Este notorietatea unei mărci suficientă pentru o protecție totală?

 

În cadrul juridic comunitar există unele mărci comerciale înregistrate care pot accesa un nivel de protecție mai ridicat comparativ cu mărcile obișnuite. Vorbim despre mărcile care se bucură de așa-numita „notorietate”, atribut care derivă din faptul că au trecut printr-un proces intens de promovare pe piață și că au atins un grad ridicat de recunoaștere pentru publiculconsumator.

Această clasă privilegiată de mărci notorii conferă proprietarului dreptul de a bloca înregistrarea semnelor ulterioare identice sau similare indiferent de produsele sau serviciile pentru care sunt depuse la înregistrare, sau chiar dacă acestea din urmă sunt poziționate pe segmente de piață diferite.

 

 

Acest tratament apare din nevoia de a proteja funcția de publicitate și notorietatea mărcilor, pe care companiiletitulare le-au întreținut corespunzător cu tensiune creativă, calitate, continuitate în timp și, mai ales, investiții economice uriașe în campanii promoționale. Așadar, mărcile notorii – printre care se numără, de exemplu, HUGO BOSS, CALVIN KLEIN, GUCCI, ROLEX, APPLE etc. – transmit atât o anumită imagine cât și o promisiune referitoare la calitatea produselor, caracteristici care ar putea fi exploatate în mod necorespunzător de alte companii care încearcă înregistrarea unor mărci care sunt similare sau chiar identice, dar care desemnează categorii diferite de produse.

PUMA împotriva PUMA: o mare provocare

Tribunalul General al Uniunii Europene s-a pronunțat recent într-un litigiu, vechi de mai bine de 10 ani, intre cunoscuta companie germană de îmbrăcăminte sport  Puma SE și mai puțin cunoscuta companie coreeană, DN Solutions Ltd., producător de unelte și mașini industriale. Problema a plecat de la încercarea companiei coreene de a înregistra marca europeanăPUMA” 011376209/2012  (pentru categoria de mașini și unelte industriale aparținând Clasei 7, (cum ar fi: „strunguri; strunguri cu comandă numerică; centre de prelucrare; centre de strunjire; mașini de descărcare electrică”). Compania germană, la acea vreme, a formulat opoziție împotriva cererii de înregistrare a mărcii, invocând reputația mărcii sale anterioare și protecția ulterioară a mărfurilor în consecință.

Puma SE a încercat astfel să interzică DN Solutions Ltd. să înregistreze o marcă comercială substanțial identică cu a sa, chiar dacă se referă la produse total diferite de sfera sa operațională. Compania germană a susținut că utilizarea cuvântului „PUMA” pentru utilaje industriale de către compania coreeană a afectat reputația mărcii sale, deoarece a creat o asociere a semnului „PUMA” cu produse total diferite și, în consecință, i-a diluat caracterul distinctiv. Totodată, compania coreeană ar fi profitat necuvenit de reputația mărcii „PUMA”, exploatând indirect investițiile în activități promoționale realizate de compania germană.


 

 

DN Solution Ltd

 

versus

 

Puma SE

 

În decizia sa din 21 decembrie 2022, Tribunalul Uniunii Europene a confirmat teza similitudinii dintre mărcile comparate (care apar aproape identice în afară de mici diferențe estetice) și nivelul excepțional de recunoaștere a mărcii „PUMA” pentru articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte sport. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost suficient pentru a valida nivelul de protecție sporită a reputației mărcii urmărit de Puma SE.

Diferența de audiență fiind relevantă, Judecătorul a confirmat ipoteza potrivit căreia mărcile aflate în conflict sunt destinate către două grupuri de consumatori distincte și nesuprapuse, și prin urmare poate fi exclusă o intersecție între utilizatorii uneia și cei ai celeilalte mărci. Pe de o parte, așadar, există publicul interesat de produse de îmbrăcăminte sport purtând cunoscutul brand „PUMA”, care este format din publicul larg, probabil fără abilități specifice; pe de altă parte, însă, există ansamblul profesioniștilor din sectorul industrial care, folosesc utilaje cu un conținut tehnic ridicat, marcate tot cu marcaPUMA”, dar produse ale companiei coreene. În acest sens, Curtea a respins argumentul Puma SE conform căruia această subdiviziune dihotomică a populației ar fi artificială, întrucât chiar și publicul profesionist este inevitabil expus fluxurilor de informații din mass-media generală și, în consecință, este supus efectelor notorietății dobândite de marcaPUMA” aplicată produselor sportive. Compania germană a adăugat că zonele operaționale ale celor două companii sunt supuse contaminării reciproce. Pe de o parte, nu poate fi exclus ca o companie activă în sectorul îmbrăcămintei să-și extindă gama pentru a include articole destinate utilizării de către operatorii profesioniști care intra în contact cu marca DN Solutions Ltd. Pe de altă parte, nu poate fi exclusă posibilitatea o firmă specializată în produse tehnice să furnizeze uniforme pentru angajați sau să comercializeze haine cu marca PUMA pentru public. Aceste posibile invazii ale domeniului ar duce la o confluență în publicul consumatorilor interesați de produsele „PUMA”.

În replică, Curtea a insistat asupra faptului că produsele care poartă mărcile în cauză sunt atât de îndepărtateși diferite încât nu există pericolul publicul să stabilească o legătură între îmbrăcămintea sport care poartă cunoscuta marcă germană „PUMA” și echipamentele tehnice care poartă denumirea „PUMA”. Mai ales că, posibilitatea unei colaborări între o companie activă în sectorul modei și una care produce articole electro-mecanice pentru o piață specifică și restrânsă este foarte puțin probabilă. Judecătorul a subliniat, de asemenea, că Puma SE nu a reușit să demonstreze într-o manieră suficient de clară și detaliată modul în care utilizarea mărcii „PUMA” de către compania coreeană, poate evoca marca sa „PUMA”. În acest sens, Curtea a făcut observația că, pentru acest caz concret, nivelul probatoriu trebuie să fie mai ridicat, întrucât cuvântul în litigiu are un înțeles prezentat complet de dicționare și enciclopedii, respectiv acela de „pumaca specie de felină aparțînând regnului animal. Așadar, din punct de vedere conceptual acest termen exprimă un alt sens chiar înainte de a se identifica cu cunoscutul brand de produse sportive „PUMA”.

