnificativă privind încălcarea drepturilor sale la marcă de către persoane neautorizate. Vedeta a depus o plângere la instanţele din SUA împotriva unui grup de magazine de comerț electronic care vând produse neautorizate sau fără licență folosind mărcile înregistrate ale starului pop britanic. Interesant este că plângerea nu conţine şi numele persoanelor vinovate, ceea ce ar putea indica faptul că, în prezent, identitatea celor care conduc astfel de site-uri de comerț electronic este necunoscută. Pe de altă parte, omiterea numelor celor implicați ar putea fi o tactică legală pentru păstrarea probelor. Prin excluderea numelor persoanelor acuzate de contrafacere în primă fază, cei implicați nu sunt informați și, în consecinţă, nu au posibilitatea de a-și acoperi urmele.

Acţiunea depusă de Harry Styles este întemeiată pe utilizarea neautorizată a drepturilor sale de proprietate intelectuală, respectiv a mărcilor înregistrate al căror titular este. În plângerea sa, Styles afirmă că operatorii site-urilor de comerț electronic profită de reputația și de buna sa credinţă, vânzând mărfuri neautorizate care afișează mărcile înregistrate care îi aparţin.

Harry Styles deține o serie de mărci înregistrate în SUA și în alte țări la nivel global, beneficiind de protecție pentru propriul său nume pentru o gamă largă de produse, inclusiv îmbrăcăminte, postere și genți. Prin înregistrarea mărcilor, în calitate de titular, lui Styles i s-a acordat un drept de monopol asupra cuvintelor „Harry Styles”. Un astfel de drept de monopol îi permite să restricționeze utilizarea cuvintelor „Harry Styles” pentru bunurile și serviciile protejate prin înregistrarea mărcilor. Un titular al unei marci trebuie să acorde permisiunea expresă sau o licenţă pentru orice utilizare a unei mărci înregistrate de către o terță parte. În cazul său, o astfel de permisiune nu a fost solicitată sau acordată, făcând folosirea mărcilor pentru o anumită categorie de produse sau servicii ilegală.

Utilizarea neautorizată a mărcilor înregistrate pentru produse contrafăcute poate provoca, de asemenea, prejudicii reputației artiştilor. Bunurile contrafăcute pot fi de o calitate sub standard și pot afecta renumele artiştilor, deoarece potențialii cumpărători pot crede că astfel de produse contrafăcute sunt produse originale.

Prin plângerea formulată, reprezentanţii legali ai artistului solicită daune pentru utilizare neautorizată a mărcilor înregistrate și o interzicere a vânzărilor ulterioare prin adresele URL citate, dar și prin intermediul site-urilor de comerț electronic ale terților, inclusiv Amazon, eBay, Wish, Esty și Alibaba. În cerere se precizează că s-au făcut încercări anterioare de a contacta operatorii neautorizați, deţinători ai site-urilor de comerț electronic, cu scopul de a elimina produsele de la vânzare și de a evita necesitatea implicării instanțelor de judecată, însă aceştia nu au dat curs solicitării şi acţiunea legală împotriva acestora nu a putut fi evitată.

(sursa foto: dailymail.co.uk/, vogue.com)

(consultanta inregistrare marci, inregistrare marci, marca inregistrata, inregistrare marca OSIM, OSIM inregistrare marca, inregistrare marca europeana, inregistrare marca EUIPO, EUIPO, OSIM, WIPO)

in inregistrare marci iasi / marci distinctive / marci inregistrare / Marci inregistrate / Noutati internationale 0 comments

13/11/2022 by Catalin Neagu

RedBull și Bullards

Cunoscuta companie producătoare de băuturi energizante Red Bull a pierdut procesul cu Bullards, un mic producător de gin din Norwich. Lupta din punct de vedere legal dintre cele două companii a pornit de la cuvântul “bull” ce se întâlnește în denumirile ambelor firme.
Bullards a fost fondată în 1837 de Richard Bullard, producând bere și importând vin și băuturi spirtoase, înainte de a fi preluată de către fabrica națională de bere Watneys în 1963. După o pauză de câțiva ani, brandul Bullards a reapărut pe piață în anul 2015, având drept obiect principal de activitate producția de gin. Ca urmare a reinventării brandului și pentru a asigura protecția acestuia, reprezentanții companiei Bullards Spirits au dorit să înregistreze denumirea la Oficiul de Proprietate Intelectuală din Marea Britanie(UKIPO). Clasele de produse și servicii pentru care aceștia au depus marca la înregistrare cuprindeau printre altele băuturi alcoolice, băuturi non-alcoolice, băuturi energizante dar și organizarea de evenimente și servicii de furnizare de băuturi și alimente.
După depunerea cererii de înregistarare a mărcii Bullards, compania a primit o scrisoare de la reprezentanții firmei de băuturi energizante Red Bull prin care se specifica faptul că marca Bullards este similară cu marca Red Bull, ambele mărci fiind alcătuite cu termenul “bull” și astfel existând un pericol de confuzie în rândul consumatorilor. Pentru a soluționa acestă problemă, reprezentanții Red Bull au solicitat companiei Bullards Spirits să nu înregistreze denumirea pentru o serie de produse și servicii printre care se numărau: băuturi energizante, bauturi non-alcoolice și organizarea de evenimente.
Deși o bătălie din punct de vedere legal cu o companie atât de cunoscută precum Red Bull ar fi reprezentat o provocare pentru orice firmă și poate chiar un motiv de a face un pas înapoi, reprezentanții Bullards Spirits au ales să nu se lase descurajați și să mearga mai departe cu procesul de înregistrare al mărcii. Aceștia nu intenționau să producă băuturi energizante însă au considerat neîntemeiată cerința de a nu înregistra marca pentru organizarea de evenimente și de asemenea, își doreau să apară pe piață și cu băuturi tonice care să se potrivească cu ginul deja produs.
Reprezentanții companiei Red Bull au continuat cu introducerea unei opoziții la Oficiul de Proprietate Intelectuală din Marea Britanie împotriva înregistrării mărcii Bullards. Aceștia au susținut pe lângă argumentele anterior prezentate, și faptul că firma producătore de gin din Marea Britanie, dorește să profite de renumele mărcii Red Bull. Toate aceste argumente nu au fost însă suficiente pentru a le asigura victoria celor de la Red Bull, opoziția acestora fiind respinsă. În decizia Oficiului de Proprietate Intelectuală din Marea Britanie, a fost subliniat faptul că, deși mărcile au în comun termenul “bull”, marca Bullard nu poate fi considerată o extensie a brandului Red Bull. Chair dacă decizia poate fi atacată cu apel de către reprezentanții Red Bull, aceasta reprezintă un pas important pentru campania Bullards Spirits.
Red Bull nu se află însă la prima încercare de a-și intimida competiția, în anul 2013 aceștia au amenințat cu o acțiune în justiție fabrica de bere Redwell, situată tot în orașul Norwich. Conflictul s-a terminat însă rapid, reprezentanții firmei de băuturi energizante declarând la scurt timp că nu a existat nicio dispută.

