Revânzarea programelor de calculator este legală – decizie recentă a Curții de Justiţie a Uniunii Europene

microsoft_banner1200x536

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat într-o hotărâre dată in 12 octombrie 2016 că titularul dreptului de autor asupra unui program de calculator, care a vândut, în UE, o copie cu licenţă nelimitată a acelui program pe un suport material, cum ar fi CD sau DVD, nu se mai poate opune revânzării ulterioare a copiei, în ciuda clauzelor contractuale care interzic orice transfer suplimentar. Hotărârea a fost pronunţată după ce compania Microsoft a dat în judecată doi cetăţeni letoni care au vândut online diverse programe de calculator protejate prin drepturi de autor, precum versiuni ale software-ului Microsoft Windows sau Microsoft Office.

Problema care a fost pusă în discuţie privea legalitatea revânzării copiei deja folosite a programului, stocată pe un suport material non-original (back-up-ul copiei sau copia de rezervă), de către o persoană care a achiziţionat-o de la un alt cumpărător subsecvent, precum şi posibilitatea vânzării copiei de rezervă a cumpărătorului subsecvent, în situaţia în care vânzatorul iniţial şi-a şters copia sa ori a încetat să o mai folosească, în conformitate cu teoria epuizării dreptului. Curtea a constatat că Directiva 91/250/EEC privind protecţia legală a programelor de calculator, acordă titularului dreptului de autor dreptul exclusiv de a autoriza reproducerea permanentă sau temporară, totală sau parţaială a programului. Cu toate acestea, o copie de rezervă a unui program de calculator poate fi făcută şi fără acordul titularului dreptului de autor, dacă sunt îndeplinite două condiţii: copia să fie realizată de către o persoană care are dreptul de a folosi programul şi efectuarea copiei să fie necesară.

Prin urmare, dispoziţiile Directivei trebuie interpretate în sensul că, deși dobânditorul inițial a unei copii a unui program de calculator însoțită de o licență de utilizator nelimitată are dreptul de a revinde copia respectivă şi licenţa sa la un nou dobânditor, el nu poate, cu toate acestea, să furnizeze copia lui de rezervă către un nou dobânditor fără acordul titularului dreptului, dacă  suportul material original al copiei, care a fost inițial livrat, a fost deteriorat, distrus sau pierdut.

Sursa: http://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2016-10/cp160110en.pdf

GUESS câștigă pentru a doua oară împotriva GUCCI

gucci-012   guessBrandul de lux Gucci a pierdut săptămâna trecută, în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, un proces ce a avut ca obiect o marcă a Uniunii Europene reprezentată prin litera “G”. În anul 2013, reprezentanţii companiei italiene Gucci au introdus o cerere de anulare a mărcii aparţinând companiei Guess, marcă ce este alcătuită din patru litere “G” aranjate în cerc şi suprapuse în partea centrală, fiind înregistrată pentru cosmetice, aparate şi instrumente de uz ştiinţific, bijuterii, papetărie, piele şi imitaţii din piele, articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte precum şi pentru servicii de publicitate. Cererea de anulare s-a bazat pe dreptul anterior deţinut de către Gucci, în speţă o marcă internaţională reprezentată prin două litere „G” interconectate, una dintre litere fiind întoarsă, contrar celeilalte. Chiar dacă avocaţii Gucci au considerat că cele două mărci sunt asemănătoare deoarece sunt alcătuite dintr-o combinaţie a literelor “G”, instanţa a respins argumentele acestora, constatând că cele două semne formează o impresie de ansamblu complet diferită, astfel încât acestea nu pot fi similare. Instanţa a mai adăugat că publicul relevant va reţine marca în întregul său, fără să o despartă în elemente separate, şi că “G”-ul nu va fi văzut ca o literă de sine stătătoare, ci ca un motiv ornamental abstract. Între cele două companii a mai existat un litigiu, tot în legătura cu mărci reprezentând litera “G”, insă Guess a reuşit să se apere şi să câştige.

