Utilizarea unei mărci tridimensionale în comerț într-o formă diferită de cea în care a fost înregistrată poate fi considerată o utilizare reală a mărcii respective?

În 2018, Trebor Robert Bilkiewicz a depus o cerere de revocare la Oficiul Uniunii Europene de Proprietate Intelectuală (EUIPO) a unei mărci tridimensionale, în temeiul articolului 58 din Regulamentul 2017/1001 privind marca europeană ce prevede decăderea din dreptul la marcă din cauza neutilizării acesteia.
Marca tridimensională contestată a fost înregistrată astfel:

şi a fost folosită pe piaţă împreună cu un ambalaj colorat pe care apar scrise cuvintele BIG BABY POP!, de asemenea înregistrate ca marcă, astfel:

Produsele vizate de marca în litigiu fac parte din clasa 30 şi se referă la produse de cofetărie, bomboane, dulciuri și șerbeturi.
În apărarea sa, solicitanta mărcii tridimensionale The Topps Company Inc. a prezentat dovezi pentru a stabili utilizarea reală a mărcii contestate, însă în anul 2020, divizia de anulare a admis cererea de revocare pentru toate produsele acoperite de marca contestată. The Topps Company a formulat recurs la Camera a doua de recurs a EUIPO, care a respins iniţial recursul, întrucât marca contopea elemente figurative și verbale suplimentare, formând astfel un alt semn. Ulterior, Tribunalul a concluzionat că elementele figurative și verbale care acoperă marca în litigiu, așa cum sunt utilizate, chiar dacă au facilitat determinarea originii comerciale a mărcii, nu au modificat caracterul distinctiv al acesteia.
Potrivit jurisprudenței, dobândirea caracterului distinctiv poate rezulta din utilizarea, ca parte a mărcii înregistrate, a unui element al acesteia și din utilizarea unei mărci separate în legătură cu marca înregistrată. În aceste cazuri, este suficient ca, în urma unei astfel de utilizări, categoria de persoane în cauză să perceapă efectiv produsele sau serviciile, desemnate exclusiv prin marca solicitată, ca provenind de la o anumită întreprindere. În plus, persoana care solicită înregistrarea trebuie să dovedească că numai această marcă, spre deosebire de orice altă marcă, identifică întreprinderea particulară de la care provin produsele.
În consecință, o marcă înregistrată care este utilizată numai ca parte a unei mărci compuse sau împreună cu o altă marcă trebuie să fie percepută în continuare ca un indicativ al originii produselor în cauză pentru ca această utilizare să fie acoperită de termenul „utilizare autentică” în sensul articolului 18 din Regulament.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a confirmat, de asemenea, că o marcă tridimensională ar putea fi utilizată împreună cu un element verbal, fără a pune neapărat sub semnul întrebării percepția consumatorului asupra formei produsului ca indicând originea comercială a acestuia. Faptul că marca BIG BABY POP! a facilitat determinarea originii comerciale a bomboanelor în cauză nu a fost de natură să modifice caracterul distinctiv al mărcii tridimensionale constând în forma sau aspectul acestor produse.
Deși este adevărat că, în cazul utilizării în comun a unei mărci tridimensionale cu o altă marcă, poate fi mai ușor de stabilit modificarea caracterului distinctiv al mărcii tridimensionale decât modificarea caracterului distinctiv al celeilalte mărci, trebuie să se rețină că, în sectorul relevant al cofetăriilor și al bomboanelor, combinarea unei forme tridimensionale cu elemente verbale sau figurative suplimentare este relativ comună. Întrucât marca în cauză avea un caracter distinctiv mediu (forma biberonului pentru dulciuri din zahăr și bomboane), s-a considerat că elementele figurative și verbale care acopereau marca în litigiu, așa cum sunt utilizate, chiar dacă ar fi putut facilita determinarea originii comerciale a produsului, nu au modificat caracterul distinctiv al mărcii contestate.
În ceea ce privește elementele figurative și verbale incluse în marca contestată, Tribunalul a reținut că marca BIG BABY POP!, deși ocupa într-adevăr o parte semnificativă a suprafeței produsului, aceasta făcea aluzie la forma biberonului.
Tribunalul a motivat că cerințele care se aplică verificării utilizării reale a unei mărci, în sensul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 privind marca europeană, sunt analoge cu cele referitoare la dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare în scopul înregistrării. În plus, faptul că publicul relevant poate să fi recunoscut marca tridimensională contestată ca făcând trimitere la o altă marcă care desemna aceleași produse și care a fost utilizată împreună cu marca în litigiu nu înseamnă neapărat că această marcă nu a fost utilizată.

Ţinând cont de jurisprudența din ce în ce mai abundentă privind mărcile neconvenţionale, Tribunalul UE a constatat că utilizarea unei mărci europene tridimensionale cu elemente figurative și verbale suplimentare faţă de felul în care a fost înregistrată nu a modificat caracterul distinctiv al mărcii respective. Ca urmare, înregistrarea nu a putut fi revocată din cauza neutilizării. (sursa foto: https://euipo.europa.eu)

(articol documentat si redactat de jurist Alexandra BELCHIM – Consultant PI ProtectMARK)

Rihanna, Puma Creeper şi cum poate fi pierdută noutatea designului prin divulgare

