septembrie 2022

23/09/2022  by

„DANISH” FETA ?


(sursa foto: harrisfarm.com.au)

Din 2002, brânza FETA este un produs cu Denumire de Origine Protejată (DOP) în Uniunea Europeană. În conformitate cu legislația UE relevantă, numai brânzeturile produse în mod tradițional în anumite zone ale Greciei, care sunt făcute din lapte de oaie sau dintr-un amestec de oaie și până la 30% din laptele de capră din aceeaşi zonă, pot fi numite FETA.
Într-o hotărâre pronunțată recent, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a constatat că Danemarca și-a încălcat obligațiile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind schema de calitate pentru produsele agricole și alimentare, prin faptul că nu a oprit utilizarea Denumirii de Origine Protejată (DOP) greceşti FETA pentru brânza produsă în Danemarca și destinată exportului în afara UE (Cauza C-159/20).
Hotărârea Curţii vine ca urmare a două plângeri ale Comisiei Europene împotriva Danemarcei privind producția pentru exportul de brânză sub denumirea de Feta, adică: „Feta daneză” și „brânză Feta daneză”. Potrivit Comisiei, Danemarca și-a încălcat obligațiile în temeiul art. 13(3) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, prin slăbirea poziției UE în negocierile internaționale privind protecția denumirilor protejate, brânza feta neputând fi produsă decât pe teritoriul Greciei şi doar din lapte de origine grecească.
Danemarca nu a contestat faptul că o astfel de producție a avut loc pe teritoriul său. Cu toate acestea, a susținut că art. 13(3) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 nu ar acoperi exporturile.
În temeiul art. 13(3) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012:
„Statele membre iau măsuri administrative și judiciare adecvate pentru a preveni sau a opri utilizarea ilegală a denumirilor de origine protejate (DOP) și a indicațiilor geografice protejate (IGP) care sunt produse sau comercializate în acel stat membru.”
Această dispoziție a fost introdusă în cursul revizuirii din 2012 a legislației privind indicațiile geografice (IGP), ca răspuns la hotărârea CJUE în cauza Parmezan (C-132/05), în care Curtea încă nu stabilise dacă statele membre ale UE au obligația de a lua, din proprie inițiativă, măsurile necesare pentru a face față încălcărilor Indicaţiilor Geografice Protejate si Denumirilor de Origine Protejată. Astfel, în Cauza Parmezan (C-132/05), CJUE nu a fost de acord cu Comisia și a considerat că Germania nu avea nicio obligație de a acționa împotriva încălcărilor IGP Parmigiano Reggiano pe teritoriul său, în afară de obligația de a crea cadrul legal necesar.
Învățând din „greșelile” sale, Comisia a introdus art. 13(3) în timpul revizuirii ulterioare a cadrului juridic, obligând statele membre să ia măsuri administrative și judiciare corespunzătoare.
În concluziile sale în această cauză, Avocatul General a recunoscut că art. 13(3) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 nu indică în mod expres că se aplică şi exporturilor către țări terțe. Avocatul General a identificat două interpretări posibile, la care s-a referit, respectiv, drept „cadru interpretativ al proprietății intelectuale” (cel al Comisiei) și „cadru interpretativ al liberalizării comerțului” (cel al Danemarcei). În timp ce punctul de vedere al Comisiei s-a bazat pe importanța primordială a Indicațiilor Geografice şi Denumirilor de Origine pentru comunitățile locale, Danemarca a susținut că obstacolele în calea comerțului ar trebui să fie o excepție, nu o regulă. În plus, Danemarca a susținut că recunoașterea faptului că exporturile intră sub incidența art. 13(3) contravine principiului securității juridice.
Avocatul General a recomandat Curții să aplice cadrul interpretativ al proprietății intelectuale. Printre alte argumente, este şi necesitatea de a proteja poziția concurențială a producătorilor de Indicații Geografice şi Denumiri de Origine din UE în țări terțe. După cum a susținut Avocatul General, UE nu poate reglementa piețele țărilor terțe prin propria legislație și nici nu poate împiedica vânzarea „Wisconsin Feta” în țări terțe, însă poate acționa asupra „fetei daneze”.
CJUE a aprobat în esență concluziile Avocatului General şi în hotărârea sa a constatat că art. 13(3) se referă şi la produsele destinate exportului în țări terțe. Aceasta reiese din formularea art. 13, care acoperă „orice utilizare” a unei Denumiri de Origine Protejate, inclusiv produse care nu sunt acoperite de protecţia unei IG sau DOP, dar care sunt fabricate în Uniune și sunt destinate exportului în țări terțe. Această interpretare este confirmată de obiectivele regulamentului de a asigura producătorilor o remunerație echitabilă pentru calitățile produselor lor și de a garanta respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Astfel, Danemarca nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012, prin faptul că nu a oprit utilizarea DOP Feta la export. Cu toate acestea, Curtea a considerat că Danemarca nu și-a încălcat obligația în temeiul principiului cooperării sincere, remarcând că nu au fost furnizate informații de către Comisie care să demonstreze că Danemarca a încercat să submineze negocierile UE privind indicațiile geografice.
Ţinând cont de hotărârea Curţii, statele membre ale Uniunii Europene au obligaţia de respecta protecţia oferită de Denumirile de Origine Protejată sau de Indicaţiile Geografice produselor pe care sunt aplicate pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor cu privire la originea acestora.