(sursa foto: eveningnews24.co.uk)

in marci inregistrare / Marci inregistrate / Noutati internationale 0 comments

06/11/2022 by Catalin Neagu

Rihanna, Puma Creeper şi cum poate fi pierdută noutatea designului prin divulgare

Într-o hotărâre pronunţată de Comisia de Apel din cadrul Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) privind anularea modelului european nr. 3320555-0002 care reprezenta pantoful sport Puma Creeper s-a considerat că modelul nu îndeplineşte condiţiile de noutate şi caracter individual prevăzute de lege pentru a fi sau, în acest caz, pentru a rămâne înregistrat.
Un model este considerat nou atunci când acesta nu a fost făcut public înainte de înregistrare sau, dacă a fost divulgat, atunci când se invocă o prioritate la inregistrare. În cazul modelului depus la înregistrare de PUMA, acesta a fost depus la înregistrare în anul 2016.
Dovezile prezentate împreună cu cererea de anulare pentru a dovedi divulgarea desenului sau modelului anterior includ, printre altele, trei postări pe Instagram încărcate de utilizatorul @badgalriri – RIHANNA, la 16 decembrie 2014. Aceste postări conțin imagini ale Puma Creeper și sunt anterioare perioadei de grație de 12 luni premergătoare datei de prioritate a modelului contestat. Având în vedere că afișarea unei imagini pe internet constituie un eveniment care poate fi clasificat drept „publicare”, prezentarea modelului de pantof pe contul de Instagram al Rihannei constituie un eveniment de divulgare.
Faptul că postările au fost puse la dispoziția publicului este confirmat și de faptul că acestea au primit numeroase comentarii și peste 300.000 de aprecieri. Dezvăluirea modelului, așa cum se arată în postările de pe Instagram, este susținută şi de o multitudine de articole de știri din surse independente. Articolele prezintă în mod vizibil aceste postări care afișează modelul și poartă o dată anterioară datei de prioritate a modelului contestat.
Caracterul individual al unui model este dat de impresia generală pe care o produce asupra utilizatorului informat şi trebuie să fie diferită de impresia generală produsă asupra unui astfel de utilizator de către orice desen sau model care a fost pus la dispoziția publicului înainte de data depunerii cererii de înregistrare sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate.
PUMA a argumentat că prezentarea modelului pe Instagram nu poate fi considerată o dezvăluire deoarece publicul specializat care analizează caracterul individual al modelelor, în cazul de faţă specialişti din domeniul încălţămintei, nu a luat la cunoştinţă despre acest model.
PUMA nu a furnizat nicio dovadă care ar putea stabili că publicarea postărilor Instagram și a articolelor de știri ar fi insuficientă pentru a permite cercurilor specializate din Uniunea Europeană să cunoască modelul de pantof Puma Creeper. Pare mai rezonabil că cercurile specializate din sectorul încălțămintei vor efectua căutări de imagini pe internet sau vor utiliza alte criterii (de exemplu, cuvinte cheie, conținut sau titluri) atunci când explorează modelele disponibile pe piață. Acest lucru este susținut și de faptul că numirea Rihannei ca director de creație al Puma a atras o atenție semnificativă a presei din întreaga lume. Prin urmare, fotografiile de pe contul de Instagram al Rihannei purtând designul anterior aveau să devină cunoscute inclusiv cercurilor specializate, deoarece acestea au atras atenția mass-media.
Pentru analizarea caracterului individual al modelului s-a opus tocmai modelul prezentat în pozele din contul de Instagram al Rihannei. Deşi pantofii prezentau câteva elemente neesenţiale diferite, Comisia de Apel a considerat că aceste elemente nu sunt de natură să înlăture lipsa caracterului individual al modelului contestat şi a admis cererea de anulare a modelului reprezentat de pantofii sport Puma Creeper.
În concluzie, protejarea modelului unui produs în industria modei este deosebit de importantă pentru orice companie din acest domeniu care doreste să aibă exclusivitate pe design, iar pentru ca un produs să devină unul iconic, investiţiile în publicitate nu sunt suficiente. Totuşi, pe lângă recomandarea de înregistrare, această speţă ne arată cât de importantă este nedivulgarea produsului înainte de lansare, dar şi puterea reţelelor de socializare, care reprezintă astăzi un domeniu public şi, implicit, un loc unde poţi pierde noutatea unui produs printr-o simplă postare.
In acest moment, ca urmare a hotărârii Comisiei de Apel din cadrul Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), pantofii sport PUMA Creeper, realizaţi de celebra companie în colaborare cu Rihanna şi lansaţi în anul 2016 nu mai beneficiază de protecţie la nivel european ca model industrial.
(sursa foto: https://blog.klekt.com)

in Articole de specialitate / Brevete de Inventie / inregistrare marca / inregistrare marci iasi / marci inregistrare / Marci inregistrate / Noutati internationale 0 comments

30/10/2022 by Catalin Neagu

Mărcile înregistrate: gardienii din Metavers

„Metavers” a devenit un cuvânt la modă în numeroase industrii în ultimii ani, odată cu anunțul Facebook din octombrie anul trecut că își va schimba denumirea în Meta, aratând unde își poziționează compania viitorul. Deși ideea unui „metavers” ne-a mai fost prezentată prin platforme precum Second Life, de data aceasta adoptarea pe scară largă pare mai probabilă, cu companii precum Alphabet, Meta și Microsoft care investesc în mod colectiv miliarde de dolari în dezvoltarea tehnologiei pentru metavers. Creșterea metaversului a ridicat întrebări importante în sfera proprietății intelectuale, în special în ceea ce privește mărcile comerciale.