Într-o hotărâre pronunţată de Comisia de Apel din cadrul Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) privind anularea modelului european nr. 3320555-0002 care reprezenta pantoful sport Puma Creeper s-a considerat că modelul nu îndeplineşte condiţiile de noutate şi caracter individual prevăzute de lege pentru a fi sau, în acest caz, pentru a rămâne înregistrat.
Un model este considerat nou atunci când acesta nu a fost făcut public înainte de înregistrare sau, dacă a fost divulgat, atunci când se invocă o prioritate la inregistrare. În cazul modelului depus la înregistrare de PUMA, acesta a fost depus la înregistrare în anul 2016.
Dovezile prezentate împreună cu cererea de anulare pentru a dovedi divulgarea desenului sau modelului anterior includ, printre altele, trei postări pe Instagram încărcate de utilizatorul @badgalriri – RIHANNA, la 16 decembrie 2014. Aceste postări conțin imagini ale Puma Creeper și sunt anterioare perioadei de grație de 12 luni premergătoare datei de prioritate a modelului contestat. Având în vedere că afișarea unei imagini pe internet constituie un eveniment care poate fi clasificat drept „publicare”, prezentarea modelului de pantof pe contul de Instagram al Rihannei constituie un eveniment de divulgare.
Faptul că postările au fost puse la dispoziția publicului este confirmat și de faptul că acestea au primit numeroase comentarii și peste 300.000 de aprecieri. Dezvăluirea modelului, așa cum se arată în postările de pe Instagram, este susținută şi de o multitudine de articole de știri din surse independente. Articolele prezintă în mod vizibil aceste postări care afișează modelul și poartă o dată anterioară datei de prioritate a modelului contestat.
Caracterul individual al unui model este dat de impresia generală pe care o produce asupra utilizatorului informat şi trebuie să fie diferită de impresia generală produsă asupra unui astfel de utilizator de către orice desen sau model care a fost pus la dispoziția publicului înainte de data depunerii cererii de înregistrare sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate.
PUMA a argumentat că prezentarea modelului pe Instagram nu poate fi considerată o dezvăluire deoarece publicul specializat care analizează caracterul individual al modelelor, în cazul de faţă specialişti din domeniul încălţămintei, nu a luat la cunoştinţă despre acest model.
PUMA nu a furnizat nicio dovadă care ar putea stabili că publicarea postărilor Instagram și a articolelor de știri ar fi insuficientă pentru a permite cercurilor specializate din Uniunea Europeană să cunoască modelul de pantof Puma Creeper. Pare mai rezonabil că cercurile specializate din sectorul încălțămintei vor efectua căutări de imagini pe internet sau vor utiliza alte criterii (de exemplu, cuvinte cheie, conținut sau titluri) atunci când explorează modelele disponibile pe piață. Acest lucru este susținut și de faptul că numirea Rihannei ca director de creație al Puma a atras o atenție semnificativă a presei din întreaga lume. Prin urmare, fotografiile de pe contul de Instagram al Rihannei purtând designul anterior aveau să devină cunoscute inclusiv cercurilor specializate, deoarece acestea au atras atenția mass-media.
Pentru analizarea caracterului individual al modelului s-a opus tocmai modelul prezentat în pozele din contul de Instagram al Rihannei. Deşi pantofii prezentau câteva elemente neesenţiale diferite, Comisia de Apel a considerat că aceste elemente nu sunt de natură să înlăture lipsa caracterului individual al modelului contestat şi a admis cererea de anulare a modelului reprezentat de pantofii sport Puma Creeper.
În concluzie, protejarea modelului unui produs în industria modei este deosebit de importantă pentru orice companie din acest domeniu care doreste să aibă exclusivitate pe design, iar pentru ca un produs să devină unul iconic, investiţiile în publicitate nu sunt suficiente. Totuşi, pe lângă recomandarea de înregistrare, această speţă ne arată cât de importantă este nedivulgarea produsului înainte de lansare, dar şi puterea reţelelor de socializare, care reprezintă astăzi un domeniu public şi, implicit, un loc unde poţi pierde noutatea unui produs printr-o simplă postare.
In acest moment, ca urmare a hotărârii Comisiei de Apel din cadrul Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), pantofii sport PUMA Creeper, realizaţi de celebra companie în colaborare cu Rihanna şi lansaţi în anul 2016 nu mai beneficiază de protecţie la nivel european ca model industrial.
(sursa foto: https://blog.klekt.com)

Motivul pentru care Louis Vuitton şi-a pierdut protecţia asupra pattern-ului „Damier Azur”

Marca figurativă sub denumirea „Damier Azur” de la Louis Vuitton este suficient de distinctivă pentru a fi considerată o marcă comercială?

Această problemă a reintrat în atenţia judecătorilor de la Alicante, după ce, în anul 2020 Tribunalul UE a concluzionat că, deși camera a doua de recurs a EUIPO a avut dreptate în excluderea caracterului distinctiv inerent al mărcii în litigiu, nu a efectuat o evaluare adecvată a probelor prezentate de Vuitton în susținerea caracterului distinctiv dobândit al mărcii, care face obiectul unei înregistrări internaționale care desemnează, printre altele, teritoriul Uniunii Europene, în ceea ce privește produsele din clasa 18, respectiv pentru genţi, poşete şi alte articole din piele.
Modelul Damier Azur este aplicat pe poşetele Louis Vuitton sub forma pătrăţelelor unei table de şah în alb şi bleumarin sau roz şi bej, fiind prezent în toate colecţiile Louis Vuitton.
În 2021, Camera a cincea de recurs a concluzionat (R 1307/2020-5) că probele Vuitton nu erau în esență suficient de bune pentru a susține o constatare a caracterului distinctiv dobândit a mărcii reprezentând modelul în formă de pătrăţele Damier Azur. În special, instanţa de recurs a considerat că Vuitton nu a demonstrat caracterul distinctiv dobândit în raport cu următoarele state membre ale Uniunii Europene: Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia și Bulgaria.
Inevitabil, a urmat un nou apel din partea Tribunalului UE. Se pare că EUIPO a avut dreptate, iar Tribunalul a stabilit că Vuitton nu a furnizat nicio dovadă convingătoare a caracterului distinctiv dobândit al modelului Damier Azur. Astfel, Tribunalul a reamintit că o marcă poate dobândi caracter distinctiv prin utilizare. Toate acestea implică faptul că titularul furnizează dovezi care demonstrează că „cel puțin o proporție semnificativă a publicului relevant identifică produsele sau serviciile în cauză ca provenind de la o anumită întreprindere, datorită mărcii respective”.
Mai mult, atunci când se stabilește dacă o marcă a dobândit caracterul distinctiv prin utilizare trebuie luate în considerare aspecte precum: cota de piață deținută de marcă; cât de intensivă, răspândită geografic și de lungă durată a fost utilizarea mărcii; suma investită de întreprindere în promovarea mărcii; proporția clasei relevante de persoane care, datorită semnului, identifică produsul ca provenind de la o anumită întreprindere; declarații ale camerelor de comerț și industrie sau ale altor asociații comerciale și profesionale, precum şi sondaje de opinie.