in Articole de specialitate / Noutati internationale 0 comments
16/09/2022  by

Victorie după 22 ani pentru designerul spaniol Manolo BLAHNIK

(Portretul lui Manolo Blahnik, în 2019. Sursa foto: PAUL WETHERELL – ARHIVA TRUNK)

Înregistrarea unei mărci reprezintă doar un prim pas spre protejarea eficientă a acesteia. Pentru a se asigura că marca își îndeplinește scopul pentru care a fost înregistrată, titularul acesteia trebuie să dea dovadă de perseverență și vigilență. Acesta este și cazul celebrului designer spaniol de pantofi, Manolo Blahnik, care a avut nevoie de 22 de ani pentru a obține dreptul de a utiliza marca sa în China.
Manolo Blahnik și-a început afacerea în anul 1973 dar pantofii săi au devenit cu adevărat faimoși după apariția într-unul dintre cele mai cunoscute seriale din anii ’90 și anume “Sex and the City”. Succesul nu a venit însă doar cu părți bune pentru celebrul designer. Serialul a fost difuzat în 1999 și în China, iar un om de afaceri din industria încălțămintei, Fang Yuzhou, a profitat de “oportunitate” și a depus o cerere de înregistrare pentru marca “Manolo & Blahnik”, la Oficiul pentru Mărci din China. Marca era formată atât din numele Manolo Blahnik, cât și din transliterarea acestuia în caractere chinezești. La momentul înregistrării acestei mărci în China, Manolo Blahnik nu avea nicio marcă înregistrată pe acel teritoriu, nu făcea comerț în acea zonă și nici măcar nu își promova produsele în China.
În mai puțin de un an de la depunerea mărcii spre înregistrare de către omul de afaceri Fang Yuzhou, Manolo Blahnik a început o adevărată luptă din punct de vedere legal pentru a recupera propriul brand în China. Acesta a depus pentru început o opoziție împotriva cererii de înregistrare a mărcii “Manolo & Blahnik”, urmată de o procedură de revizuire și de două recursuri administrative, neavând câștig de cauză în niciuna dintre aceste proceduri.
Principalele sale argumente au fost reprezentate de dreptul personal la nume, de renumele mărcii MANOLO BLAHNIK și de un drept anterior dobândit în baza unei mărci neînregistrate. Faptul că Fang Yuzhou a fost cel care a depus primul cererea de înregistrare dar și lipsa unor probe suficiente care să ateste atât utilizarea mărcii înainte de 1999, cât și reputația obținută, au condus la respingerea opoziției.
Designerul spaniol nu a fost descurajat de această primă înfrângere suferită și a intentat o nouă acțiune în anulare după înregistrarea mărcii din China, care s-a finalizat tot cu un rezultat nefavorabil. De asemenea, cele două contestații ce au urmat nu au dus la soluționarea conflictului, judecătorii aplicând principiul “non bis in idem” și considerând că argumentele invocate în procedura contestației erau foarte similare cu cele prezentate în cadrul opoziției. Chiar dacă designerul a adus și noi probe în cadrul procedurii contestației, judecătorii au concluzionat că acestea nu pot fi considerate dovezi recent „descoperite”, ci doar dovezi care existau dar nu au fost prezentate anterior.
Manolo Blahnik a dorit să facă și o ultimă încercare de a-și proteja marca prin solicitarea unei proceduri de rejudecare la Curtea Supremă din China. Decizia Curții Supreme a pus capăt acestei lupte și, după mai bine de 20 de ani, designerul spaniol își poate folosi marca și în China. Principalele argumente ce au dus la schimbarea deznodământului au fost reprezentate de recunoașterea dreptului personal la nume a lui Manolo Blahnik dar și de recunoașterea impactului pe care utilizarea și promovarea mărcii pe piețele din afara Chinei l-au avut în dobândirea reputației mărcii în China. De asemenea, Curtea Supremă a anulat marca înregistrată de către omul de afaceri Fang Yuzhou, considerând că aceasta a fost făcută cu rea-credință, având în vedere popularitatea de care Manolo Blahnik se bucura în domeniul design-ului de încălțăminte.
Această victorie nu este un motiv de bucurie doar pentru cunoscutul designer spaniol, fiind un impuls și pentru alți titulari de a-și proteja mărcile și de a nu se lăsa descurajați de complexitatea unor astfel de proceduri. De asemenea, este important de menționat că înregistrarea din timp a unei mărci precum și monitorizarea acesteia, chiar și atunci când afacerea pentru care aceasta este utilizată se află în primii ani de existență, poate salva titularul de multe probleme și cheltuieli viitoare.
Deși numeroase branduri s-au luptat de-a lungul timpului pentru protejarea drepturilor lor pe piața din China, decizia favorabilă din cazul lui Manolo Blahnik dovedește faptul că percepția autorităților chineze în ceea ce privește dreptul la marcă nu mai este una atât de rigidă și nu se mai bazează doar pe principiul “primul venit, primul servit”.