Atunci când se solicită o marcă, este necesar să se precizeze produsele sau serviciile pentru care marca va fi utilizată. Odată ce o cerere a fost depusă, nu mai este posibilă extinderea acestei liste de bunuri și servicii ulterior. Prin urmare, adoptarea rapidă și extinsă a noilor tipuri de produse și servicii pe o piață, poate fi adesea problematică pentru cei care dețin mărci comerciale existente, mărci care au fost potențial înregistrate într-un moment în care acele produse și servicii nu existau și nici măcar nu erau avute în vedere.

Extinderea recentă a interesului pentru metavers a determinat companii precum Nike, Crocs și Puma, împreună cu numeroase altele, să depună noi cereri de mărci comerciale pentru a se asigura că mărcile lor sunt protejate în metavers. Lista de mai jos prezintă doar câteva exemple de bunuri acoperite de aceste noi aplicații:

• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ încălțăminte, îmbrăcăminte, articole pentru acoperirea capului, ochelari, genți, genți de sport, rucsacuri, echipamente sportive, artă, jucării și accesorii pentru utilizare online și în lumi virtuale online – Nike
• Media digitale descărcabile, și anume, active digitale, obiecte digitale de colecție, jetoane digitale și jetoane nefungibile (NFT) – Crocs
• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ încălțăminte, îmbrăcăminte, articole pentru acoperirea capului, ochelari, genți, genți de sport, rucsacuri, echipamente sportive, artă, jucării și accesorii pentru utilizare online și în lumi virtuale online – Puma
• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ programe de îmbrăcăminte, încălțăminte, articole pentru cap, articole sportive și accesorii pentru utilizare în lumi virtuale online – Under Armour

Litigiile privind mărcile au apărut deja ca urmare a acestei schimbări tehnologice și culturale către metavers, demonstrată cel mai frecvent de cauza în curs Hermès împotriva Mason Rothschild (vezi aici). Deși acest caz se referă la NFT mai degrabă decât la metaversul în sine, aceste două tehnologii sunt strâns legate: un NFT este un simbol care reprezintă proprietatea asupra unui bun digital. Aceste bunuri digitale pot fi apoi utilizate într-o varietate de platforme metaverse, cum ar fi: AltSpace VR, Decentraland și Horizon.

În cazul Hermès, artistul Mason Rothschild a creat și vândut recreări digitale ale genților Hermès Birkin, numindu-le „Meta-Birkins” și vânzându-le pe piețele NFT. Vânzările acestor NFT au acumulat în jur de 450.000 USD în Ethereum la acel moment (Ethereum (ETH) este o criptomonedă populară care este adesea folosită pentru a cumpăra și vinde NFT).

Valoarea acestor vânzări ilustrează motivul interesului terților și potențialele oportunități financiare disponibile companiilor care nu operează încă în spațiul digital.

Deși marca BIRKIN este renumită în lumea modei de lux, înregistrarea mărcii Hermès pentru marcă în SUA acoperă doar bunuri fizice, cum ar fi „gențile de mână”. În mod special, clasificarea nu include bunuri virtuale sau NFT, ceea ce a deschis o dezbatere dacă Rothschild încalcă de fapt marca Hermès BIRKIN.

Un aspect interesant care a apărut deja în cauza Hermès este că, într-o hotărâre cu privire la o cerere de respingere a cauzei, judecătorul a făcut o distincție între articolele care sunt purtate și articolele care nu pot fi purtate într-un mediu virtual. În cazul Meta-Birkins a lui Mason Rothschild, acestea erau doar imagini, nu genți virtuale purtabile. Deși aceste imagini ar fi putut fi folosite în metaversuri ca piese decorative, de exemplu pentru case virtuale, s-a sugerat că ar putea exista o diferență în modul în care piesele decorative și articolele purtabile, fiind văzute diferit în metaverse de către instanțele de judecată. Este posibil ca jurisprudența în acest domeniu să se dezvolte semnificativ pe măsură ce mai multe cazuri referitoare la probleme legate de mărcile comerciale din metavers ajung în instanțe. Pentru a sublinia și mai mult importanța asigurării protecției pentru aceste noi tipuri de bunuri și servicii, este important să se ia în considerare dreptul exclusiv asupra mărcii, obținut ca urmare a inregistrării.

Contrar concepției greșite obișnuite, nu există un „metavers” singular, care să cuprindă totul. La fel ca în cazul platformelor de social media, dificultatea aplicării mărcilor comerciale în metavers va fi volumul aproape nelimitat de conținut disponibil de pe mai multe platforme. Mai jos este o listă cu câteva metavers-uri populare:

• Horizon (deținut de Meta)
• Alt Space VR (deținut de Microsoft)
• Decentraland
• Chat VR
• Roblox

Acestea sunt doar o mică selecție a platformelor metaverse existente în prezent, un număr care va crește cu siguranță în viitor. Dacă, atunci când luați decizii IP legate de metavers, vă simțiți copleșit de tot jargonul tehnologic, este util să echivalați termenul „metavers” cu „social media”. În primul rând, deși există mai multe platforme, toate ocupă un spațiu similar; în al doilea rând, aplicarea mărcilor comerciale pe platformele metaverse se va face într-un mod similar cu modul în care drepturile sunt aplicate pe platformele de social media, prin faptul că solicitarea de eliminare din platformă a celor care folosesc marcile fără acordul titularului va trebui să fie depusă pe fiecare platformă metaverse în parte.