Marca notorie are o protecție consolidată, dar nu absolută

Decizia în aceasta cauză ar putea părea în contradicție cu problema protecției mărcilor notorii, așa cum prevede legislația Uniunii Europene. Pe de o parte, Judecătorul recunoaște reputația mărcii, care are ca obiectiv protejarea semnului distinctiv pentru alte produse decât cele tipice, pe de altă parte, neagă recunoașterea unei astfel de protecții date fiind diferențele foarte mari între produsele care se compară.

Cu toate acestea, două particularități ale cazului de mai sus par a fi decisive: faptul că sectoarele din care fac parte produsele celor două companii sunt total divergente și că denumirea „PUMA” în vocabularul actual exprimă un concept precis. Acești doi factori împiedică consumatorii să stabilească o legătură între produsele DN SOLUTIUON Ltd. și marca notorie aparținând Puma SE.

Acest verdict confirmă abordarea autorităților europene de a nu acorda o protecție sporită mărcilor notorii care sunt incapabile să se disocieze complet de natura produselor. Va fi interesant de văzut dacă Puma SE va decide să conteste și această hotărâre, în fața Curții de Justiție, și care va fi temeiul legal invocat.

Inregistrare marci, inregistrare marci OSIM, osim inregistrare marca, marca inregistrata, inregistrare marca OSIM, OSIM inregistrare marca, inregistrare marca europeana, inregistrare marca EUIPO, WIPO, OSIM, cum inregistrez o marca la OSIM, cum inregistrez o marca la EUIPO, cum inregistrez o marca la WIPO, marca europeana, marca internationala, osim verificare marca, adresa osim, avocat proprietate industriala, bopi marci, brand osim, calculator taxe osim, cat cosat inregistrarea la osim, cat costa inregistrarea unei marci la osim, cat costa sa inregistrezi o marca, cat costa sa inregistrezi o marca la osim, cat costa sa inregistrezi o marca la EUIPO, cat costa sa inregistrezi o marca la WIPO, consilieri in proprietate industriala, protectmark, euipo, inregistrare brand osim, inregistrare brand, consilier proprietate industriala, consilier PI, avocat proprietate industriala.

(sursa foto: puma.com)

Rebranding Pepsi cu un nou logo pentru prima dată în 14 ani

(sursa foto: dezeen.com)

Todd Kaplan – Chief Marketing Officer – PEPSI spune că noul design vizual introduce o „nouă eră” pentru Pepsi și va contribui la promovarea distincției mărcii, în timp ce îndreptă atenția consumatorilor către alternativa sa fără zahăr.

Pepsi a dezvăluit recent o nouă identitate vizuală, inclusiv o schimbare a logo-ului. Aceasta este prima actualizare a siglei în ultimii 14 ani.

Sigla și identitatea vizuală „împrumută capital” din istoria de 125 de ani a mărcii, spune Pepsi. Designul se referă la logo-ul său din anii 1970 până în anii 1990, care prezenta, de asemenea, numele mărcii Pepsi într-un caracter îndrăzneț, găzduit în cercul său iconic „yin și yang” roșu și albastru.

Noua identitate vizuală va fi lansată în America de Nord în toamna acestui an, și coincide cu cea de-a 125-a aniversare a mărcii. Ambalajul și logo-ul reîmprospătat vor fi lansate la nivel global anul viitor.

Rebrandingul se va întinde pe toate punctele de contact fizice și digitale ale mărcii, de la ambalaje și echipamente de răcire, precum și la modă și restaurante. Noua identitate a fost concepută special pentru a atrage consumatorii într-o „lume din ce în ce mai digitală”, spune Todd Kaplan, introducând mai multă „mișcare și animație” și „aratând mai multă flexibilitate” în brandingul său.

(sursa foto: dezeen.com)

Reîmprospătarea mărcii include o nouă paletă de culori, folosind acum și culoarea neagră. Culoarea neagră a fost extrasă din branding-ul Pepsi Zero Sugar (cunoscut sub numele de Pepsi Max) și semnalează „concentrarea continuă” a Pepsi pe oferta sa cu zero zahăr.

Todd Kaplan spune că noul design vizual introduce o „nouă era” pentru Pepsi și va contribui la promovarea distincției mărcii.

„Pepsi este un brand iconic care evoluează constant cu vremurile, deoarece a fost un element de bază în cultura pop și este considerat un factor disruptiv continuu în ultimii 125 de ani”, spune el.

„Acesată nouă identitate vizuală scoate în evidență tot ce este mai bun din bogata moștenire a mărcii Pepsi, făcând în același timp un pas uriaș înainte pentru a o pregăti pentru succes într-o lume din ce în ce mai digitală.”

 

(Sursa: PepsiCo Beverages America de Nord prin Golin Agency)

Inregistrare marci, inregistrare marci OSIM, osim inregistrare marca, marca inregistrata, inregistrare marca OSIM, OSIM inregistrare marca, inregistrare marca europeana, inregistrare marca EUIPO, WIPO, EUIPO, OSIM, cum innregistrez o marca la OSIM, cum innregistrez o marca la EUIPO, cum innregistrez o marca la WIPO, marca europeana, marca internationala

 

Monster Energy „free riding” la Red Bull

Monster Energy și Red Bull sunt doi jucători cheie în sectorul băuturilor energizante. În 2020, Monster Energy a depus o cerere de înregistrare a mărcii comerciale „Red Dawg” în Regatul Unit, destinată băuturilor nealcoolice din clasa 32. Deloc surprinzător, Red Bull s-a opus cererii pe baza potențialei confuzii în rândul publicului aferent și a potențialului avantaj nedrept de care s-ar putea bucura Monster Energy de pe urma renumelui mărcii anterioare „Red Bull”.