bursa: http://www.worldipreview.com

Decizie neașteptată pentru constructorul de mașini LAND ROVER

screen-shot-2016-10-15-at-12-35-16

sursa foto: rangeroverchauffeur.com

Constructorul de maşini Jaguar Land Rover nu a reuşit să câştige procesul având ca obiect numele de domeniu rangeroverchauffeur.com, chiar dacă acesta este foarte asemănător cu marca “Range Rover”, care beneficiază de protecţie pentru vehicule încă din anul 1968, timp în care a devenit renumită în lumea întreagă. Numele de domeniu disputat este înregistrat din anul 2002, însă reprezentanţii companiei auto au introdus plângerea abia anul acesta, susţinând că părâtul a utilizat cu rea-credinţă acea denumire, încălcând astfel drepturile titularului mărcii Range Rover. Mai mult, aceştia au afirmat că prin adăugarea cuvântului “chauffeur” în cadrul numelui de domeniu, s-ar crea falsa impresie că site-ul respectiv oferă servicii destinate şoferilor care conduc vehicule marca Range Rover.

Cu toate acestea, Comisia de Arbitraj din Cadrul Organiaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale a considerat că domeniul nu este identic sau similar cu marca şi nu creează confuzie în rândul publicului, recunoscând astfel drepturile părâtului şi buna-credinţă a acestuia la înregistrare. Hotărârea statuează că marca reclamanţilor are protecţie doar pentru vehicule şi piese auto, fără să se adreseze în mod direct şoferilor, spre deosebire de site-ul rangeroverchauffeur.com, care promovează maşinile Range Rover pentru a fi închiriate de către şoferi. Comisia a mai constatat că, prin adăugarea unui cuvânt lângă marca Range Rover, nu se produce automat confuzia în rândul publicului, din contră aceasta este promovată şi face cunoscute publicului vehiculele respective.

Range Rover Chauffeur furnizează o gamă exclusivă de servicii de închiriere cu șofer privat de lux în cea mai recentă gamă de vehicule de lux Range Rover, și sunt complet autorizate de Public Carriage Office din Anglia.

Sursa: www.trademarksandbrandsonline.com

Veşti bune pentru McDonald’s

screen-shot-2016-10-05-at-14-59-56

McDonald’s îşi protejează drepturile de proprietate intelectuală, iar acest lucru se reflectă în amploarea proceselor intentate în acest domeniu. Astfel, Mc Donald’s a purtat un litigiu de 6 ani împotriva unei companii din Singapore denumită Future Enterprises, care a reuşit, în anul 2008, să-şi înregistreze în mod valabil marca europeană “MacCoffe”, pentru cafea, băuturi nealcoolice şi produse din carne. În anul 2010 însă, reprezentanţii McDonald’s au introdus o cerere de anulare a mărcii, afirmând că McDonald’s deţine o familie de mărci care cuprinde prefixul “Mc-“, precum “McFish”, “McChiken”, “McMuffin”, sau “McFlurry”, iar lista poate continua. Având în vedere gradul mare de similaritate dintre mărci şi ţinând cont de faptul că McDonald’s are deja înregistrate mai multe mărci care conţin particula “Mc” exista un risc serios de confuzie în rândul consumatorilor, iar compania Future Enterprises ar fi obţinut avantaje necuvenite de pe urma reputaţiei mărcilor McDonald’s. În hotărârea pronunţată de abia în anul 2016, Curtea Generală a Uniunii Europene a stabilit că mărcile McDonald’s au îndeplinit toate cele trei condiţii necesare pentru a intenta cu success acţiunea în anulare a unei mărci, şi anume: a) marca anterioară să fie înregistrată, b) marca a cărei anulare se cere să fie identică sau similară cu marca anterioară, c) marca anterioară să se bucure de reputaţie iar titularul mărcii ulterior înregistrate să încerce să obţină profituri nedrepte pe baza reputaţiei şi distinctivităţii mărcii anterioare. Prin această hotărâre, Curtea nu doar că a confimat reputaţia mărcilor McDonald’s în Europa în legătură cu produsele şi serviciile de tip fast-food, ci a întărit mai mult caracterul distinctiv al familiei de mărci Mc.

Sursa: http://www.worldipreview.com