Problema celor de Louis Vuitton a fost legată de întinderea ariei geografice în care marca a dobândit caracterul distinctiv prin utilizare, respectiv în Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia și Bulgaria. Tribunalul a statuat că „în ceea ce privește o marcă lipsită de caracter distinctiv ab initio în toate statele membre poate fi înregistrată numai dacă este dovedită dobândirea caracterului distinctiv prin utilizarea pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Aceasta nu înseamnă că trebuie furnizate dovezi în legătură cu fiecare dintre cele 27 de state membre ale UE, dar este necesar să se dovedească caracterul distinctiv dobândit pe întreg teritoriul UE și nu doar o parte substanțială sau majoritatea unui astfel de teritoriu”. Astfel, Tribunalul a respins – ca neîntemeiată – afirmația potrivit căreia Letonia și Lituania ar fi apropiate geografic și cultural de Polonia și Suedia (state membre pentru care au fost acceptate dovezi ale caracterului distinctiv dobândit), în timp ce Bulgaria, Slovacia și Slovenia ar fi apropiate de România, stat în care caracterul distinctiv a fost dobândit prin utilizare.
Din cauza faptului că Louis Vuitton nu a reuşit să facă dovada caracterului distinctiv dobândit în Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia și Bulgaria, a pierdut protecţia ca marcă europeană asupra faimosului desen cu pătrăţele Damier Azur aplicat pe poşete.
Această decizie este destul de concludentă cu privire la dificultatea menținerii înregistrării unei mărci mai puțin convenționale, chiar şi în situatia în care mara apartine unei companii renumite ca Louis Vuitton, iar procedura de constatare a caracterului distinctiv dobândit nu este nicidecum una ușoară.
(sursa foto: https://us.louisvuitton.com/)

Creațiile casei de modă Jean Paul Gaultier contestate de Galeriile Uffizi

Italia este un centru al culturii și al artei exprimate în numeroase domenii precum literatura, arhitectura, muzica și în special pictura. Pentru a se asigura că își protejează cât mai bine patrimoniul cultural, Italia a încercat să găsească o metodă cât mai eficientă și astfel a adoptat “Codul patrimoniului cultural și al peisajului”. Acesta este menit să împiedice folosirea neautorizată a operelor de artă care fac parte din patrimoniul artistic și cultural public italian. Cei care doresc totuși să le utilizeze trebuie să obțină acordul autorităților italiene și să plătească o anumită sumă, stabilită în baza numărului de articole comercializate.
În general, marii creatori de modă cunosc și respectă regulile stabilite de statul italian, dar acesta nu este și cazul designerului francez Jean Paul Gaultier. Galeria Uffizi din Italia a dat în judecată casa de modă franceză Jean Paul Gaultier pentru utilizarea neautorizată a imaginilor cu celebra pictură “Nașterea lui Venus”, a pictorului Sandro Botticelli. Opera pictorului italian se află în colecția Galeriei Uffizi din Florența și reprezintă un simbol al Renașterii italiene, fiind o înfățișare a zeiței Venus, zeița frumuseții și a dragostei. Deși nu mai poate face obiectul protecției drepturilor de autor, fiind în domeniul public, pictura “Nașterea lui Venus” este protejată de utilizarea în scop comercial, prin prevederile “Codul patrimoniului cultural și al peisajului” din Italia.
Designerul Jean Paul Gaultier a utilizat în colecția sa “Le Musée”, imagini ale operei “Nașterea lui Venus”, imprimându-le pe diverse obiecte vestimentare, printre care eșarfe, tricouri sau corsete. Imaginile au fost folosite fără acordul autorităților italiene și astfel, după publicarea creațiilor pe site-ul casei de modă și pe rețelele de socializare, reprezentanții Galeriei Uffizi s-au sesizat. Muzeul italian folosește un software special pentru a afla dacă operele de artă ce se află în administrarea lor sunt utilizate în scop comercial, pentru vânzarea diverselor produse în mediul online.

În încercarea de a găsi o soluție potrivită pentru ambele părți, Eike Schmidt, directorul Galeriilor Uffizi a trimis în luna aprilie a acestui an o scrisoare oficială către casa de modă Jean Paul Gaultier, prin le care solicitau fie să retragă de pe piața linia vestimentară, fie să ajungă la o înțelegere din punct de vedere finaciar. Solicitarea galeriei de artă a rămas însă fără un răspuns din partea designerului francez, articolele de îmbrăcăminte fiind în continuare promovate în mediul online cu sume cuprinse între 150 si 590 de euro.

Lipsa de reacție a designerului Jean Paul Gaultier a determinat Galeria Uffizi să apeleze la măsuri mai drastice și astfel, reprezentanții galeriei au dat în judecată casa de modă Jean Paul Gaultier, solicitând daune de aproximativ 100.000 de euro, o sumă mică ținând cont de publicitatea de care a beneficiat după acest incident, sumă pe care Jean Paul Gaultier ar putea-o plăti fără prea multe obiecții.
Jean Paul Gaultier, creatorul de modă francez, care și-a lansat propriul brand în anul 1982, este cunoscut drept “copilul teribil al modei”, datorită stilului său controversat. Acesta se pare că nu se află la prima încercare de a-și arăta atractia față de opera “Nașterea lui Venus” a lui Botticelli, designerul publicând pe pagina de Facebook, în anul 2020, o imagine cu o reinterpretare a tabloului realizată de artistul Samuel Sallout. Reinterpretarea îl înfățișează pe Jean Paul Gaultier în locul zeiței Venus, în timp ce o muză îi oferă una din piesele iconice realizate de el și anume o bluză marinière.

(sursa foto: theguardian.com)

Lidl obligat să îşi topească iepuraşii de ciocolată în Elveţia


(Iepuraşul Lidl(stânga) vs. Iepuraşul Lind (dreapta) foto: Katherine Anne Rose/The Guardian)

Iepurașul de ciocolată învelit în folie de culoare aurie, având o panglică roșie și un clopoțel mic și așezat într-o postură ghemuită – vândut în diferite dimensiuni și unul dintre cele mai bine vândute produse ale brandului elvețian Lindt & Sprüngli, în special în preajma Paștelui, sărbătorește o victorie legală, după ce cea mai înaltă instanță din Elveția a decis că merită protecție împotriva produselor imitatoare, inclusiv a celor produse și comercializate de retailer-ul Lidl.
Printr-o hotărâre recentă, Curtea Federală din Lausanne, instanţa supremă a ţării, a decis că marca tridimensională sub formă de iepuraş de ciocolată învelit în folie aurie este o marcă de renume. În susţinerea renumelui acestei mărci au contact foarte mult sondajele de opinie realizate de Lindt, din care a reieşit că publicul din Elveţia cunoaşte marca şi produsul de ciocolată sub formă de iepuraş şi asociază acest produs cu compania Lindt.
În urma acestei hotărâri, Curtea Federală din Elveţia a acordat câştig de cauză companiei Lindt în lupta cu retailer-ul german Lidl, care comercializa iepuraşi de ciocolată asemănători, întorcând o hotărâre pronunţată anul trecut de instanţa comercială din Elveţia impotriva Lindt, care a considerat că produsele nu sunt similare.
Hotărârea mai prevede că Lidl trebuie să retragă de la comercializare de pe piaţa elveţiană produsele similare şi să distrugă stocurile rămase. Deşi la prima vedere pare o hotărâre dură împotriva Lidl, argumentele Curţii privind această din urmă măsură au fost că ea nu este disproporţionată întrucât, deşi produsele similare trebuie distruse, ciocolata în sine nu, putând fi topită şi transformată în alte produse.
Hotărârea Curţii Federale din Elveţia este cu atât mai importantă cu cât este acordată de instanţa supremă a ţării, neputând fi contestată. De asemenea, este recunoscut renumele unei mărci tridimensionale, lucru care atestă promovarea intensă de care a beneficiat acest produs pentru a fi recunoscut de consumatori ca o marcă de renume. Hotărârea creează un precedent pentru Lindt în viitoarele sale acţiuni în contrafacere privind protecţia mărcii tridimensionale, competitorii trebuind să se gândească de mai multe ori înainte să lanseze pe piaţă un produs similar.
În cei 22 de ani de la înregistrarea mărcii tridimensionale sub formă de iepuraş de ciocolată, compania Lindt a mai castigat o bătălie la un tribunal din Viena impotriva producătorului de ciocolată rival austriac Hauswirth, interzicând acestuia să mai producă iepurași similari cu cei ai Lindt.