Red Bull – deţinătoarea celei mai faimoase băuturi energizante din lume – a depus opoziție la cererea „Red Dawg”. Examinatorul din cadrul Oficiului de Proprietate Intelectuală din Regatul Unit (UKIPO) a susţinut că nu a existat nicio confuzie directă sau indirectă între cele două mărci: „Red Dawg” şi „Red Bull”. Cu toate acestea, examinatorul a susținut opoziția depusă de Red Bull în temeiul secțiunii 5(3) din Legea mărcilor comerciale din Regatul Unit, pe baza faptului că Monster Energy a dorit să profite în mod nedrept de reputația mărcii Red Bull. Acesta a afirmat că, din cauza „reputației foarte puternice” a mărcii Red Bull, consumatorii care întâlnesc marca Red Dawg îşi vor aminti de Red Bull și îl vor găsi pe Red Dawg „instantaneu familiar” obţinând asftel un avantaj neloial.
Acest caz ne arată că deținătorul unei mărci larg cunoscută publicului internațional, se poate opune unei cereri de marcă – chiar dacă nu există un risc de confuzie intre denumiri – utilizând motivul reputaţiei mărcii, precum şi cel al obţinerii unui avantaj nedrept, în engleză acest lucru fiind denumit „free riding”.
Free riding se referă la unul dintre motivele de refuz a unei cereri de marcă şi se aplică situațiilor în care noua marcă ar profita în mod nedrept de reputația unei mărci anterioare sau ar fi în detrimentul acesteia. Acest lucru nu necesită o confuzie reală a consumatorilor cu privire la cele două mărci și este suficient să existe un risc potențial în rândul comportamentului consumatorilor în beneficiul noului solicitant al mărcii, într-un mod care este inechitabil, sau în detrimentul titularului mărcii anterioare.
Free riding a fost crucial în acest caz, deoarece riscul de confuzie invocat de către avocaţii Red Bull a fost respins în cadrul opoziţiei.
Monster Energy a făcut recurs la Înalta Curte, argumentând că la această concluzie s-a ajuns fără nicio dovadă. Nu a existat nicio constatare de obţinere a vreunui folos necuvenit şi avantaj nedrept intenționat și nimic care să explice de ce orice avantaj obținut ar fi nedrept. Judecătorii de la Înalta Curte au considerat că examinatorul din cadrul UKIPO a analizat legea în mod clar și corect și nu a comis nicio eroare de principiu.
Instanţa de apel a confirmat că nu este nevoie de dovezi dacă din fapte se poate deduce în mod logic un avantaj nedrept. Intențiile solicitantului nu sunt relevante, și nu este necesar să se demonstreze intenția de a profita de marca existentă. Probabilitatea de confuzie publică este un punct separat. Chiar dacă publicul nu ar crede că produsele sau serviciile noii mărci se referă la produsele sau serviciile existente ale mărcii anterioare, opoziția poate avea succes atâta timp cât un oarecare beneficiu pentru solicitantul noii mărci printr-o conotație indirectă cu marca titularului mărcii existente poate fi arătat sau dedus.
În concluzie, este esențial ca la orice nouă cerere de înregistrare a unei mărci să se ia în considerare mărcile similare anterioare, reputaţia acestora, precum şi riscul unei opoziții dacă prin înregistrarea mărcii s-ar obţine un avantaj necuvenit de la marca anterioară.

Inregistrare marci, marca inregistrata, inregistrare marca OSIM, OSIM inregistrare marca, inregistrare marca europeana, EUIPO, OSIM

(sursa foto: hfgip.com/)

ProtectMARK acordă asistență de specialitate pentru obținerea subvențiilor acordate de EUIPO pentru înregistrarea drepturilor de proprietate industrială la OSIM și EUIPO

Începând cu data de 23 Ianuarie 2023 puteți beneficia de reducerea cu 75% a taxelor de înregistrare a mărcilor sau de înregistrare a desenelor și modelelor industriale la OSIM respectiv EUIPO, prin intermediulFondului pentru IMM-uri „Ideas Powered for Business”

Fondul pentru IMM-uri „Ideas Powered for Business” este o schemă de subvenții creată pentru a ajuta întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) din UE să-și protejeze drepturile de proprietate intelectuală (PI)Fondul pentru IMM-uri este o inițiativă a Comisiei Europene pusă în aplicare de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și se va desfășura în perioada 23 ianuarie 2023 – 8 decembrie 2023.

Fondurile sunt limitate și se acordă pe principiul „primul venit, primul servit” intr-un cuantum de maxim 1.000 EUR/IMM.

De ce este necesar să vă protejați proprietatea intelectuală?

Protejarea proprietății intelectuale (înregistrare mărci și înregistrare desene și modele la OSIM și înregistrare mărci și înregistrare desene și modele la la EUIPO) este o necesitate în era digitală. Este o modalitate legală de a evita ca ideile, produsele sau serviciile dumneavoastră unice să fie copiate sau utilizate fără permisiune. Protecția proprietății intelectuale prin intermediul Fondului pentru IMM-uri poate acoperi numeroase active diferite, precum mărci, desene și modele, brevete și soiuri de plante.

Cine poate beneficia de Fondul pentru IMM-uri

Fondul pentru IMM-uri oferă sprijin financiar IMM-urilor cu sediul în Uniunea Europeană. Cererea poate fi depusă de un proprietar, un angajat sau un reprezentant extern autorizat (ProtectMARK acordă asistență de specialitate pentru depunerea dosarului in vederea obținerii subvenției) care acționează în numele acestuia. Subvențiile sunt acordate IMM-urilor, iar rambursarea se face întotdeauna direct în contul bancar al IMM-urilor.

Dacă doriți să vă asistăm în această procedură

Puteți găsi informații detaliate despre Fondul pentru IMM-uri „Ideas Powered for Business” aici. Dacă aveți întrebări, puteți consulta Întrebările frecvente pe pagina Fondului pentru IMM-uri sau discuta cu noi zilnic în programul 10:00 – 18:00.

Vă stăm la dispoziție la telefonul 0721.514.264(inclusiv prin WhatsApp), de luni până vineri, între orele 10:00 și 18:00.