Exercitarea drepturilor pe platformele de rețele sociale poate fi dificilă chiar și atunci când aveți drepturi asupra unor mărci înregistrate, majoritatea platformelor solicită dovada înregistrării atunci când este depusă o cerere în protejarea mărcii. În viitor, este, prin urmare, important ca întreprinderile să își protejeaze mărcile în mod corespunzător și devine necesar pentru noile cereri de mărci comerciale ca acestea să fie depuse pentru toate produsele care vor fi utilizate în metavers.

Faptul că firme precum Nike depun cereri noi chiar în acest scop sugerează că există o schimbare în curs de desfășurare care va deveni în curând relevantă pentru mult mai multe companii, nu doar din industria tehnologiei, ci și pentru cele care operează în alte domenii, cum ar fi modă și bunuri de larg consum. De neconceput în urmă cu câțiva ani, pentru astfel de afaceri, se pare că protejarea mărcilor pentru bunuri și servicii digitale poate fi în curând la fel de importantă ca și protejarea lor pentru bunuri și servicii reale.

Având în vedere creșterea recentă a numărului de cereri care acoperă bunuri virtuale și NFT, Oficiul European a publicat recent ghiduri cu privire la abordarea pe care o va adopta pentru clasificarea acestor bunuri. Îndrumarea este în conformitate cu abordarea propusă în cazul Hermès și întărește nevoia deținătorilor de drepturi de a-și consolida portofoliile.

EUIPO a confirmat că bunurile virtuale trebuie tratate ca și conținut digital sau imagini, deci vor fi adecvate unei clase de bază referitoare la bunuri digitale, indiferent de clasa în care s-ar regăsi versiunea reală a bunurilor. Va fi necesar să se precizeze conținutul sau imaginile la care se referă bunurile virtuale: de exemplu, „bunuri virtuale descărcabile, și anume îmbrăcăminte digitală”. În mod similar, pentru NFT, solicitanții vor trebui să precizeze tipul de articol digital care este autentificat de NFT – termenul „jetoane nefungibile” în sine nu va fi acceptabil. Nu vor exista modificări ale serviciilor legate de bunuri virtuale și NFT, acestea vor fi clasificate pe baza principiilor actuale de clasificare.

Având în vedere jurisprudența în curs și acest tip de îndrumări privind drepturile de proprietate intelectuală, va fi interesant de văzut în viitor cum se va dezvolta comparația dintre bunurile virtuale și bunurile reale corespunzătoare și în alte domenii, mai ales în cazul acțiunilor în opoziție între mărcile comerciale.
(sursa foto: metaversenews.com)

in Articole de specialitate / inregistrare marca / Marci inregistrate / NFT-uri / NFT-urile in Metavers / NFT-urile si marcile inregistrate / Noutati internationale 0 comments

16/10/2022 by Catalin Neagu

Creațiile casei de modă Jean Paul Gaultier contestate de Galeriile Uffizi

Italia este un centru al culturii și al artei exprimate în numeroase domenii precum literatura, arhitectura, muzica și în special pictura. Pentru a se asigura că își protejează cât mai bine patrimoniul cultural, Italia a încercat să găsească o metodă cât mai eficientă și astfel a adoptat “Codul patrimoniului cultural și al peisajului”. Acesta este menit să împiedice folosirea neautorizată a operelor de artă care fac parte din patrimoniul artistic și cultural public italian. Cei care doresc totuși să le utilizeze trebuie să obțină acordul autorităților italiene și să plătească o anumită sumă, stabilită în baza numărului de articole comercializate.
În general, marii creatori de modă cunosc și respectă regulile stabilite de statul italian, dar acesta nu este și cazul designerului francez Jean Paul Gaultier. Galeria Uffizi din Italia a dat în judecată casa de modă franceză Jean Paul Gaultier pentru utilizarea neautorizată a imaginilor cu celebra pictură “Nașterea lui Venus”, a pictorului Sandro Botticelli. Opera pictorului italian se află în colecția Galeriei Uffizi din Florența și reprezintă un simbol al Renașterii italiene, fiind o înfățișare a zeiței Venus, zeița frumuseții și a dragostei. Deși nu mai poate face obiectul protecției drepturilor de autor, fiind în domeniul public, pictura “Nașterea lui Venus” este protejată de utilizarea în scop comercial, prin prevederile “Codul patrimoniului cultural și al peisajului” din Italia.
Designerul Jean Paul Gaultier a utilizat în colecția sa “Le Musée”, imagini ale operei “Nașterea lui Venus”, imprimându-le pe diverse obiecte vestimentare, printre care eșarfe, tricouri sau corsete. Imaginile au fost folosite fără acordul autorităților italiene și astfel, după publicarea creațiilor pe site-ul casei de modă și pe rețelele de socializare, reprezentanții Galeriei Uffizi s-au sesizat. Muzeul italian folosește un software special pentru a afla dacă operele de artă ce se află în administrarea lor sunt utilizate în scop comercial, pentru vânzarea diverselor produse în mediul online.

În încercarea de a găsi o soluție potrivită pentru ambele părți, Eike Schmidt, directorul Galeriilor Uffizi a trimis în luna aprilie a acestui an o scrisoare oficială către casa de modă Jean Paul Gaultier, prin le care solicitau fie să retragă de pe piața linia vestimentară, fie să ajungă la o înțelegere din punct de vedere finaciar. Solicitarea galeriei de artă a rămas însă fără un răspuns din partea designerului francez, articolele de îmbrăcăminte fiind în continuare promovate în mediul online cu sume cuprinse între 150 si 590 de euro.