(sursa foto: emprendedores.es)

Puțini oameni din lume cu vreo legătură cu industria modei și a încălțămintei nu știu cine este Manolo Blahnik. Antreprenorul spaniol, în vârstă de 79 de ani, împlinește acum 50 de ani ca antreprenor. Cinci decenii în care a reușit să cucerească Olimpul încălțămintei de lux, devenind una dintre cele mai marcante figuri din acest domeniu.
Fiu al unui spaniol și al unui ceh, cariera lui Manolo Blahnik în lumea modei a început de foarte mic, când a părăsit insula La Palma pentru a studia dreptul la Geneva. De acolo, a trecut prin Paris, New York și Londra, unde a devenit cel mai cunoscut designer de pantofi din lume.
După o călătorie profesională ca fotograf de modă, Manolo Blahnik și-a deschis primul magazin de pantofi în 1973 în cartierul Chelsea din Londra. 40 de ani mai târziu, în 2012, proiectase și fabricase deja în jur de 25.000 de perechi diferite de pantofi. Fără îndoială, o carieră excelentă, care i-a adus o mare recunoaștere, precum titlul de Comandant al Ordinului Imperiului Britanic sau National Fashion Design Award, printre altele.

in Articole de specialitate / inregistrare marca / marci inregistrare / Marci inregistrate / Noutati / Noutati internationale 0 comments
09/09/2022  by

ZARA și delicateţea magică a boutique-ului HOUSE OF ZANA

Reputaţia unei mărci nu oferă motive pentru a presupune un risc de confuzie

Amber Kotrri, proprietara unui magazin de tip boutique din Marea Britanie, și-a apărat cu succes cererea de marcă cu denumirea HOUSE OF ZANA în fața Oficiului de Proprietate Intelectuală a Marii Britanii, pentru produse de îmbrăcăminte din clasa 25, împotriva retailerului Inditex, titularul mărcilor ZARA. Gigantul din domeniul retailului de îmbrăcăminte a solicitat schimbarea numelui şi anularea mărcii boutique-ului de modă HOUSE OF ZANA, specializat în chimonouri lucrate manual.
În luarea acestei decizii, Oficiul a considerat stilizarea mărcii HOUSE OF ZANA ca importantă pentru impresia generală lăsată de marcă, dar totuși secundară cuvintelor. Deși consumatorul obișnuit nu analizează diferitele detalii ale mărcii, „HOUSE OF” este o sintagmă obișnuită în industria modei și, prin urmare, are un caracter distinctiv scăzut, ceea ce face ca particula „ZANA” să fie elementul dominant. În comparaţie cu mărcile ZARA, Oficiul a considerat că marca este similară la un nivel mediu cu mărcile anterioare.