Ne puteți trimite și întrebari prin e-mail, la adresa: office@protectmark.ro.

(ProtectMARK asigură servicii de consultantă în proprietate industrială și anume: verificare mărci la OSIM, înregistrare mărci OSIM, înregistrare mărci EUIPO, înregistrare mărci WIPO, înregistrare desene și modele la OSIM, înregistrare desene și modele la EUIPO).

(sursa gif: www.euipo.europa.eu/)

Utilizarea unei mărci tridimensionale în comerț într-o formă diferită de cea în care a fost înregistrată poate fi considerată o utilizare reală a mărcii respective?

În 2018, Trebor Robert Bilkiewicz a depus o cerere de revocare la Oficiul Uniunii Europene de Proprietate Intelectuală (EUIPO) a unei mărci tridimensionale, în temeiul articolului 58 din Regulamentul 2017/1001 privind marca europeană ce prevede decăderea din dreptul la marcă din cauza neutilizării acesteia.
Marca tridimensională contestată a fost înregistrată astfel:

şi a fost folosită pe piaţă împreună cu un ambalaj colorat pe care apar scrise cuvintele BIG BABY POP!, de asemenea înregistrate ca marcă, astfel:

Produsele vizate de marca în litigiu fac parte din clasa 30 şi se referă la produse de cofetărie, bomboane, dulciuri și șerbeturi.
În apărarea sa, solicitanta mărcii tridimensionale The Topps Company Inc. a prezentat dovezi pentru a stabili utilizarea reală a mărcii contestate, însă în anul 2020, divizia de anulare a admis cererea de revocare pentru toate produsele acoperite de marca contestată. The Topps Company a formulat recurs la Camera a doua de recurs a EUIPO, care a respins iniţial recursul, întrucât marca contopea elemente figurative și verbale suplimentare, formând astfel un alt semn. Ulterior, Tribunalul a concluzionat că elementele figurative și verbale care acoperă marca în litigiu, așa cum sunt utilizate, chiar dacă au facilitat determinarea originii comerciale a mărcii, nu au modificat caracterul distinctiv al acesteia.
Potrivit jurisprudenței, dobândirea caracterului distinctiv poate rezulta din utilizarea, ca parte a mărcii înregistrate, a unui element al acesteia și din utilizarea unei mărci separate în legătură cu marca înregistrată. În aceste cazuri, este suficient ca, în urma unei astfel de utilizări, categoria de persoane în cauză să perceapă efectiv produsele sau serviciile, desemnate exclusiv prin marca solicitată, ca provenind de la o anumită întreprindere. În plus, persoana care solicită înregistrarea trebuie să dovedească că numai această marcă, spre deosebire de orice altă marcă, identifică întreprinderea particulară de la care provin produsele.
În consecință, o marcă înregistrată care este utilizată numai ca parte a unei mărci compuse sau împreună cu o altă marcă trebuie să fie percepută în continuare ca un indicativ al originii produselor în cauză pentru ca această utilizare să fie acoperită de termenul „utilizare autentică” în sensul articolului 18 din Regulament.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a confirmat, de asemenea, că o marcă tridimensională ar putea fi utilizată împreună cu un element verbal, fără a pune neapărat sub semnul întrebării percepția consumatorului asupra formei produsului ca indicând originea comercială a acestuia. Faptul că marca BIG BABY POP! a facilitat determinarea originii comerciale a bomboanelor în cauză nu a fost de natură să modifice caracterul distinctiv al mărcii tridimensionale constând în forma sau aspectul acestor produse.
Deși este adevărat că, în cazul utilizării în comun a unei mărci tridimensionale cu o altă marcă, poate fi mai ușor de stabilit modificarea caracterului distinctiv al mărcii tridimensionale decât modificarea caracterului distinctiv al celeilalte mărci, trebuie să se rețină că, în sectorul relevant al cofetăriilor și al bomboanelor, combinarea unei forme tridimensionale cu elemente verbale sau figurative suplimentare este relativ comună. Întrucât marca în cauză avea un caracter distinctiv mediu (forma biberonului pentru dulciuri din zahăr și bomboane), s-a considerat că elementele figurative și verbale care acopereau marca în litigiu, așa cum sunt utilizate, chiar dacă ar fi putut facilita determinarea originii comerciale a produsului, nu au modificat caracterul distinctiv al mărcii contestate.
În ceea ce privește elementele figurative și verbale incluse în marca contestată, Tribunalul a reținut că marca BIG BABY POP!, deși ocupa într-adevăr o parte semnificativă a suprafeței produsului, aceasta făcea aluzie la forma biberonului.
Tribunalul a motivat că cerințele care se aplică verificării utilizării reale a unei mărci, în sensul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 privind marca europeană, sunt analoge cu cele referitoare la dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare în scopul înregistrării. În plus, faptul că publicul relevant poate să fi recunoscut marca tridimensională contestată ca făcând trimitere la o altă marcă care desemna aceleași produse și care a fost utilizată împreună cu marca în litigiu nu înseamnă neapărat că această marcă nu a fost utilizată.

Ţinând cont de jurisprudența din ce în ce mai abundentă privind mărcile neconvenţionale, Tribunalul UE a constatat că utilizarea unei mărci europene tridimensionale cu elemente figurative și verbale suplimentare faţă de felul în care a fost înregistrată nu a modificat caracterul distinctiv al mărcii respective. Ca urmare, înregistrarea nu a putut fi revocată din cauza neutilizării. (sursa foto: https://euipo.europa.eu)

(articol documentat si redactat de jurist Alexandra BELCHIM – Consultant PI ProtectMARK)

Rihanna, Puma Creeper şi cum poate fi pierdută noutatea designului prin divulgare