ZARA și delicateţea magică a boutique-ului HOUSE OF ZANA

Reputaţia unei mărci nu oferă motive pentru a presupune un risc de confuzie

Amber Kotrri, proprietara unui magazin de tip boutique din Marea Britanie, și-a apărat cu succes cererea de marcă cu denumirea HOUSE OF ZANA în fața Oficiului de Proprietate Intelectuală a Marii Britanii, pentru produse de îmbrăcăminte din clasa 25, împotriva retailerului Inditex, titularul mărcilor ZARA. Gigantul din domeniul retailului de îmbrăcăminte a solicitat schimbarea numelui şi anularea mărcii boutique-ului de modă HOUSE OF ZANA, specializat în chimonouri lucrate manual.
În luarea acestei decizii, Oficiul a considerat stilizarea mărcii HOUSE OF ZANA ca importantă pentru impresia generală lăsată de marcă, dar totuși secundară cuvintelor. Deși consumatorul obișnuit nu analizează diferitele detalii ale mărcii, „HOUSE OF” este o sintagmă obișnuită în industria modei și, prin urmare, are un caracter distinctiv scăzut, ceea ce face ca particula „ZANA” să fie elementul dominant. În comparaţie cu mărcile ZARA, Oficiul a considerat că marca este similară la un nivel mediu cu mărcile anterioare.

Deşi ZARA este, fără îndoială, o marcă renumită, reputaţia unei mărci nu oferă motive pentru a presupune un risc de confuzie. S-a constatat că prezența cuvintelor suplimentare “HOUSE OF” creează o impresie vizuală destul de diferită, așa că, deși aceste cuvinte nu sunt neobișnuite și pot fi considerate cu caracter distinctiv foarte scăzut, au fost considerate suficiente pentru a evita confuzia consumatorilor care ar fi mult mai probabilă dacă comparația ar fi fost efectuată între denumirile „Zara” și „Zana”.

Diferenţa dintre mărci a apărut şi la nivel conceptual. Amber Kotrri a subliniat rațiunea pentru alegerea numelui: Zana este o zână din folclorul albanez, făcând astfel aluzie la articolele ei de îmbrăcăminte ca fiind fabricate cu delicatețe magică. De asemenea, cuvântul ZANA este neobișnuit, nefiind un nume comun în engleză. Deşi Inditex a argumentat că atât ZANA, cât și ZARA sunt prenume feminine de origine ebraică, Oficiul a considerat că un consumator mediu nu ar fi conștient de etimologia cuvintelor şi, chiar dacă marca ZANA a fost privită ca un nume feminin, conceptul comun în sine nu este suficient pentru reţinerea unei confuzii, fiind necesară o legătură mai puternică între nume. Prin urmare, marca HOUSE OF ZANA a fost considerată diferită din punct de vedere conceptual de mărcile anterioare ZARA.
Luând în considerare toți factorii relevanți, nu a fost stabilit un risc de confuzie între mărci.

Inditex a argumentat în opoziţie şi motivul că marca contestată ar dilua caracterul distinctiv și reputația mărcilor ZARA. Deși s-a acceptat renumele mărcilor ZARA, Oficiul a constatat că nu există nicio intenție din partea doamnei Kotrri de a profita de acest renume şi de asocierea cu mărcile ZARA. Alegerea numelui a fost determinată de moștenirea albaneză a doamnei Kotrri și de ideea de haine fabricate cu delicatețea magică a zânelor, așa că nu a fost observată nicio rea-credinţă în utilizarea numelui. De asemenea, chiar dacă HOUSE OF ZANA poate să amintească consumatorilor de marca ZARA, nu a fost suficient pentru a se constata că publicul va considera că cele două mărci provin din aceeaşi companie. Totodată, argumentele aduse de Inditex privind o circumstanță ipotetică în produsele realizate de HOUSE OF ZANA sunt de calitate inferioară au fost insuficiente pentru a se constata un risc grav de vătămare a mărcilor ZARA.

Atunci când alegeţi o denumire ca marcă, este foarte important să credeţi în şansele de înregistrare a mărcii şi să mergeţi până la capăt în procedura de înregistrare. Chiar dacă detineţi o companie mică sau aflată la inceput de drum, cu argumente bine întemeiate puteţi învinge un gigant.

Marile companii îsi apără constant drepturile de proprietate intelectuală, în orice circumstanţă, indifierent cât de mică este asemănarea dintre mărci.

Companiile mici, aflate la inceput, sau cele in plină dezvoltare, ar trebui să conştientizeze mai mult importanţa protejării drepturilor de proprietate intelectuală prin înregistrare şi monitorizare, întrucât acestea le oferă posibilitatea de a se dezvolta şi extinde în viitor.
Un element foarte important, pentru a fi evitate situaţiile de încălcare a unor drepturi anterioare, înainte de depunerea unei mărci la înregistrare este necesară realizarea unei cercetări documentare privind disponibilitatea denumirii.
(sursa foto: bbc.com)

Drepturile de autor în educație: principalele norme, excepții și instituțiile care vă pot răspunde la întrebări în România

Vă prezentăm mai jos un studiu recent al EUIPO referitor la cele mai frecvente întrebări privind drepturile de autor care ajută atât profesorii cât și studenții din România să găsească informații despre utilizarea conținutului protejat în contextul educației și formării, în special online.
De asemenea, studiul informează profesorii și studenții cu privire la oportunitățile pe care protecția drepturilor de autor le poate avea pentru ei ca potențiali creatori de lucrări în contextul educației.
Această inițiativă are scopul de a ajuta consumatorii din Romania să învețe mai multe despre ce este legal și ce nu este atunci când folosesc conținut protejat prin drepturi de autor – cum ar fi muzica sau filmul – pe internet.