Deşi ZARA este, fără îndoială, o marcă renumită, reputaţia unei mărci nu oferă motive pentru a presupune un risc de confuzie. S-a constatat că prezența cuvintelor suplimentare “HOUSE OF” creează o impresie vizuală destul de diferită, așa că, deși aceste cuvinte nu sunt neobișnuite și pot fi considerate cu caracter distinctiv foarte scăzut, au fost considerate suficiente pentru a evita confuzia consumatorilor care ar fi mult mai probabilă dacă comparația ar fi fost efectuată între denumirile „Zara” și „Zana”.

Diferenţa dintre mărci a apărut şi la nivel conceptual. Amber Kotrri a subliniat rațiunea pentru alegerea numelui: Zana este o zână din folclorul albanez, făcând astfel aluzie la articolele ei de îmbrăcăminte ca fiind fabricate cu delicatețe magică. De asemenea, cuvântul ZANA este neobișnuit, nefiind un nume comun în engleză. Deşi Inditex a argumentat că atât ZANA, cât și ZARA sunt prenume feminine de origine ebraică, Oficiul a considerat că un consumator mediu nu ar fi conștient de etimologia cuvintelor şi, chiar dacă marca ZANA a fost privită ca un nume feminin, conceptul comun în sine nu este suficient pentru reţinerea unei confuzii, fiind necesară o legătură mai puternică între nume. Prin urmare, marca HOUSE OF ZANA a fost considerată diferită din punct de vedere conceptual de mărcile anterioare ZARA.
Luând în considerare toți factorii relevanți, nu a fost stabilit un risc de confuzie între mărci.

Inditex a argumentat în opoziţie şi motivul că marca contestată ar dilua caracterul distinctiv și reputația mărcilor ZARA. Deși s-a acceptat renumele mărcilor ZARA, Oficiul a constatat că nu există nicio intenție din partea doamnei Kotrri de a profita de acest renume şi de asocierea cu mărcile ZARA. Alegerea numelui a fost determinată de moștenirea albaneză a doamnei Kotrri și de ideea de haine fabricate cu delicatețea magică a zânelor, așa că nu a fost observată nicio rea-credinţă în utilizarea numelui. De asemenea, chiar dacă HOUSE OF ZANA poate să amintească consumatorilor de marca ZARA, nu a fost suficient pentru a se constata că publicul va considera că cele două mărci provin din aceeaşi companie. Totodată, argumentele aduse de Inditex privind o circumstanță ipotetică în produsele realizate de HOUSE OF ZANA sunt de calitate inferioară au fost insuficiente pentru a se constata un risc grav de vătămare a mărcilor ZARA.

Atunci când alegeţi o denumire ca marcă, este foarte important să credeţi în şansele de înregistrare a mărcii şi să mergeţi până la capăt în procedura de înregistrare. Chiar dacă detineţi o companie mică sau aflată la inceput de drum, cu argumente bine întemeiate puteţi învinge un gigant.

Marile companii îsi apără constant drepturile de proprietate intelectuală, în orice circumstanţă, indifierent cât de mică este asemănarea dintre mărci.

Companiile mici, aflate la inceput, sau cele in plină dezvoltare, ar trebui să conştientizeze mai mult importanţa protejării drepturilor de proprietate intelectuală prin înregistrare şi monitorizare, întrucât acestea le oferă posibilitatea de a se dezvolta şi extinde în viitor.
Un element foarte important, pentru a fi evitate situaţiile de încălcare a unor drepturi anterioare, înainte de depunerea unei mărci la înregistrare este necesară realizarea unei cercetări documentare privind disponibilitatea denumirii.
(sursa foto: bbc.com)

in inregistrare marci iasi / marci inregistrare / Marci inregistrate 0 comments