Într-o hotărâre pronunţată de Comisia de Apel din cadrul Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) privind anularea modelului european nr. 3320555-0002 care reprezenta pantoful sport Puma Creeper s-a considerat că modelul nu îndeplineşte condiţiile de noutate şi caracter individual prevăzute de lege pentru a fi sau, în acest caz, pentru a rămâne înregistrat.
Un model este considerat nou atunci când acesta nu a fost făcut public înainte de înregistrare sau, dacă a fost divulgat, atunci când se invocă o prioritate la inregistrare. În cazul modelului depus la înregistrare de PUMA, acesta a fost depus la înregistrare în anul 2016.
Dovezile prezentate împreună cu cererea de anulare pentru a dovedi divulgarea desenului sau modelului anterior includ, printre altele, trei postări pe Instagram încărcate de utilizatorul @badgalriri – RIHANNA, la 16 decembrie 2014. Aceste postări conțin imagini ale Puma Creeper și sunt anterioare perioadei de grație de 12 luni premergătoare datei de prioritate a modelului contestat. Având în vedere că afișarea unei imagini pe internet constituie un eveniment care poate fi clasificat drept „publicare”, prezentarea modelului de pantof pe contul de Instagram al Rihannei constituie un eveniment de divulgare.
Faptul că postările au fost puse la dispoziția publicului este confirmat și de faptul că acestea au primit numeroase comentarii și peste 300.000 de aprecieri. Dezvăluirea modelului, așa cum se arată în postările de pe Instagram, este susținută şi de o multitudine de articole de știri din surse independente. Articolele prezintă în mod vizibil aceste postări care afișează modelul și poartă o dată anterioară datei de prioritate a modelului contestat.
Caracterul individual al unui model este dat de impresia generală pe care o produce asupra utilizatorului informat şi trebuie să fie diferită de impresia generală produsă asupra unui astfel de utilizator de către orice desen sau model care a fost pus la dispoziția publicului înainte de data depunerii cererii de înregistrare sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate.
PUMA a argumentat că prezentarea modelului pe Instagram nu poate fi considerată o dezvăluire deoarece publicul specializat care analizează caracterul individual al modelelor, în cazul de faţă specialişti din domeniul încălţămintei, nu a luat la cunoştinţă despre acest model.
PUMA nu a furnizat nicio dovadă care ar putea stabili că publicarea postărilor Instagram și a articolelor de știri ar fi insuficientă pentru a permite cercurilor specializate din Uniunea Europeană să cunoască modelul de pantof Puma Creeper. Pare mai rezonabil că cercurile specializate din sectorul încălțămintei vor efectua căutări de imagini pe internet sau vor utiliza alte criterii (de exemplu, cuvinte cheie, conținut sau titluri) atunci când explorează modelele disponibile pe piață. Acest lucru este susținut și de faptul că numirea Rihannei ca director de creație al Puma a atras o atenție semnificativă a presei din întreaga lume. Prin urmare, fotografiile de pe contul de Instagram al Rihannei purtând designul anterior aveau să devină cunoscute inclusiv cercurilor specializate, deoarece acestea au atras atenția mass-media.
Pentru analizarea caracterului individual al modelului s-a opus tocmai modelul prezentat în pozele din contul de Instagram al Rihannei. Deşi pantofii prezentau câteva elemente neesenţiale diferite, Comisia de Apel a considerat că aceste elemente nu sunt de natură să înlăture lipsa caracterului individual al modelului contestat şi a admis cererea de anulare a modelului reprezentat de pantofii sport Puma Creeper.
În concluzie, protejarea modelului unui produs în industria modei este deosebit de importantă pentru orice companie din acest domeniu care doreste să aibă exclusivitate pe design, iar pentru ca un produs să devină unul iconic, investiţiile în publicitate nu sunt suficiente. Totuşi, pe lângă recomandarea de înregistrare, această speţă ne arată cât de importantă este nedivulgarea produsului înainte de lansare, dar şi puterea reţelelor de socializare, care reprezintă astăzi un domeniu public şi, implicit, un loc unde poţi pierde noutatea unui produs printr-o simplă postare.
In acest moment, ca urmare a hotărârii Comisiei de Apel din cadrul Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), pantofii sport PUMA Creeper, realizaţi de celebra companie în colaborare cu Rihanna şi lansaţi în anul 2016 nu mai beneficiază de protecţie la nivel european ca model industrial.
(sursa foto: https://blog.klekt.com)

Mărcile înregistrate: gardienii din Metavers

„Metavers” a devenit un cuvânt la modă în numeroase industrii în ultimii ani, odată cu anunțul Facebook din octombrie anul trecut că își va schimba denumirea în Meta, aratând unde își poziționează compania viitorul. Deși ideea unui „metavers” ne-a mai fost prezentată prin platforme precum Second Life, de data aceasta adoptarea pe scară largă pare mai probabilă, cu companii precum Alphabet, Meta și Microsoft care investesc în mod colectiv miliarde de dolari în dezvoltarea tehnologiei pentru metavers. Creșterea metaversului a ridicat întrebări importante în sfera proprietății intelectuale, în special în ceea ce privește mărcile comerciale.

Atunci când se solicită o marcă, este necesar să se precizeze produsele sau serviciile pentru care marca va fi utilizată. Odată ce o cerere a fost depusă, nu mai este posibilă extinderea acestei liste de bunuri și servicii ulterior. Prin urmare, adoptarea rapidă și extinsă a noilor tipuri de produse și servicii pe o piață, poate fi adesea problematică pentru cei care dețin mărci comerciale existente, mărci care au fost potențial înregistrate într-un moment în care acele produse și servicii nu existau și nici măcar nu erau avute în vedere.