1) Profesorii și studenții în calitate de creatori ai operelor protejate prin drepturi de autor:
a) Unde pot fi găsite informații generale privind drepturile de autor?
Oficiul Român pentru Drepturi de Autor. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

2) Profesorii și studenții în calitate de utilizatori ai operelor protejate prin drepturi de autor:
a) Ce excepții se pot aplica activităților didactice?
• Utilizarea unor articole „izolate” sau a unor scurte fragmente din lucrări în publicații, emisiuni de televiziune, radio sau înregistrări sonore sau audiovizuale destinate exclusiv scopurilor didactice, si de asemenea reproducerea în scopuri didactice, în cadrul instituțiilor publice de învățământ sau de asistență socială, a unor articole izolate sau a unor scurte fragmente din opere, în măsura în care acest lucru este justificat de scopul urmărit;
• Documentele reproduse de biblioteci, instituții de învățământ sau muzee și arhive, accesibile publicului care nu au ca scop obținerea unui avantaj economic sau comercial direct sau indirect;
• Reprezentarea și executare unei opere în cadrul activităților desfășurate în instituțiile de învățământ, trebuie folosite exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât reprezentarea, execuția și accesul publicului la aceasta să fie gratuite;
• Reproducerea, distribuirea, difuzarea sau comunicarea către public, fără niciun avantaj comercial sau economic, direct sau indirect, a operelor sunt permise exclusiv în scopuri didactice sau de cercetare științifică.
b) Ce organizație ar fi cea mai în măsură să răspundă la întrebările privind drepturile de autor pentru profesori și studenți?
Oficiul Român pentru Drepturi de Autor. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

1.a. Pot profesorii să facă fotocopii sau să scaneze pagini din cărți sau ziare pentru studenții lor?
DA. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996
1.b. Dacă da, în ce condiții pot profesorii să le utilizeze?
Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
• utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
• reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituțiile de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
Sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru cercetare științifică;
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996
2.a. În ce condiții pot profesorii să prezinte filme la clasă sau la școală în general?
Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
• utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
• reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituțiile de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
Sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru cercetare științifică;
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

2.b. Contează dacă filmul este pe un DVD aflat în proprietatea profesorului sau dacă filmul este o înregistrare a unei transmisii de televiziune?
NU. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

3.a. Pot studenții să cânte o operă muzicală sau să joace o piesă de teatru în clasă?
Da. Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

3.b. Pot face aceste lucruri în cadrul unui concert școlar deschis unui public mai larg (cum ar fi părinții, alți studenți și personalul didactic)?
Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
• reprezentarea și executarea unei opere în cadrul activităților instituțiilor de învățământ, exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât reprezentarea sau executarea, cât și accesul publicului să fie fără plată;
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

4.a. Muzica disponibilă gratuit, de exemplu pe YouTube, pe Soundcloud sau Spotify, poate fi utilizată în clasă, inclusiv ca muzică de fundal?
Nu.

4.b. Ce se întâmplă dacă muzica este redată dintr-un cont cu abonament plătit?
Nu există prevederi în acest sens.

5. Un profesor dorește să difuzeze online o operă cinematografică (de exemplu, un film, un documentar) pentru a o prezenta în clasă utilizând propriul cont de streaming plătit sau o altă platformă video la cerere (VoD). Este legal?
DA, sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru cercetare științifică;
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

6. În ce condiții pot profesorii sau studenții să utilizeze materiale protejate prin drepturi de autor (cum ar fi imagini, articole, fotografii) de pe internet în scopuri educaționale, cum ar fi la teme, prezentări sau într-un mediu de învățare digital?
Trebuie să se menționeze sursa și numele autorului, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menționeze și locul unde se găsește originalul.
Temei juridic: Legea. Nr.8/1996

7. Cum pot profesorii să partajeze cu studenții lor copii digitale ale materialelor educaționale protejate prin drepturi de autor (de exemplu, prin intermediul intranetului școlii, prin e-mail, cameră de chat, serviciu de cloud) și sub ce formă (de exemplu, link, fișier atașat)?
Articolul 5 (1) al Directivei 790/2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE prevede o excepție pentru utilizarea digitală a operelor și a altor obiecte protejate în scopul unic de ilustrare didactică, în măsura justificată de scopul necomercial urmărit, cu condiția ca o astfel de utilizare să aibă loc sub responsabilitatea unei instituții de învățământ, în clădirea acesteia sau în alt loc, sau într-un mediu electronic securizat la care au acces doar studenții sau studenții și cadrele didactice ale instituției de învățământ, precum și să fie însoțită de indicarea sursei, inclusiv a numelui autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil.
Precizăm faptul că directiva în referință este în curs de transpunere în legislația națională.

8. Cum pot ști dacă un material didactic este oferit în mod legal sau ilegal online?
Nu exista prevederi in acest sens, utilizatorii trebuie sa identifice legalitatea sursei.

9. Cum pot profesorii sau studenții să identifice autorii și titularii drepturilor anumitor opere, cum ar fi fotografiile și ilustrațiile pe care ar dori să le utilizeze într-un context educațional?
Pot identifica autorii din sursele pe care le utilizeaza, in scopul citarii. Titularii de drepturi nu este necesar sa fie identificati deoarece aceste exceptii sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, asa cum a fost precizat anterior.

10.a. Instituțiile de învățământ dispun de licențe care le permit profesorilor și studenților lor să utilizeze materiale protejate prin drepturi de autor?
Nu.

10.b. Dacă da, care sunt utilizările educaționale pe care le acoperă acestea și unde pot profesorii și studenții să găsească informații despre astfel de sisteme de acordare a licențelor?
Nu este cazul.

11. Profesorul își poate înregistra cursurile și utiliza înregistrarea pentru a oferi cursuri la distanță altor studenți care nu aparțin neapărat de instituția de învățământ a profesorului?
În acest moment nu există prevederi în legislația dreptului de autor în acest sens, dar profesorii trebuie să nu încalce protecția datelor și dreptul la imagine al studenților.

12. Poate un profesor să creeze noi conținuturi educaționale citând opere preexistente, adaptându-le/modificându-le sau realizând compilații în scopuri educaționale?
Da, cu respectarea testului celor trei pași.

13. Poate un profesor să traducă o mică parte dintr-o carte sau să traducă și să adapteze versurile unor cântece existente pentru a fi utilizate în clasă?
NU, nu există prevederi în acest sens în legea dreptului de autor.

14.a. În cazul în care un profesor creează un material educațional (cum ar fi o publicație sau o fișă didactică), acest material beneficiază de protecție prin drepturi de autor?
Da.

14 b. Profesorul beneficiază de protecție prin drepturi de autor asupra materialului creat la un anumit loc de muncă, permițându-i să îl utilizeze și să îl partajeze în continuare?
Da.