Lipsa de reacție a designerului Jean Paul Gaultier a determinat Galeria Uffizi să apeleze la măsuri mai drastice și astfel, reprezentanții galeriei au dat în judecată casa de modă Jean Paul Gaultier, solicitând daune de aproximativ 100.000 de euro, o sumă mică ținând cont de publicitatea de care a beneficiat după acest incident, sumă pe care Jean Paul Gaultier ar putea-o plăti fără prea multe obiecții.
Jean Paul Gaultier, creatorul de modă francez, care și-a lansat propriul brand în anul 1982, este cunoscut drept “copilul teribil al modei”, datorită stilului său controversat. Acesta se pare că nu se află la prima încercare de a-și arăta atractia față de opera “Nașterea lui Venus” a lui Botticelli, designerul publicând pe pagina de Facebook, în anul 2020, o imagine cu o reinterpretare a tabloului realizată de artistul Samuel Sallout. Reinterpretarea îl înfățișează pe Jean Paul Gaultier în locul zeiței Venus, în timp ce o muză îi oferă una din piesele iconice realizate de el și anume o bluză marinière.

(sursa foto: theguardian.com)

in Articole de specialitate / drepturi de autor / inregistrare marca / inregistrare marci iasi / Jean Paul Gaultier / marci inregistrare / Marci inregistrate 0 comments

11/10/2022 by Catalin Neagu

Lidl obligat să îşi topească iepuraşii de ciocolată în Elveţia

(Iepuraşul Lidl(stânga) vs. Iepuraşul Lind (dreapta) foto: Katherine Anne Rose/The Guardian)

Iepurașul de ciocolată învelit în folie de culoare aurie, având o panglică roșie și un clopoțel mic și așezat într-o postură ghemuită – vândut în diferite dimensiuni și unul dintre cele mai bine vândute produse ale brandului elvețian Lindt & Sprüngli, în special în preajma Paștelui, sărbătorește o victorie legală, după ce cea mai înaltă instanță din Elveția a decis că merită protecție împotriva produselor imitatoare, inclusiv a celor produse și comercializate de retailer-ul Lidl.
Printr-o hotărâre recentă, Curtea Federală din Lausanne, instanţa supremă a ţării, a decis că marca tridimensională sub formă de iepuraş de ciocolată învelit în folie aurie este o marcă de renume. În susţinerea renumelui acestei mărci au contact foarte mult sondajele de opinie realizate de Lindt, din care a reieşit că publicul din Elveţia cunoaşte marca şi produsul de ciocolată sub formă de iepuraş şi asociază acest produs cu compania Lindt.
În urma acestei hotărâri, Curtea Federală din Elveţia a acordat câştig de cauză companiei Lindt în lupta cu retailer-ul german Lidl, care comercializa iepuraşi de ciocolată asemănători, întorcând o hotărâre pronunţată anul trecut de instanţa comercială din Elveţia impotriva Lindt, care a considerat că produsele nu sunt similare.
Hotărârea mai prevede că Lidl trebuie să retragă de la comercializare de pe piaţa elveţiană produsele similare şi să distrugă stocurile rămase. Deşi la prima vedere pare o hotărâre dură împotriva Lidl, argumentele Curţii privind această din urmă măsură au fost că ea nu este disproporţionată întrucât, deşi produsele similare trebuie distruse, ciocolata în sine nu, putând fi topită şi transformată în alte produse.
Hotărârea Curţii Federale din Elveţia este cu atât mai importantă cu cât este acordată de instanţa supremă a ţării, neputând fi contestată. De asemenea, este recunoscut renumele unei mărci tridimensionale, lucru care atestă promovarea intensă de care a beneficiat acest produs pentru a fi recunoscut de consumatori ca o marcă de renume. Hotărârea creează un precedent pentru Lindt în viitoarele sale acţiuni în contrafacere privind protecţia mărcii tridimensionale, competitorii trebuind să se gândească de mai multe ori înainte să lanseze pe piaţă un produs similar.
În cei 22 de ani de la înregistrarea mărcii tridimensionale sub formă de iepuraş de ciocolată, compania Lindt a mai castigat o bătălie la un tribunal din Viena impotriva producătorului de ciocolată rival austriac Hauswirth, interzicând acestuia să mai producă iepurași similari cu cei ai Lindt.

in Articole de specialitate / inregistrare marca / inregistrare marci iasi / marci inregistrare / Marci inregistrate 0 comments

16/09/2022 by Catalin Neagu

Victorie după 22 ani pentru designerul spaniol Manolo BLAHNIK

(Portretul lui Manolo Blahnik, în 2019. Sursa foto: PAUL WETHERELL – ARHIVA TRUNK)