Extinderea recentă a interesului pentru metavers a determinat companii precum Nike, Crocs și Puma, împreună cu numeroase altele, să depună noi cereri de mărci comerciale pentru a se asigura că mărcile lor sunt protejate în metavers. Lista de mai jos prezintă doar câteva exemple de bunuri acoperite de aceste noi aplicații:

• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ încălțăminte, îmbrăcăminte, articole pentru acoperirea capului, ochelari, genți, genți de sport, rucsacuri, echipamente sportive, artă, jucării și accesorii pentru utilizare online și în lumi virtuale online – Nike
• Media digitale descărcabile, și anume, active digitale, obiecte digitale de colecție, jetoane digitale și jetoane nefungibile (NFT) – Crocs
• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ încălțăminte, îmbrăcăminte, articole pentru acoperirea capului, ochelari, genți, genți de sport, rucsacuri, echipamente sportive, artă, jucării și accesorii pentru utilizare online și în lumi virtuale online – Puma
• Bunuri virtuale descărcabile, și anume, programe de calculator care includ programe de îmbrăcăminte, încălțăminte, articole pentru cap, articole sportive și accesorii pentru utilizare în lumi virtuale online – Under Armour

Litigiile privind mărcile au apărut deja ca urmare a acestei schimbări tehnologice și culturale către metavers, demonstrată cel mai frecvent de cauza în curs Hermès împotriva Mason Rothschild (vezi aici). Deși acest caz se referă la NFT mai degrabă decât la metaversul în sine, aceste două tehnologii sunt strâns legate: un NFT este un simbol care reprezintă proprietatea asupra unui bun digital. Aceste bunuri digitale pot fi apoi utilizate într-o varietate de platforme metaverse, cum ar fi: AltSpace VR, Decentraland și Horizon.

În cazul Hermès, artistul Mason Rothschild a creat și vândut recreări digitale ale genților Hermès Birkin, numindu-le „Meta-Birkins” și vânzându-le pe piețele NFT. Vânzările acestor NFT au acumulat în jur de 450.000 USD în Ethereum la acel moment (Ethereum (ETH) este o criptomonedă populară care este adesea folosită pentru a cumpăra și vinde NFT).

Valoarea acestor vânzări ilustrează motivul interesului terților și potențialele oportunități financiare disponibile companiilor care nu operează încă în spațiul digital.

Deși marca BIRKIN este renumită în lumea modei de lux, înregistrarea mărcii Hermès pentru marcă în SUA acoperă doar bunuri fizice, cum ar fi „gențile de mână”. În mod special, clasificarea nu include bunuri virtuale sau NFT, ceea ce a deschis o dezbatere dacă Rothschild încalcă de fapt marca Hermès BIRKIN.

Un aspect interesant care a apărut deja în cauza Hermès este că, într-o hotărâre cu privire la o cerere de respingere a cauzei, judecătorul a făcut o distincție între articolele care sunt purtate și articolele care nu pot fi purtate într-un mediu virtual. În cazul Meta-Birkins a lui Mason Rothschild, acestea erau doar imagini, nu genți virtuale purtabile. Deși aceste imagini ar fi putut fi folosite în metaversuri ca piese decorative, de exemplu pentru case virtuale, s-a sugerat că ar putea exista o diferență în modul în care piesele decorative și articolele purtabile, fiind văzute diferit în metaverse de către instanțele de judecată. Este posibil ca jurisprudența în acest domeniu să se dezvolte semnificativ pe măsură ce mai multe cazuri referitoare la probleme legate de mărcile comerciale din metavers ajung în instanțe. Pentru a sublinia și mai mult importanța asigurării protecției pentru aceste noi tipuri de bunuri și servicii, este important să se ia în considerare dreptul exclusiv asupra mărcii, obținut ca urmare a inregistrării.

Contrar concepției greșite obișnuite, nu există un „metavers” singular, care să cuprindă totul. La fel ca în cazul platformelor de social media, dificultatea aplicării mărcilor comerciale în metavers va fi volumul aproape nelimitat de conținut disponibil de pe mai multe platforme. Mai jos este o listă cu câteva metavers-uri populare:

• Horizon (deținut de Meta)
• Alt Space VR (deținut de Microsoft)
• Decentraland
• Chat VR
• Roblox

Acestea sunt doar o mică selecție a platformelor metaverse existente în prezent, un număr care va crește cu siguranță în viitor. Dacă, atunci când luați decizii IP legate de metavers, vă simțiți copleșit de tot jargonul tehnologic, este util să echivalați termenul „metavers” cu „social media”. În primul rând, deși există mai multe platforme, toate ocupă un spațiu similar; în al doilea rând, aplicarea mărcilor comerciale pe platformele metaverse se va face într-un mod similar cu modul în care drepturile sunt aplicate pe platformele de social media, prin faptul că solicitarea de eliminare din platformă a celor care folosesc marcile fără acordul titularului va trebui să fie depusă pe fiecare platformă metaverse în parte.

Exercitarea drepturilor pe platformele de rețele sociale poate fi dificilă chiar și atunci când aveți drepturi asupra unor mărci înregistrate, majoritatea platformelor solicită dovada înregistrării atunci când este depusă o cerere în protejarea mărcii. În viitor, este, prin urmare, important ca întreprinderile să își protejeaze mărcile în mod corespunzător și devine necesar pentru noile cereri de mărci comerciale ca acestea să fie depuse pentru toate produsele care vor fi utilizate în metavers.

Faptul că firme precum Nike depun cereri noi chiar în acest scop sugerează că există o schimbare în curs de desfășurare care va deveni în curând relevantă pentru mult mai multe companii, nu doar din industria tehnologiei, ci și pentru cele care operează în alte domenii, cum ar fi modă și bunuri de larg consum. De neconceput în urmă cu câțiva ani, pentru astfel de afaceri, se pare că protejarea mărcilor pentru bunuri și servicii digitale poate fi în curând la fel de importantă ca și protejarea lor pentru bunuri și servicii reale.

Având în vedere creșterea recentă a numărului de cereri care acoperă bunuri virtuale și NFT, Oficiul European a publicat recent ghiduri cu privire la abordarea pe care o va adopta pentru clasificarea acestor bunuri. Îndrumarea este în conformitate cu abordarea propusă în cazul Hermès și întărește nevoia deținătorilor de drepturi de a-și consolida portofoliile.