15.a. Dacă un student creează o operă artistică (de exemplu, un desen, text, prezentare, fotografie, videoclip) pe perioada studiilor, aceasta va fi protejată prin drepturi de autor?
Da.

15.b. Dacă da, va beneficia studentul de protecție prin drepturi de autor asupra operei respective și care sunt implicațiile? Poate, de exemplu, un profesor/o școală să partajeze opera respectivă pe intranetul sau pagina web a școlii?
DA, cu acordul creatorului (studentului).

(sursa foto: https://www.europarl.europa.eu/)

NFT-urile, mărcile înregistrate și Metaversul

NFT-urile, sau jetoanele nefungibile, au fost una dintre cele mai mari tendințe digitale ale anului 2021. Ele continuă să zguduie întreaga comunitate de proprietate intelectuală (IP), pe măsură ce din ce in ce mai mulți proprietari de mărci încearcă să înțeleagă cum să le folosească și cum sa folosească Metaversul pentru a-și implica clienții.

Un NFT este un activ digital unic care poate fi verificat și tranzacționat pe o platformă blockchain (de exemplu, Ethereum). Este o unitate de date stocată pe un registru digital sau blockchain. Nu poate fi duplicat sau manipulat și nu este interschimbabil. Își trage valoarea din faptul că este rar, unic și verificabil.

NFT-urile sunt cea mai nouă versiune de obiecte de colecție, dar într-un format digital: artă digitală, videoclipuri, articole de modă, postări pe rețelele sociale, GIF-uri, articole din jocuri, fotografii, momente importante ale concertelor, momente Top Shot în sport și multe altele. Ele pot întruchipa piese de artă sau chiar mărci comerciale. CryptoKitties (pisici digitale de colecție și de reproducere), CryptoPunks (personaje de colecție cu dovada proprietății stocate pe blockchain-ul Ethereum) și adidașii digitali Aglet pentru Metavers fac parte din această nouă febră digitală, drept instrument de extensie a mărcilor.

Platforme digitale precum Auctionity, Mintable, OpenBay, OpenSea și Rare Bets găzduiesc licitații pentru NFT în diferite formate digitale. Aceste platforme folosesc diverși algoritmi pentru a garanta autenticitatea NFT-urilor într-o structură de date folosind fie un sistem blockchain centralizat, fie descentralizat și oferă diferite opțiuni pentru cumpărarea și vânzarea acestora. În general, cumpărătorul unui NFT primește o licență neexclusivă și limitată pentru activul digital. Multe platforme permit proprietarului inițial să primească un procent din fiecare revânzare ulterioară a NFT-ului și să restricționeze transferul de drepturi, inclusiv drepturile de revânzare.

Deși statutul juridic al NFT-urilor în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală este încă dificil de stabilit, mai multe platforme au proceduri de notificare și eliminare pentru raportarea încălcării mărcilor comerciale care implică conținut NFT. În mod similar, legile IP ale unor țări pot fi deja aplicate împotriva exploatării neautorizate a publicității, a drepturilor de autor și a drepturilor morale care implică conținut NFT. Cu toate acestea, un potențial obstacol pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală este acela că confiscarea unui NFT ar putea fi dificilă, dacă nu imposibilă, atunci când un activ există pe un blockchain descentralizat. Cu toate acestea, o decizie judecătorească ar putea ajunge probabil la un activ NFT găzduit într-un sistem blockchain centralizat sau într-un portofel găzduit, unde un singur furnizor deține cheia privată a utilizatorului.

Artiștii, influencerii și titularii de mărci creează și scot la licitație produse digitale în ediție limitată pentru a profita de interesul de a deține NFT-uri. De exemplu, Jack Dorsey, fostul CEO al Twitter, a vândut primul său tweet ca NFT pentru 2,9 milioane USD; Charmin – marca Procter & Gamble – a creat artă digitală pe care a numit-o „prima hârtie igienică nefungibilă din lume”; Pizza Hut Canada a lansat o cantitate limitată de pizza digitale; iar Mattel a început sa ofere mașinuțe NFT Hot Wheels.

Proprietarii de mărci pot folosi, de asemenea, NFT-urile pentru implicarea offline. De exemplu, Nike a brevetat in SUA in decembrie 2019 pantofii de sport compatibili cu blockchain, pe care îi numește CryptoKicks. Iată cum va funcționa: ori de câte ori se cumpără pantofi Nike, jetoanele vor fi deblocate. Pentru a facilita această deblocare, un cod de identificare al pantofului din 10 cifre va fi legat de un cod de identificare a proprietarului, legând efectiv proprietarul de pantof. Toate „legăturile” vor fi înregistrate pe blockchain-ul Ethereum. Conform brevetului, „atunci când un consumator cumpără o pereche autentică de pantofi, se generează o reprezentare digitală, legată de consumator și i se poate atribui un jeton NFT, în care pantoful digital și jetonul NFT reprezintă împreună un „CryptoKick”. Jetoanele NFT vor putea înregistra anumite informații „genotip” legate de fiecare pantof, cum ar fi culorile, modelele și diferitele atribute de stil.

În acest fel, proprietarilor li se va oferi un element suplimentar de control asupra pantofilor lor. De exemplu, proprietarii vor putea stabili limite pentru numărul de clone sau copii care pot fi produse. De asemenea, ei pot acorda drepturi terților care vor putea amesteca modelele de pantofi. Similar cu CryptoKitties, proprietarii vor putea, de asemenea, să „genereze” alți pantofi. Acest proces va include restricții reale de producție, în care drepturile de proprietate în fiecare generație succesivă vor fi legate de pantoful original.

Proprietarii de mărci văd aplicațiile de combatere a contrafacerii drept unul dintre cele mai puternice cazuri de utilizare a blockchain-urilor, deoarece NFT-urile pot fi folosite pentru a autentifica produse fizice și pentru a furniza istoricul tranzacțiilor unui produs. Rețeaua blockchain AURA, care este deschisă tuturor mărcilor de lux (mărcile fondatoare includ Cartier, Louis Vuitton și Prada), le permite proprietarilor de mărci să creeze un ID digital unic pentru fiecare articol în timpul producției, pentru a oferi dovada autenticității, proprietății și și capacitatea de a urmări fiecare tranzacție care implică acel produs.