Înregistrarea unei mărci reprezintă doar un prim pas spre protejarea eficientă a acesteia. Pentru a se asigura că marca își îndeplinește scopul pentru care a fost înregistrată, titularul acesteia trebuie să dea dovadă de perseverență și vigilență. Acesta este și cazul celebrului designer spaniol de pantofi, Manolo Blahnik, care a avut nevoie de 22 de ani pentru a obține dreptul de a utiliza marca sa în China.
Manolo Blahnik și-a început afacerea în anul 1973 dar pantofii săi au devenit cu adevărat faimoși după apariția într-unul dintre cele mai cunoscute seriale din anii ’90 și anume “Sex and the City”. Succesul nu a venit însă doar cu părți bune pentru celebrul designer. Serialul a fost difuzat în 1999 și în China, iar un om de afaceri din industria încălțămintei, Fang Yuzhou, a profitat de “oportunitate” și a depus o cerere de înregistrare pentru marca “Manolo & Blahnik”, la Oficiul pentru Mărci din China. Marca era formată atât din numele Manolo Blahnik, cât și din transliterarea acestuia în caractere chinezești. La momentul înregistrării acestei mărci în China, Manolo Blahnik nu avea nicio marcă înregistrată pe acel teritoriu, nu făcea comerț în acea zonă și nici măcar nu își promova produsele în China.
În mai puțin de un an de la depunerea mărcii spre înregistrare de către omul de afaceri Fang Yuzhou, Manolo Blahnik a început o adevărată luptă din punct de vedere legal pentru a recupera propriul brand în China. Acesta a depus pentru început o opoziție împotriva cererii de înregistrare a mărcii “Manolo & Blahnik”, urmată de o procedură de revizuire și de două recursuri administrative, neavând câștig de cauză în niciuna dintre aceste proceduri.
Principalele sale argumente au fost reprezentate de dreptul personal la nume, de renumele mărcii MANOLO BLAHNIK și de un drept anterior dobândit în baza unei mărci neînregistrate. Faptul că Fang Yuzhou a fost cel care a depus primul cererea de înregistrare dar și lipsa unor probe suficiente care să ateste atât utilizarea mărcii înainte de 1999, cât și reputația obținută, au condus la respingerea opoziției.
Designerul spaniol nu a fost descurajat de această primă înfrângere suferită și a intentat o nouă acțiune în anulare după înregistrarea mărcii din China, care s-a finalizat tot cu un rezultat nefavorabil. De asemenea, cele două contestații ce au urmat nu au dus la soluționarea conflictului, judecătorii aplicând principiul “non bis in idem” și considerând că argumentele invocate în procedura contestației erau foarte similare cu cele prezentate în cadrul opoziției. Chiar dacă designerul a adus și noi probe în cadrul procedurii contestației, judecătorii au concluzionat că acestea nu pot fi considerate dovezi recent „descoperite”, ci doar dovezi care existau dar nu au fost prezentate anterior.
Manolo Blahnik a dorit să facă și o ultimă încercare de a-și proteja marca prin solicitarea unei proceduri de rejudecare la Curtea Supremă din China. Decizia Curții Supreme a pus capăt acestei lupte și, după mai bine de 20 de ani, designerul spaniol își poate folosi marca și în China. Principalele argumente ce au dus la schimbarea deznodământului au fost reprezentate de recunoașterea dreptului personal la nume a lui Manolo Blahnik dar și de recunoașterea impactului pe care utilizarea și promovarea mărcii pe piețele din afara Chinei l-au avut în dobândirea reputației mărcii în China. De asemenea, Curtea Supremă a anulat marca înregistrată de către omul de afaceri Fang Yuzhou, considerând că aceasta a fost făcută cu rea-credință, având în vedere popularitatea de care Manolo Blahnik se bucura în domeniul design-ului de încălțăminte.
Această victorie nu este un motiv de bucurie doar pentru cunoscutul designer spaniol, fiind un impuls și pentru alți titulari de a-și proteja mărcile și de a nu se lăsa descurajați de complexitatea unor astfel de proceduri. De asemenea, este important de menționat că înregistrarea din timp a unei mărci precum și monitorizarea acesteia, chiar și atunci când afacerea pentru care aceasta este utilizată se află în primii ani de existență, poate salva titularul de multe probleme și cheltuieli viitoare.
Deși numeroase branduri s-au luptat de-a lungul timpului pentru protejarea drepturilor lor pe piața din China, decizia favorabilă din cazul lui Manolo Blahnik dovedește faptul că percepția autorităților chineze în ceea ce privește dreptul la marcă nu mai este una atât de rigidă și nu se mai bazează doar pe principiul “primul venit, primul servit”.

(sursa foto: emprendedores.es)

Puțini oameni din lume cu vreo legătură cu industria modei și a încălțămintei nu știu cine este Manolo Blahnik. Antreprenorul spaniol, în vârstă de 79 de ani, împlinește acum 50 de ani ca antreprenor. Cinci decenii în care a reușit să cucerească Olimpul încălțămintei de lux, devenind una dintre cele mai marcante figuri din acest domeniu.
Fiu al unui spaniol și al unui ceh, cariera lui Manolo Blahnik în lumea modei a început de foarte mic, când a părăsit insula La Palma pentru a studia dreptul la Geneva. De acolo, a trecut prin Paris, New York și Londra, unde a devenit cel mai cunoscut designer de pantofi din lume.
După o călătorie profesională ca fotograf de modă, Manolo Blahnik și-a deschis primul magazin de pantofi în 1973 în cartierul Chelsea din Londra. 40 de ani mai târziu, în 2012, proiectase și fabricase deja în jur de 25.000 de perechi diferite de pantofi. Fără îndoială, o carieră excelentă, care i-a adus o mare recunoaștere, precum titlul de Comandant al Ordinului Imperiului Britanic sau National Fashion Design Award, printre altele.

in Articole de specialitate / inregistrare marca / marci inregistrare / Marci inregistrate / Noutati / Noutati internationale 0 comments

09/09/2022 by Catalin Neagu

ZARA și delicateţea magică a boutique-ului HOUSE OF ZANA

Reputaţia unei mărci nu oferă motive pentru a presupune un risc de confuzie

Amber Kotrri, proprietara unui magazin de tip boutique din Marea Britanie, și-a apărat cu succes cererea de marcă cu denumirea HOUSE OF ZANA în fața Oficiului de Proprietate Intelectuală a Marii Britanii, pentru produse de îmbrăcăminte din clasa 25, împotriva retailerului Inditex, titularul mărcilor ZARA. Gigantul din domeniul retailului de îmbrăcăminte a solicitat schimbarea numelui şi anularea mărcii boutique-ului de modă HOUSE OF ZANA, specializat în chimonouri lucrate manual.
În luarea acestei decizii, Oficiul a considerat stilizarea mărcii HOUSE OF ZANA ca importantă pentru impresia generală lăsată de marcă, dar totuși secundară cuvintelor. Deși consumatorul obișnuit nu analizează diferitele detalii ale mărcii, „HOUSE OF” este o sintagmă obișnuită în industria modei și, prin urmare, are un caracter distinctiv scăzut, ceea ce face ca particula „ZANA” să fie elementul dominant. În comparaţie cu mărcile ZARA, Oficiul a considerat că marca este similară la un nivel mediu cu mărcile anterioare.