EUIPO a confirmat că bunurile virtuale trebuie tratate ca și conținut digital sau imagini, deci vor fi adecvate unei clase de bază referitoare la bunuri digitale, indiferent de clasa în care s-ar regăsi versiunea reală a bunurilor. Va fi necesar să se precizeze conținutul sau imaginile la care se referă bunurile virtuale: de exemplu, „bunuri virtuale descărcabile, și anume îmbrăcăminte digitală”. În mod similar, pentru NFT, solicitanții vor trebui să precizeze tipul de articol digital care este autentificat de NFT – termenul „jetoane nefungibile” în sine nu va fi acceptabil. Nu vor exista modificări ale serviciilor legate de bunuri virtuale și NFT, acestea vor fi clasificate pe baza principiilor actuale de clasificare.

Având în vedere jurisprudența în curs și acest tip de îndrumări privind drepturile de proprietate intelectuală, va fi interesant de văzut în viitor cum se va dezvolta comparația dintre bunurile virtuale și bunurile reale corespunzătoare și în alte domenii, mai ales în cazul acțiunilor în opoziție între mărcile comerciale.
(sursa foto: metaversenews.com)

Motivul pentru care Louis Vuitton şi-a pierdut protecţia asupra pattern-ului „Damier Azur”

Marca figurativă sub denumirea „Damier Azur” de la Louis Vuitton este suficient de distinctivă pentru a fi considerată o marcă comercială?

Această problemă a reintrat în atenţia judecătorilor de la Alicante, după ce, în anul 2020 Tribunalul UE a concluzionat că, deși camera a doua de recurs a EUIPO a avut dreptate în excluderea caracterului distinctiv inerent al mărcii în litigiu, nu a efectuat o evaluare adecvată a probelor prezentate de Vuitton în susținerea caracterului distinctiv dobândit al mărcii, care face obiectul unei înregistrări internaționale care desemnează, printre altele, teritoriul Uniunii Europene, în ceea ce privește produsele din clasa 18, respectiv pentru genţi, poşete şi alte articole din piele.
Modelul Damier Azur este aplicat pe poşetele Louis Vuitton sub forma pătrăţelelor unei table de şah în alb şi bleumarin sau roz şi bej, fiind prezent în toate colecţiile Louis Vuitton.
În 2021, Camera a cincea de recurs a concluzionat (R 1307/2020-5) că probele Vuitton nu erau în esență suficient de bune pentru a susține o constatare a caracterului distinctiv dobândit a mărcii reprezentând modelul în formă de pătrăţele Damier Azur. În special, instanţa de recurs a considerat că Vuitton nu a demonstrat caracterul distinctiv dobândit în raport cu următoarele state membre ale Uniunii Europene: Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia și Bulgaria.
Inevitabil, a urmat un nou apel din partea Tribunalului UE. Se pare că EUIPO a avut dreptate, iar Tribunalul a stabilit că Vuitton nu a furnizat nicio dovadă convingătoare a caracterului distinctiv dobândit al modelului Damier Azur. Astfel, Tribunalul a reamintit că o marcă poate dobândi caracter distinctiv prin utilizare. Toate acestea implică faptul că titularul furnizează dovezi care demonstrează că „cel puțin o proporție semnificativă a publicului relevant identifică produsele sau serviciile în cauză ca provenind de la o anumită întreprindere, datorită mărcii respective”.
Mai mult, atunci când se stabilește dacă o marcă a dobândit caracterul distinctiv prin utilizare trebuie luate în considerare aspecte precum: cota de piață deținută de marcă; cât de intensivă, răspândită geografic și de lungă durată a fost utilizarea mărcii; suma investită de întreprindere în promovarea mărcii; proporția clasei relevante de persoane care, datorită semnului, identifică produsul ca provenind de la o anumită întreprindere; declarații ale camerelor de comerț și industrie sau ale altor asociații comerciale și profesionale, precum şi sondaje de opinie.

Problema celor de Louis Vuitton a fost legată de întinderea ariei geografice în care marca a dobândit caracterul distinctiv prin utilizare, respectiv în Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia și Bulgaria. Tribunalul a statuat că „în ceea ce privește o marcă lipsită de caracter distinctiv ab initio în toate statele membre poate fi înregistrată numai dacă este dovedită dobândirea caracterului distinctiv prin utilizarea pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Aceasta nu înseamnă că trebuie furnizate dovezi în legătură cu fiecare dintre cele 27 de state membre ale UE, dar este necesar să se dovedească caracterul distinctiv dobândit pe întreg teritoriul UE și nu doar o parte substanțială sau majoritatea unui astfel de teritoriu”. Astfel, Tribunalul a respins – ca neîntemeiată – afirmația potrivit căreia Letonia și Lituania ar fi apropiate geografic și cultural de Polonia și Suedia (state membre pentru care au fost acceptate dovezi ale caracterului distinctiv dobândit), în timp ce Bulgaria, Slovacia și Slovenia ar fi apropiate de România, stat în care caracterul distinctiv a fost dobândit prin utilizare.
Din cauza faptului că Louis Vuitton nu a reuşit să facă dovada caracterului distinctiv dobândit în Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia și Bulgaria, a pierdut protecţia ca marcă europeană asupra faimosului desen cu pătrăţele Damier Azur aplicat pe poşete.
Această decizie este destul de concludentă cu privire la dificultatea menținerii înregistrării unei mărci mai puțin convenționale, chiar şi în situatia în care mara apartine unei companii renumite ca Louis Vuitton, iar procedura de constatare a caracterului distinctiv dobândit nu este nicidecum una ușoară.
(sursa foto: https://us.louisvuitton.com/)