Cum pot mărcile să monetizeze NFT-urile în Metavers

Ce este Metaversul? Mai simplu spus, este un univers de lumi virtuale. Intri într-o lume virtuală folosind o replică digitală sau un avatar al tău și poți interacționa cu diferite medii, oameni și experiențe, precum și să cumperi diverse articole. Unele lumi virtuale folosesc criptomonede tradiționale ca metodă de plată, dar acest lucru evidențiază problemele grave de mediu(consum mare de energie si emisii de dioxid de carbon in atmosfera) pe care le provoacă crearea criptomonedelor. Lumile virtuale mai noi folosesc sisteme NFT centralizate și criptomonede care sunt mult mai puțin dăunătoare mediului și permit urmărirea proprietății fiecărui NFT.

Brandurile pot beneficia în mai multe moduri de pe urma Metaversului. Produsele din lumea virtuală pot deveni disponibile pentru vânzare în lumea reală pentru consumatorii de pe tot globul. Case de modă precum Gucci și Louis Vuitton oferă „skins” (apariții grafice) personalizate  pentru diferite jocuri jucate în mediul Metavers.

Compania startup Aglet a creat o aplicație pentru jocuri și a lansat o colecție de adidași virtuali. Jucătorii concurează pentru a găsi pantofii virtuali în locații din lumea reală geo-limitate folosind harta și magazinul din joc (moneda se câștigă prin mers pe jos în timp ce aplicația este activată) și apoi își afișează colecția. Platforma Aglet permite, de asemenea, mărcilor existente să-și lanseze propriile magazine virtuale de vânzare cu amănuntul. În aceste exemple, NFT-urile atașate produselor garantează autenticitatea și oferă o modalitate simplă de urmărire a produselor.

Din ce în ce mai mulți proprietari de mărci și licențiatori vor participa în curând la Metavers, deoarece acesta reprezintă cea mai mare piață de licențiere neexploatată din lume. Potrivit organizației Licensing International, aceasta reprezintă cea mai mare și mai recentă piață de licențiere deschisă industriei și ar putea genera o creștere cu până la 40 la sută a volumului de licențiere în viitorul apropiat. Combinația dintre un număr practic nelimitat de clienți, combinată cu capacitatea de a utiliza NFT-uri ca identificatori sau etichete, ar putea înregistra o creștere aproape nelimitată a vânzărilor pentru proprietarii de mărci.

Probleme și riscuri pentru proprietarii de mărci în Metavers

Protecția mărcii este principala dintre potențialele capcane cu care se confruntă proprietarii de mărci în Metavers, desigur. NFT-urile pot ajuta la protejarea deținătorilor de mărci prin verificarea proprietății și identificarea revânzărilor de produse, dar există mai multe lumi virtuale, iar proprietarii de mărci trebuie să decidă în care să intre. Criteriile principale de luat în considerare sunt securitatea managementului blockchain-ului central și criptomoneda utilizată.

La aceasta se adaugă și preocuparea că în viitor ar putea exista prea multe lumi virtuale, prea mulți licențiați și prea multe produse. Astăzi, există până la 25 sau mai multe lumi virtuale active: Cryptoboxets, Decentraland,Roblox, Sandbox, Sims, Somnium Space, SuperWorld și Zepeto sunt doar câteva dintre ele. Pe măsură ce cei mai mari jucători, cum ar fi Facebook și Google, intră și încep să consolideze piața, această preocupare se poate clarifica de la sine.

O altă posibilă îngrijorare este pierderea controlului managementului, deoarece numărul de NFT/etichete crește și devine mai dificil de urmărit pe fiecare, în special dacă un NFT trece printr-un număr de tranzacții în lumea virtuală. Prin urmare, proprietarii de mărci vor avea nevoie de un nou nivel de creativitate pentru a stabili noi relații cu creatorii și managerii mai multor lumi virtuale.

Activitatea de branding în Metavers

Pandemia ne-a schimbat comportamentele în raport cu lumea digitală – și cu o mare parte din lume în „lockdown” în momente diferite de la începutul anului 2020, iar cea mai mare parte a activităților de comerț s-a mutat online. Din ce în ce mai mult, oamenii lucrează și își petrec o mare parte din timp în lumi virtuale, creând noi tipologii de clienți. Acum proprietarii de mărci pot vinde nu numai bunuri fizice, ci și bunuri digitale. Drept urmare, mai multe lumi virtuale au prosperat în Metavers, iar proprietarii de mărci au început să se stabilească în el în mod permanent.

Cu câțiva ani în urmă, lumea virtuală Decentraland a trecut prin „Marea goană după noi pământuri”. La acel moment, Republic Realm mai nou Every Realm, un investitor și dezvoltator în proiecte Metavers și NFT, a plătit 1 milion USD pentru a achiziționa câteva sute de terenuri virtuale în lumea virtuală a Decentraland. La rândul său, Every Realm a început să scoată la licitație parcelele.

Sotheby’s a fost un achizitor anterior și a construit o afacere virtuală de mare succes care licita opere de artă virtuale sub formă de NFT. Multe mărci de designer, precum Gucci, Louis Vuitton, Moschino și Tissot au intrat și ele în domeniu și au început să ofere produse virtuale în lumi virtuale precum Decentraland.

Proprietarii de mărci s-au alăturat Roblox, o altă lume virtuală, cu peste 200 de milioane de utilizatori activi, într-un mod agresiv. De exemplu, anul trecut, Gucci a început să vândă pantofi sport cu 12,99 USD perechea, pe care avatarul cumpărătorului i-ar putea purta în această lume virtuală. Prețurile pentru acești pantofi sport au crescut rapid și Gucci a obținut titluri Robux când a vândut o poșetă digitală în lumea virtuală Roblox pentru 350.000 Robux, echivalentul a aproximativ 4.200 USD. Foarte interesant este faptul că versiunea fizică a aceleiași poșete ar putea fi cumpărată dintr-un magazin Gucci pentru aproximativ 3.500 USD.

Toate tipurile de bunuri și servicii de consum pot fi licențiate în această nouă economie. Pe lângă liniile de modă și obiectele de colecție, proprietarii de mărci pot oferi, de asemenea, experiențe, cum ar fi tururi ale parcurilor tematice și plimbări virtuale, precum și artă și divertisment de toate tipurile, toate pentru a fi vizionate doar în lumea virtuală. Gama de produse care vor fi oferite în cele din urmă ca extensii de marcă sau sub licență în Metavers poate depăși pe cele din lumea reală.

Proprietarii de mărci pot profita de pe urma vânzărilor originale.

Cu NFT-uri urmăribile atașate fiecărui produs sau serviciu vândut, proprietarii de mărci pot câștiga în sfârșit venituri și din revânzarea produselor lor licențiate. Deoarece oricine poate revinde un produs oricând și oriunde în întreaga lume, proprietarii de mărci vor trebui să aibă sisteme de urmărire eficiente și să fie conștienți de implicațiile juridice și fiscale internaționale pe care le pot avea informațiile legate de audit și de plăți.

