Neymar și înregistrarea numelui său ca marcă

sursa foto: Reuters

Jucătorul brazilian de fotbal, Neymar, a obţinut recent victoria în cadrul unui proces desfăşurat la Curtea Generală a Uniunii Europene. Judecătorii au decis în favoarea sa, după ce omul de afaceri Carlos Moreira a depus spre înregistrare marca „Neymar” pentru articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Mai mult decât atât, ulterior înregistrării mărcii, acesta a început să pretindă şi drepturi de autor asupra numelui fotbalistului. Acest lucru l-a deranjat pe brazilian, iar acesta a acţionat în consecinţă, solicitând  anularea înregistrării mărcii. Într-un final, Oficiul Uniunii Europene de Proprietate Intelectuală i-a dat dreptate fotbalistului şi a anulat marca. Cu toate acestea, hotărârea EUIPO a fost atacată, iar procesul s-a mutat la Curtea Generală.

Instanţa a hotărât că omul de afaceri portughez Carlos Moreira a acționat cu rea-credință atunci când a încercat să înregistreze ca marcă numele fotbalistului, în anul 2012, confirmând astfel decizia Oficiului Uniunii Europene de Proprietate Intelectuală (EUIPO) de anulare a înregistrării. Judecătorii au respins argumentele formulate de către Carlos Moreira, care a susţinut că la acea vreme nu avea prea multe cunoștințe despre fotbal și că pur și simplu îi plăcea sunetul cuvântului Neymar. Moreira a mai susținut că, atunci când a depus spre înregistrare numele, nu știa că Neymar – care fusese numit fotbalistul anului 2011 în America de Sud – era în plină ascensiune. Aceste mărturii au fost dezminţite de către instanţă, care a dovedit faptul că afaceristul avea suficiente cunoştinţe despre fotbal, deoarece acesta depusese spre înregistrare, în aceeaşi zi,  şi numele altui fotbalist faimos, Iker Casillas.

Fiindcă omul de afaceri Carlos Moreira nu a pus în discuție niciun argument convingător de a respinge hotărârea EUIPO, alta decât dorința de „liberă circulație” a renumelui fotbalistului, Curtea Generală a dat câştig de cauză fotbalistului brazilian, încheind totodată şi procesul cu privire la  numele său.

Islanda învinge Iceland

Divizia de Anulare din cadrul Oficiului Uniunii Europene de Proprietate Intelectuală (EUIPO) a decis să anuleze marca înregistrată de către Iceland Foods Limited, deţinătoarea lanţului britanic de supermaketuri Iceland, ca urmare a demersurilor efectuate de către autorităţile statului islandez. Compania britanică a înregistrat marca verbală „Iceland” pentru o varietate de bunuri și servicii, inclusiv pentru produse alimentare, electrice și servicii de vânzare cu amănuntul. Ministerul islandez al Afacerilor Externe a contestat această înregistrare pe motiv că denumirea „Iceland” trimite consumatorul cu gândul la originea geografică a produselor/serviciilor și, prin urmare, nu poate fi înregistrată.

În temeiul Regulamentului privind mărcile Uniunii Europene, o marcă nu poate fi înregistrată dacă este „de natură să inducă în eroare publicul, de exemplu în ceea ce privește natura, calitatea sau originea geografică a mărfurilor sau serviciilor”. Autorităţile islandeze au susținut că marca „Iceland” se încadrează în această restricție, deoarece consumatorul mediu ar putea înțelege că mărfurile vândute sub această marcă indică faptul că produsele/serviciile au fost produse și/sau fabricate în Islanda. În plus, înregistrarea cuvântului „Iceland” ar împiedica companiile islandeze să folosească cuvântul „Iceland” pentru a-și marca originea geografică.

În apărare, reprezentanţii lanțul de supermarketuri au susținut că un consumator mediu nu se așteptă ca produsele și serviciile înregistrate să provină din Islanda, deoarece teritoriul nu era cunoscut pentru acele produse sau servicii. În plus, britanicii au încercat să susțină că folosirea mărcii verbale „Iceland”, încă de la înființarea supermarketului în anii 1970, a însemnat dobândirea distinctivității mărcii. Pentru a susține această afirmație, au fost depuse dovezi că marca a avut o reputație larg răspândită în întreaga UE. 

Deși Divizia de Anulare a EUIPO a fost de acord cu faptul că dovezile transmise de către Ministerul islandez au exagerat asupra importanței exporturilor de astfel de produse în Spațiul Economic European, a constatat că este rezonabil să se presupună că un consumator mediu ar crede că bunurile relevante provin din Islanda sau că ar putea proveni din Islanda în viitor. O astfel de ipoteză a fost considerată suficientă pentru a exclude înregistrarea mărcii „Iceland” în baza faptului că aceasta descrie originea geografică. Mai mult, la aprecierea probelor, Divizia de Anulare a constatat că, deși a existat o utilizare și o reputație suficientă în Marea Britanie, supermarketul nu a demonstrat că marca a dobândit caracter distinctiv în alte părți ale UE, precum Malta, Suedia, Danemarca Olanda sau Finlanda.

Acest caz evidențiază provocările evidente asociate cu înregistrarea unui nume geografic ca marcă şi dificultățile în a demonstra cu succes caracterul distinctiv dobândit al unei mărci în UE. 

sursa foto: independent.co.uk