Deşi ZARA este, fără îndoială, o marcă renumită, reputaţia unei mărci nu oferă motive pentru a presupune un risc de confuzie. S-a constatat că prezența cuvintelor suplimentare “HOUSE OF” creează o impresie vizuală destul de diferită, așa că, deși aceste cuvinte nu sunt neobișnuite și pot fi considerate cu caracter distinctiv foarte scăzut, au fost considerate suficiente pentru a evita confuzia consumatorilor care ar fi mult mai probabilă dacă comparația ar fi fost efectuată între denumirile „Zara” și „Zana”.

Diferenţa dintre mărci a apărut şi la nivel conceptual. Amber Kotrri a subliniat rațiunea pentru alegerea numelui: Zana este o zână din folclorul albanez, făcând astfel aluzie la articolele ei de îmbrăcăminte ca fiind fabricate cu delicatețe magică. De asemenea, cuvântul ZANA este neobișnuit, nefiind un nume comun în engleză. Deşi Inditex a argumentat că atât ZANA, cât și ZARA sunt prenume feminine de origine ebraică, Oficiul a considerat că un consumator mediu nu ar fi conștient de etimologia cuvintelor şi, chiar dacă marca ZANA a fost privită ca un nume feminin, conceptul comun în sine nu este suficient pentru reţinerea unei confuzii, fiind necesară o legătură mai puternică între nume. Prin urmare, marca HOUSE OF ZANA a fost considerată diferită din punct de vedere conceptual de mărcile anterioare ZARA.
Luând în considerare toți factorii relevanți, nu a fost stabilit un risc de confuzie între mărci.

Inditex a argumentat în opoziţie şi motivul că marca contestată ar dilua caracterul distinctiv și reputația mărcilor ZARA. Deși s-a acceptat renumele mărcilor ZARA, Oficiul a constatat că nu există nicio intenție din partea doamnei Kotrri de a profita de acest renume şi de asocierea cu mărcile ZARA. Alegerea numelui a fost determinată de moștenirea albaneză a doamnei Kotrri și de ideea de haine fabricate cu delicatețea magică a zânelor, așa că nu a fost observată nicio rea-credinţă în utilizarea numelui. De asemenea, chiar dacă HOUSE OF ZANA poate să amintească consumatorilor de marca ZARA, nu a fost suficient pentru a se constata că publicul va considera că cele două mărci provin din aceeaşi companie. Totodată, argumentele aduse de Inditex privind o circumstanță ipotetică în produsele realizate de HOUSE OF ZANA sunt de calitate inferioară au fost insuficiente pentru a se constata un risc grav de vătămare a mărcilor ZARA.

Atunci când alegeţi o denumire ca marcă, este foarte important să credeţi în şansele de înregistrare a mărcii şi să mergeţi până la capăt în procedura de înregistrare. Chiar dacă detineţi o companie mică sau aflată la inceput de drum, cu argumente bine întemeiate puteţi învinge un gigant.

Marile companii îsi apără constant drepturile de proprietate intelectuală, în orice circumstanţă, indifierent cât de mică este asemănarea dintre mărci.

Companiile mici, aflate la inceput, sau cele in plină dezvoltare, ar trebui să conştientizeze mai mult importanţa protejării drepturilor de proprietate intelectuală prin înregistrare şi monitorizare, întrucât acestea le oferă posibilitatea de a se dezvolta şi extinde în viitor.
Un element foarte important, pentru a fi evitate situaţiile de încălcare a unor drepturi anterioare, înainte de depunerea unei mărci la înregistrare este necesară realizarea unei cercetări documentare privind disponibilitatea denumirii.
(sursa foto: bbc.com)

in inregistrare marci iasi / marci inregistrare / Marci inregistrate 0 comments

03/04/2022 by Catalin Neagu

Drepturile de autor în educație: principalele norme, excepții și instituțiile care vă pot răspunde la întrebări în România

Vă prezentăm mai jos un studiu recent al EUIPO referitor la cele mai frecvente întrebări privind drepturile de autor care ajută atât profesorii cât și studenții din România să găsească informații despre utilizarea conținutului protejat în contextul educației și formării, în special online.
De asemenea, studiul informează profesorii și studenții cu privire la oportunitățile pe care protecția drepturilor de autor le poate avea pentru ei ca potențiali creatori de lucrări în contextul educației.
Această inițiativă are scopul de a ajuta consumatorii din Romania să învețe mai multe despre ce este legal și ce nu este atunci când folosesc conținut protejat prin drepturi de autor – cum ar fi muzica sau filmul – pe internet.

1) Profesorii și studenții în calitate de creatori ai operelor protejate prin drepturi de autor:
a) Unde pot fi găsite informații generale privind drepturile de autor?
Oficiul Român pentru Drepturi de Autor. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

2) Profesorii și studenții în calitate de utilizatori ai operelor protejate prin drepturi de autor:
a) Ce excepții se pot aplica activităților didactice?
• Utilizarea unor articole „izolate” sau a unor scurte fragmente din lucrări în publicații, emisiuni de televiziune, radio sau înregistrări sonore sau audiovizuale destinate exclusiv scopurilor didactice, si de asemenea reproducerea în scopuri didactice, în cadrul instituțiilor publice de învățământ sau de asistență socială, a unor articole izolate sau a unor scurte fragmente din opere, în măsura în care acest lucru este justificat de scopul urmărit;
• Documentele reproduse de biblioteci, instituții de învățământ sau muzee și arhive, accesibile publicului care nu au ca scop obținerea unui avantaj economic sau comercial direct sau indirect;
• Reprezentarea și executare unei opere în cadrul activităților desfășurate în instituțiile de învățământ, trebuie folosite exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât reprezentarea, execuția și accesul publicului la aceasta să fie gratuite;
• Reproducerea, distribuirea, difuzarea sau comunicarea către public, fără niciun avantaj comercial sau economic, direct sau indirect, a operelor sunt permise exclusiv în scopuri didactice sau de cercetare științifică.
b) Ce organizație ar fi cea mai în măsură să răspundă la întrebările privind drepturile de autor pentru profesori și studenți?
Oficiul Român pentru Drepturi de Autor. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