Creațiile casei de modă Jean Paul Gaultier contestate de Galeriile Uffizi

Italia este un centru al culturii și al artei exprimate în numeroase domenii precum literatura, arhitectura, muzica și în special pictura. Pentru a se asigura că își protejează cât mai bine patrimoniul cultural, Italia a încercat să găsească o metodă cât mai eficientă și astfel a adoptat “Codul patrimoniului cultural și al peisajului”. Acesta este menit să împiedice folosirea neautorizată a operelor de artă care fac parte din patrimoniul artistic și cultural public italian. Cei care doresc totuși să le utilizeze trebuie să obțină acordul autorităților italiene și să plătească o anumită sumă, stabilită în baza numărului de articole comercializate.
În general, marii creatori de modă cunosc și respectă regulile stabilite de statul italian, dar acesta nu este și cazul designerului francez Jean Paul Gaultier. Galeria Uffizi din Italia a dat în judecată casa de modă franceză Jean Paul Gaultier pentru utilizarea neautorizată a imaginilor cu celebra pictură “Nașterea lui Venus”, a pictorului Sandro Botticelli. Opera pictorului italian se află în colecția Galeriei Uffizi din Florența și reprezintă un simbol al Renașterii italiene, fiind o înfățișare a zeiței Venus, zeița frumuseții și a dragostei. Deși nu mai poate face obiectul protecției drepturilor de autor, fiind în domeniul public, pictura “Nașterea lui Venus” este protejată de utilizarea în scop comercial, prin prevederile “Codul patrimoniului cultural și al peisajului” din Italia.
Designerul Jean Paul Gaultier a utilizat în colecția sa “Le Musée”, imagini ale operei “Nașterea lui Venus”, imprimându-le pe diverse obiecte vestimentare, printre care eșarfe, tricouri sau corsete. Imaginile au fost folosite fără acordul autorităților italiene și astfel, după publicarea creațiilor pe site-ul casei de modă și pe rețelele de socializare, reprezentanții Galeriei Uffizi s-au sesizat. Muzeul italian folosește un software special pentru a afla dacă operele de artă ce se află în administrarea lor sunt utilizate în scop comercial, pentru vânzarea diverselor produse în mediul online.

În încercarea de a găsi o soluție potrivită pentru ambele părți, Eike Schmidt, directorul Galeriilor Uffizi a trimis în luna aprilie a acestui an o scrisoare oficială către casa de modă Jean Paul Gaultier, prin le care solicitau fie să retragă de pe piața linia vestimentară, fie să ajungă la o înțelegere din punct de vedere finaciar. Solicitarea galeriei de artă a rămas însă fără un răspuns din partea designerului francez, articolele de îmbrăcăminte fiind în continuare promovate în mediul online cu sume cuprinse între 150 si 590 de euro.

Lipsa de reacție a designerului Jean Paul Gaultier a determinat Galeria Uffizi să apeleze la măsuri mai drastice și astfel, reprezentanții galeriei au dat în judecată casa de modă Jean Paul Gaultier, solicitând daune de aproximativ 100.000 de euro, o sumă mică ținând cont de publicitatea de care a beneficiat după acest incident, sumă pe care Jean Paul Gaultier ar putea-o plăti fără prea multe obiecții.
Jean Paul Gaultier, creatorul de modă francez, care și-a lansat propriul brand în anul 1982, este cunoscut drept “copilul teribil al modei”, datorită stilului său controversat. Acesta se pare că nu se află la prima încercare de a-și arăta atractia față de opera “Nașterea lui Venus” a lui Botticelli, designerul publicând pe pagina de Facebook, în anul 2020, o imagine cu o reinterpretare a tabloului realizată de artistul Samuel Sallout. Reinterpretarea îl înfățișează pe Jean Paul Gaultier în locul zeiței Venus, în timp ce o muză îi oferă una din piesele iconice realizate de el și anume o bluză marinière.

(sursa foto: theguardian.com)

Lidl obligat să îşi topească iepuraşii de ciocolată în Elveţia


(Iepuraşul Lidl(stânga) vs. Iepuraşul Lind (dreapta) foto: Katherine Anne Rose/The Guardian)

Iepurașul de ciocolată învelit în folie de culoare aurie, având o panglică roșie și un clopoțel mic și așezat într-o postură ghemuită – vândut în diferite dimensiuni și unul dintre cele mai bine vândute produse ale brandului elvețian Lindt & Sprüngli, în special în preajma Paștelui, sărbătorește o victorie legală, după ce cea mai înaltă instanță din Elveția a decis că merită protecție împotriva produselor imitatoare, inclusiv a celor produse și comercializate de retailer-ul Lidl.
Printr-o hotărâre recentă, Curtea Federală din Lausanne, instanţa supremă a ţării, a decis că marca tridimensională sub formă de iepuraş de ciocolată învelit în folie aurie este o marcă de renume. În susţinerea renumelui acestei mărci au contact foarte mult sondajele de opinie realizate de Lindt, din care a reieşit că publicul din Elveţia cunoaşte marca şi produsul de ciocolată sub formă de iepuraş şi asociază acest produs cu compania Lindt.
În urma acestei hotărâri, Curtea Federală din Elveţia a acordat câştig de cauză companiei Lindt în lupta cu retailer-ul german Lidl, care comercializa iepuraşi de ciocolată asemănători, întorcând o hotărâre pronunţată anul trecut de instanţa comercială din Elveţia impotriva Lindt, care a considerat că produsele nu sunt similare.
Hotărârea mai prevede că Lidl trebuie să retragă de la comercializare de pe piaţa elveţiană produsele similare şi să distrugă stocurile rămase. Deşi la prima vedere pare o hotărâre dură împotriva Lidl, argumentele Curţii privind această din urmă măsură au fost că ea nu este disproporţionată întrucât, deşi produsele similare trebuie distruse, ciocolata în sine nu, putând fi topită şi transformată în alte produse.
Hotărârea Curţii Federale din Elveţia este cu atât mai importantă cu cât este acordată de instanţa supremă a ţării, neputând fi contestată. De asemenea, este recunoscut renumele unei mărci tridimensionale, lucru care atestă promovarea intensă de care a beneficiat acest produs pentru a fi recunoscut de consumatori ca o marcă de renume. Hotărârea creează un precedent pentru Lindt în viitoarele sale acţiuni în contrafacere privind protecţia mărcii tridimensionale, competitorii trebuind să se gândească de mai multe ori înainte să lanseze pe piaţă un produs similar.
În cei 22 de ani de la înregistrarea mărcii tridimensionale sub formă de iepuraş de ciocolată, compania Lindt a mai castigat o bătălie la un tribunal din Viena impotriva producătorului de ciocolată rival austriac Hauswirth, interzicând acestuia să mai producă iepurași similari cu cei ai Lindt.