Concluzia ar fi că, NFT-urile și tehnologia blockchain prezintă un viitor strălucit pentru mărci și proprietarii de mărci. Cu toate acestea, proprietarii de mărci ar trebui să fie conștienți de potențialele capcane înainte de a se scufunda adânc în Metavers.

(Deși s-au depus toate eforturile pentru a verifica acuratețea acestui articol, cititorii sunt îndemnați să verifice în mod independent chestiunile de interes sau de interes specific).

inregistrare marci osim, marca inregistrata pret, inregistrare marca, osim, euipo

(sursa info: INTA, sursa foto : auraluxuryblockchain.com)

26 aprilie 2021 – Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale – Transformați ideile in realitate! ProtectMARK oferă consultanță gratuită IMM-urilor timp de 15 zile începând cu 19 APRILIE 2021

In acest an Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale este dedicată IMM-urilor.

Fiecare afacere începe cu o idee. Fiecare dintre milioanele de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) care își desfășoară activitatea pe tot globul în fiecare zi au început de la o idee care s-a conturat în mintea cuiva și și-a făcut drum spre piață.

Atunci când este hrănită și îmbogățită cu ingeniozitate, know-how și fler, o idee devine un activ IP care poate conduce la dezvoltarea afacerii, redresarea economică și progresul uman.

Mintile creative din toată lumea – arhitecți, artiști, artizani, designeri, ingineri, antreprenori, cercetători, oameni de știință și mulți alții – vin cu idei noi în fiecare zi. De la artă la inteligență artificială, de la modă la agricultură, de la energie regenerabilă la comerț cu amănuntul, televiziune la turism și realitate virtuală la jocuri video, pentru a numi doar câteva.

Unele dintre ideile lor se traduc în produsele și serviciile pe care dorim să le cumpărăm. Unii reușesc alții nu. Călătoria către piață poate fi foarte dificilă. Dar, cu accent pe PI, companiile pot anticipa, naviga și gestiona mai bine numeroasele întorsături care deschid calea spre comercializare.

Într-o perioadă în care imperativul redresării economice este ridicat, Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale 2021 luminează rolul de o importanță critică al IMM-urilor în economie și modul în care acestea pot utiliza drepturile de proprietate intelectuală pentru a construi afaceri mai puternice, mai competitive și mai rezistente.

IMM-urile sunt coloana vertebrală a economiilor naționale. Ele livrează bunurile și serviciile de care avem nevoie în fiecare zi; creează inovații revoluționare și creații inspiratoare și creează locuri de muncă; unele devin principalele afaceri mondiale de mâine.

IMM-urile reprezintă aproximativ 90% din afacerile lumii, angajează aproximativ 50% din forța de muncă globală și generează până la 40% din venitul național în multe economii emergente.

Fiecare dintre aceste afaceri a plecat de la o idee și au dezvoltat-o cu ingeniozitate pentru a crea un produs sau un serviciu pe care consumatorii îl doresc. Și fiecare IMM poate folosi drepturile de proprietate intelectuală pentru a proteja și a da valoare activelor lor comerciale. Cu toate acestea, mulți nu știu că dețin drepturi de proprietate intelectuala sau că aceste drepturi de confera un plus de valoare afecaerii. Aceasta înseamnă că mulți antreprenori pierd oportunitățile de a-și îmbunătăți rezultatele și de a crește. Studiile arată că atunci când întreprinderile dobândesc și gestionează drepturi de proprietate intelectuala, se descurcă mult mai bine in piață și în raport cu comeptiția.

Dacă sunteți nou în lumea IP, Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale 2021 este o oportunitate de a afla cum instrumentele sistemului IP – mărci comerciale, drepturi de proiectare, drepturi de autor, brevete, secrete comerciale, indicații geografice și multe altele – vă pot sprijini atunci când vă duceți ideile pe piață.

Cu drepturile de proprietate intelectuală puteți transforma o idee într-o oportunitate de afaceri, puteți genera valoare, puteți crea locuri de muncă și puteți îmbogăți alegerea produselor disponibile consumatorilor. Afacerea dvs. poate înflori și comunitatea voastră poate prospera. Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale 2021 subliniază, de asemenea, rolul central pe care îl joacă @WIPO și birourile naționale și regionale de proprietate intelectuală din întreaga lume în crearea de condiții favorabile IMM-urilor pentru a stimula inovația și creativitatea, pentru a redresa economia și a crea locuri de muncă.

ProtectMARK se alătură inițiativei WIPO, pentru a sărbători ingeniozitatea și creativitatea care stau la baza fiecărui IMM, curajul lor de a face diferența și contribuțiile pe care le aduc în îmbunătățirea vieții noastre de zi cu zi. ProtectMARK susține IMM-urile locale și inovația locală iar in perioada 19 APRILIE – 19 MAI ofera consultanță gratuită tuturor IMM-urilor interesate pentru înregistrarea mărcilor, desenelor și modelelor lor industriale.

Pfizer a dezvăluit primul rebranding după 70 de ani

O nouă identitate corporativă își propune să întruchipeze trecerea gigantului farmaceutic de la pastile precum Advil și Viagra la știința vaccinurilor.
Gigantul farmaceutic Pfizer a dezvăluit cea mai importantă reîmprospătare a mărcii sale din ultimii 70 de ani. Acesta include un nou logo, Pfizer renunțând astfel la forma pilulei albastre pentru o nouă identitate inspirată de dublul helix, care evocă știința care a dat naștere vaccinului COVID-19 al companiei.
Într-un comunicat, compania a declarat că noul său logo reprezintă vizual dorința Pfizer de a-și onora trecutul, în timp ce privește în mod clar spre viitor. Trecutul este reprezentat de „Pfizer” scris într-un font familiar, strâns puțin, dar menținând un aspect similar celui anterior. Viitorul este reprezentat de ceea ce Pfizer numește „panglica helix”, o mișcare elicoidală de linii de culoare albastru deschis și închis care ne aduc în minte tehnologia bazată pe gene din spatele vaccinului COVID-19 al companiei – tehnologie care ar putea fi folosită într-o zi pentru tratarea cancerului și a altor boli.

„Acesta este drumul” a devenit noul slogan al Pfizer.

„…cred că în prezent oamenilor le pasă cu adevărat de ceea ce reprezintă companiile, că valorile contează, că aceste companii comunică cu toate părțile interesate”… „știința va câștiga” spune Sally Susman – Executive Vice President și Chief Corporate Affairs Officer al Pfizer.

Deocamdată noua identitate nu a fost publicată de niciun oficiu de proprietate intelectuală din lume, dar cu siguranță inregistrarea va fi pasul următor al Pfizer.