1.a. Pot profesorii să facă fotocopii sau să scaneze pagini din cărți sau ziare pentru studenții lor?
DA. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996
1.b. Dacă da, în ce condiții pot profesorii să le utilizeze?
Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
• utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
• reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituțiile de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
Sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru cercetare științifică;
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996
2.a. În ce condiții pot profesorii să prezinte filme la clasă sau la școală în general?
Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
• utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
• reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituțiile de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
Sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru cercetare științifică;
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

2.b. Contează dacă filmul este pe un DVD aflat în proprietatea profesorului sau dacă filmul este o înregistrare a unei transmisii de televiziune?
NU. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

3.a. Pot studenții să cânte o operă muzicală sau să joace o piesă de teatru în clasă?
Da. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

3.b. Pot face aceste lucruri în cadrul unui concert școlar deschis unui public mai larg (cum ar fi părinții, alți studenți și personalul didactic)?
Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
• reprezentarea și executarea unei opere în cadrul activităților instituțiilor de învățământ, exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât reprezentarea sau executarea, cât și accesul publicului să fie fără plată;
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

4.a. Muzica disponibilă gratuit, de exemplu pe YouTube, pe Soundcloud sau Spotify, poate fi utilizată în clasă, inclusiv ca muzică de fundal?
Nu.

4.b. Ce se întâmplă dacă muzica este redată dintr-un cont cu abonament plătit?
Nu există prevederi în acest sens.

5. Un profesor dorește să difuzeze online o operă cinematografică (de exemplu, un film, un documentar) pentru a o prezenta în clasă utilizând propriul cont de streaming plătit sau o altă platformă video la cerere (VoD). Este legal?
DA, sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru cercetare științifică;
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

6. În ce condiții pot profesorii sau studenții să utilizeze materiale protejate prin drepturi de autor (cum ar fi imagini, articole, fotografii) de pe internet în scopuri educaționale, cum ar fi la teme, prezentări sau într-un mediu de învățare digital?
Trebuie să se menționeze sursa și numele autorului, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menționeze și locul unde se găsește originalul.
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

7. Cum pot profesorii să partajeze cu studenții lor copii digitale ale materialelor educaționale protejate prin drepturi de autor (de exemplu, prin intermediul intranetului școlii, prin e-mail, cameră de chat, serviciu de cloud) și sub ce formă (de exemplu, link, fișier atașat)?
Articolul 5 (1) al Directivei 790/2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE prevede o excepție pentru utilizarea digitală a operelor și a altor obiecte protejate în scopul unic de ilustrare didactică, în măsura justificată de scopul necomercial urmărit, cu condiția ca o astfel de utilizare să aibă loc sub responsabilitatea unei instituții de învățământ, în clădirea acesteia sau în alt loc, sau într-un mediu electronic securizat la care au acces doar studenții sau studenții și cadrele didactice ale instituției de învățământ, precum și să fie însoțită de indicarea sursei, inclusiv a numelui autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil.
Precizăm faptul că directiva în referință este în curs de transpunere în legislația națională.

8. Cum pot ști dacă un material didactic este oferit în mod legal sau ilegal online?
Nu exista prevederi in acest sens, utilizatorii trebuie sa identifice legalitatea sursei.

9. Cum pot profesorii sau studenții să identifice autorii și titularii drepturilor anumitor opere, cum ar fi fotografiile și ilustrațiile pe care ar dori să le utilizeze într-un context educațional?
Pot identifica autorii din sursele pe care le utilizeaza, in scopul citarii. Titularii de drepturi nu este necesar sa fie identificati deoarece aceste exceptii sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, asa cum a fost precizat anterior.

10.a. Instituțiile de învățământ dispun de licențe care le permit profesorilor și studenților lor să utilizeze materiale protejate prin drepturi de autor?
Nu.

10.b. Dacă da, care sunt utilizările educaționale pe care le acoperă acestea și unde pot profesorii și studenții să găsească informații despre astfel de sisteme de acordare a licențelor?
Nu este cazul.

11. Profesorul își poate înregistra cursurile și utiliza înregistrarea pentru a oferi cursuri la distanță altor studenți care nu aparțin neapărat de instituția de învățământ a profesorului?
În acest moment nu există prevederi în legislația dreptului de autor în acest sens, dar profesorii trebuie să nu încalce protecția datelor și dreptul la imagine al studenților.

12. Poate un profesor să creeze noi conținuturi educaționale citând opere preexistente, adaptându-le/modificându-le sau realizând compilații în scopuri educaționale?
Da, cu respectarea testului celor trei pași.

13. Poate un profesor să traducă o mică parte dintr-o carte sau să traducă și să adapteze versurile unor cântece existente pentru a fi utilizate în clasă?
NU, nu există prevederi în acest sens în legea dreptului de autor.

14.a. În cazul în care un profesor creează un material educațional (cum ar fi o publicație sau o fișă didactică), acest material beneficiază de protecție prin drepturi de autor?
Da.

14 b. Profesorul beneficiază de protecție prin drepturi de autor asupra materialului creat la un anumit loc de muncă, permițându-i să îl utilizeze și să îl partajeze în continuare?
Da.

15.a. Dacă un student creează o operă artistică (de exemplu, un desen, text, prezentare, fotografie, videoclip) pe perioada studiilor, aceasta va fi protejată prin drepturi de autor?
Da.

15.b. Dacă da, va beneficia studentul de protecție prin drepturi de autor asupra operei respective și care sunt implicațiile? Poate, de exemplu, un profesor/o școală să partajeze opera respectivă pe intranetul sau pagina web a școlii?
DA, cu acordul creatorului (studentului).

(sursa foto: https://www.europarl.europa.eu/)

in Articole de specialitate / inregistrare marca / inregistrare marci iasi / marci inregistrare / Marci inregistrate 0 comments